Ochiuri tulburi
Pe malul clipei suntem singuri Cei legănați de îndoială Sub cerul liber între ringuri, I-o luptă fără învoială. Tu, stai cu inima lipită Și-asculți un frig ce-ți intră-n oase, Iar eu cuprinsă de-o ispită Cu vorbe dulci și mai mieroase. În ochiul apei murmurând Pe malul clipei suspinând Îmi umplu inima de cântec Prefac o șoaptă și-un descântec. La căpătâiul unei dragi clipe Mă rog de ea să nu mai plece Și-n ochiuri tulburi să-nfiripe; O liniște de nota zece. ©Elena Buldum