VISE TÂRZII

la hotarul celălalt al lumii care mă aflu eu nu țin pasul cu ritmul timpului  în care ești tu eu, sunet tu, nu te apropii nici măcar cu o fâșie de pământ ne chinuie depărtarea Elena Buldum 22/ 12/ 2015, Barcelona

Scânteia de viață Elena Buldum 28/12/2015 Afară e frig și nu ninge, În suflet stele mă dor- O flacără -n mine se stinge De colțul de Lună, ușor. E soare și ziua- încălzește Un mugur de floare -ncolțit, Mă ține în brațe și crește Sub pieptul meu chinuit. E ziuă și noaptea ce vine- Și ninge și plouă și-i vânt, Se izbește cu teamă de mine, Scânteia de viață și -un gând

Mă plimb prin țări străine Să recuperez timpul pierdut Al trăirilor frumoase, Ce mi se plimbă prin oase; S-au născut prin mine de prima dată Din privire-mi cată- Un răspuns..de ce? se joacă de-a v-ați ascunselea 1, 2, 3, ...vino să mă ei! Prinde-mă, de mână! Fă cu el ce vrei? 1, 2, 3... drepturi de autor

Iar, a venit crăciunul, -l -ntâmpin bucuros, E-o mare sărbătoare că s-a născut Hristos, Îl primenesc cu daruri și -n ziua de Ajun, Fac bradul cu beteală- că vine Moș Crăciun. Cu-o sanie ce-i trasă de reni cu zurgălăi, Colindele răsună... În munți și peste văi! Colindătorii cântă, i- atâta bucurie, Că-n fiecare casă se- așteaptă ca să vie! De chicote e plin de glasuri de copii, Un peisaj mirific...cu multe bucurii, Dau timpul -napoi ce- aș vrea să fiu copil, Dar, astăzi pentru mine este cam inutil. Elena Buldum drepturi de autor

În mine s-a iscat o tainică dorință, Ea, vine din adâncul de lacrimă durut, Îmbrățișată tandru și lac de suferință, S-a rătăcit din fire prin cine s-a pierdut. De lacrima uscată amestec vina toată, Și cerul și pământul se plimbă -n sinea mea, Pe buze ' ncă am un gust de ciocolată Devine atât de dulce și -o simt de catifea. Mă rezem de-o privire cu muguri-nverziți, Și -mi vine să respir doar primăveri senine, Da, ochii ei în lacrimi pe suflet umeziți Mă face ca să sufăr și o ascund de tine. Elena Buldum drepturi de autor

În somn pun visele sub pernă, Din recitalul tâlcuit... Am deslușit viața eternă, Cum focu'n mine-i mistuit. Îmi sapă cele mai adânci neliniști În ceea ce privește sensul... Incerc să mă -nconjor de liniști, Niște tristeți-mi surpă versul. M-aș cuibări în clar de stele, Mi-aș face și din Lună pod... Să trec ușor pe gânduri grele, Și cele bune fie-mi rod. Elena Buldum Replică la poezia d-lui Sergiu Varga.

Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie. Viața poartă văluri negre, Mai avem un singur dor Lăsat fără acoperire, Ajunge nesimțitor. Între mine stă putința... Și delirul mediatic, Că mă caută dorința, Să fac un salt acrobatic. Elena Buldum===co drepturi de autor

traduït per l'Elena Buldum del català al romanés, de PERE  Pere Bessó FLOR DEL SENTIT Peak and down El foc de l'ànima -cap amunt, cap avall- frega la pell... FLOR DEL SENTIDO Peak and down Fuego del alma -hacia arriba, hacia abajo- rozando la piel... Sensul de flori Focul sufletului -în sus, în jos freacă pielea...

     Plesnesc ca un mugure din cauza morții premature a unui fluture. Nu am atins cu mâna limitele nopții, dar dacă trăiesc este datorită creativității necontenite. Ea mă împinge în fiecare noapte spre granița imposibilului...Arunc din mine totul afară să nu rămână nimic. Vidul îl consum și pe el până la ultima suflare. Este unicul prilej ce mi-a dăruit viața să trăiesc senzații de nedescris. Vreau să exist în mine, în fiecare particulă la Orizont la Apus pe toate părțile necunosc utului și cunoscutului, și să mor cu iubirea mea poezia, cu experiența ei în brațe. Sar din mine vise și iluzii ca și cum marginile vieții s-ar fi apropiat de prăbușire. Da, nu una reală. Neantul nu a ajuns în acele trăiri super decente, nu-mi permit luxul să mă consum pe plan absolut. Mă pot considera un învingător că am supraviețuit măcelului existenței. M-aș târî subtil, dar încordarea mă dă de gol și chiar dacă păstrez toate principalele sentimente intacte unele nu mai pot continua să existe. Nu rezistă

Ori sau ori.... Viața trebuie tradusă Subtitrarea ei Cine înțelege La cap să se lege... Că -i este propriul regizor Ai școală de actor? Trăiești Iubești Rămâi inocent Fără accent Te lupți Înveți lecția S- o -nfrunți! Ori...===co Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

La bara sufletului meu Fac striptease! Uitând, valori, de Dumnezeu Rămas afiș (!) Exclam: că " Eu" Sunt Zeu Ajung neom la apogeu Mă -ncred că pot... De(vin) ateu! Unde rămâne sensul meu? Acolo este Dumnezeu Nu pot să mor în felul meu. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Viața mea stă -'ntro baltă De păreri de rău și chin, Îmi inchide a sa poartă Ori de câte ori suspin. Peste mine timpul trece, Ploi atemporale curg, Fiecare dor petrece Și cu mâinile -'l -scurg. Cu buza-mi roșie ca fraga Infloresc un trandafir, A mea iubire și draga Nu am risipit-o fir. Este ultima lumină, Ce mă ține în picioare, O voi adopta senină Cu seninătate mare. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

După 25 de ani de umbre și năluci Unde-am zidit un zid de neputință, De-o viață tot am ridicat și cruci Și-am-ngropat și ultima voință. ” A iubi”, s-a ridicat la rang cu moartea Pe orișicare notă poți să mori; În țara nedreptății, ni-i ucisă realitatea, Jucăm și- un rol de tinerii actori. E jale mare și blestemu'-i tot la fel, Și ne pune pumnu'-n gură iadul? Necazul s-ar fi făcut rudă cu el, S’alegem cine r ămâne bastardul! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului. https://youtu.be/MTK8P9-P2AI

Până când să îndurăm atâta nedreptate Căzută de pe trepte, de așa societate- De fum să ne ferim, să nu-nghițim lumina; Când viața ni-i răpită, a cui o fi și vina? Din foc și rock și vicii, aprindem artificii, Să punem un căluș și panicii și fricii; Suspinului cu chinului a suferinței mare De viața ni-i răpită, a cui e vina oare? Mamelor, sufletelor -ndurerate fripte; Acuma-și pregătesc și lumănări pe cripte În țara durerii a lacrimii, ce tare doare, Când moare fiecare de atâta nepăsare? Foc și rock Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

păcatele noastre sunt -mpărțite: pe nesimțite... făcute singuri cu mâna nu e totuna cu ispite și lucruri dorite. intru în casa Domnului aplec capul acoperit sufletul mi-e cât suprafața Americii Cristofor Columb l-am întâlnit că și eu ca el am descoperit lumea nouă care e din două. îmi fac cruce cu două mâini ; cu dreapta îmi țin fapta în stânga deschid punga inimii pentru săraci și orfani iau două lumânări pentru înfrânari pomelnicului îi fac mătănii de buzunarul altarului rănii. îngenunchez la Dumnezeu cu frică ; ( el nu mă bate la gioale, tot oamenii -mi poartă pică) stau -n cor c-un dirijor care-mi spune să cânt mai ușor ba nu! sunt doi... ce privesc la mine că nu cânt bine. eu cânt după portativ ridic pe mi, ce se agață-n tiv îmi arată din deget o voce și -un răget. Știu! Animalul furios rage în momentul când pistoulul trage pac, pac!... un glonț îl simt în mine cred că m-a -mpușcat bine. în corul de voci și păreri îmi -nghit singur

du-te și mă caută -n colțul lumii la sfârșitul săptămânii -' mpietrită pe brațele mumii m-am mumificat de atâta așteptat cine mă strânge și pe mine -n brațe? cuprinsă de false speranțe de-am fi -n doi iubirea ar crește pe noi... La pieptul dorinței mele, ai crește puiule cu toate cele nu te-aș lăsa pe-alei să te pierzi în ochii mei. de-ai ști să cucerești ți-aș culege stele cerești '-n secunda doi am fi amândoi n-am ști de noi... te-ai cuibări -ntre sâni să fug de ochii- ți hapsâni desfrunzită, nu părăsită cer clemență să o tratez de demență da, fuge cu o diligență! n-ai ce să -i faci când e plină de draci? m-ai căuta într-o- zi și sigur, mi-ai mulțumi... că te -am salvat de la moarte cum scrie la carte. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

m-am dus la moară a nu știu câta oară vreau să cern buricul literelor cu " iubește -mă intens" ca și cum ai lua-o pe alt sens îmi intră -n urechi doar iubirile vechi pe drumul știut ce multe ai avut...! începi una te saturi de alta sfârșești cu celelalte te-apuci de altele intri-n inima lor fără să dai un: Bună ziua!, măcar sau pardon îmi cer scuze e pentru muze femeile le schimbi ca pe-un palton fără niciun buton Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

în mine s-au amestecat vagoane surde ale dragostei din - ntâi cu sunetele mamei mele natura c-aici este făcătura mi-a -ncetinit statura pe prima parte purtam tocuri înalte la jumătate mergeam -n coate a treia parte mă -ndreaptă spre moarte este corect o spun, cu respect natura intervine când îți este mai bine. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

întrebare grea cum se naște cartea mea? culeg tristețea toamnei o-mpart -n fâșii flori de câmpii  plus veri -nsorite, îndrăgostite de un" neica nimeni" timpul el mă -nvață, cum să scriu simt că -s viu că vreau și pot e peste tot evadez din spațiul meu c-un titirez Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Zburam pe aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice vină, Avea și tonuri și nuanțe. Privirea mi-o țineam aprinsă ; ( O scurgere printre priviri) Că mă rugam cu mâna -ntinsă... De colțul prins de amăgiri. Sărate lacrimi de iubire... Amestecate cu furtună, Au tot cules dezamăgire, Cu trăsnete și norii tună. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Mai din unu, mai din două Luna, răsare cu față nouă, Mantia-i strălucitoare Luminează -ntreaga zare. Cu argint -s poleite Bătrânețile -i sleite Nici cu-a(vântului) mișcare N-ar avea o rezolvare. Frunza codrului de-o scuturi Ca o pânză de mătase Te mângâie cu săruturi Fericirea -n ochi ți -o coase; Culmea unor munți de piatră O privesc - nmărmuriți, Lupu-i câteodată latră De aspect nedumeriți. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Pe cerul meu, zgârie nori, Etaje multe cu suspine În turn de veghe, uneori... Escaladez munți și alpine. Mă-ajută să re'nnod tăcerea, Când urc cu liftul spre-ncercare, Cu ultimul suport șederea... Mi-o folosesc pentru alinare. Ajung și gândurile mele, Scrutez cu ele-ntreaga zare, Din blocul meu privesc la stele Și lacrima-mi ce curge-n mare. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Laureaţii concursului de creaţie literară cu participare internaţională „Steaua Severinului” ediţia I (14 octombrie 2015, Dr. Tr. Severin).                                                           Secţiunea - poezie:                                                       ELENA BULDUM -PREMIUL 1

Frigul care urlă -n urechea mea El, s-a -nțepenit pe un colț de stea, Sprijinit '-n umăr de durerea poate... În 4 direcții vântul îl desparte. Faptele sublime de mărime mare Le găsesc pe alte spații planetare, Pentru că aici totu' e pe fugă Rupe fiecare cât poate o rugă. Sfinții stau -n cer; spațiul atmosferic, E un loc de seară mirific și feeric, Mă apasă groaza liniștii depline Și îmi râde -n față, râde mult și bine. Frigul Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Când am cerut iertare de la tine Eu, am lăsat un pic din Dumnezeu El, știe și cunoaște cel mai bine, Traseul și cu drumul greu al meu. Am excavat pământ pentru uitare Trecutul tot l-am- ngropat, cumva.. Cum ai putut a refuza iertare Un element ce tare mult te releva. Pe cerul meu de soartă -ncins cu vise Nu ți le-am spus și nici n-am amintit Cu -o poartă, ferecată, mi le țin închise Pe raiul-nsuși ce cu flori l-am - nvelit. Acum, odată cu bunăvestirea Nu am uitat pe raftul iertăciunii Am șters până la sânge amintirea, Cu norii colorați ai goliciunii. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului grafica: Corina Chirila

Plânsul ploii-mi udă gândul; Și suspinele-mi curg- Îndoiesc pe-un colț cuvântul, Câte mile îl parcurg? Chiar acolo -n rândul minții, Ochii i s-au tulburat, Cum cutreieră și munții, Ca prin sită strecurat! Plânsul ploii - îl ascult, Nu de acuma, ci demult Unde păsările strigă? Am văzut, ieri, o ferigă. Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Lapte acru, lapte acru Am avut un simulacru Mi s-a pus o bombă -n brânză Mă mânca mereu la rânză; Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Pe maidan îmi frigea buza; Ca să spun lui Coana Muza Să descheie ușor bluza Că de aia-i spune zuza- Să se-ndoie precum frunza; Și să -i tund vara peluza Eu accept să -i fiu meduza Mânca-i- aș și buburuza;  emoticon smile Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

În mine râvnesc clipele pierdute, Trecute prin dorința arzătoare, Pe lucrurile și vrute pe redute Surprinse uite, așa, la -ntâmplare. Nimic -ntâmplător pe astă lume E inima mai bună, sau mai rea, În sensul cum ar fi și o minune Și cum să știu că sufletul greșea. Eu, mă numesc un om și atâta tot Nu port pecetea -n piept de misiune, De- aș scoate un suspin, că nu mai pot... Cu Dumnezeu, mai pot face o minune. Elena Buldum Drepturile rezervate doar

Aș vrea pe drumul lung și asfaltat al vieții Dorințele să crească -n mugurii de floare Din fulgi de păpădie pierduți -n fumul ceții, Pe lacrima sărată, cu mir să mi-o -nfășoare. Aș vrea din părul nins, că iarna l-a cuprins Pe locul cel de veci să -l astupe pământul Prin pletele cărunte o dată eu mi-am prins Și visele târzii ce mi-au tăiat avântul... Aș vrea din raza care-i plină de lumină Și spicul grâului crescut-n fir de soare Din plămădeli iubirea fără puțină vină Și setea să- i astâmpăr, de cere și de are...! Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Luna -n sfârșit cu două fețe, Chipurile, oamenii au măști- Sufletului îi trebuie să- nvețe, Unii pe la urechi au și căști. Raiul este locul cu lumină, Oamenii adesea -l părăsesc, Alții -n suflet poartă multă vină Vina lor este că mult urăsc. Viața asta este călătoare; Și iubirea -i dulce, nu amară, Că iubirea este ca o floare Seamănă cu luna foarte clară. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

În spatele literelor mușc din durerea unui vis, Născut, așa -n cercul vieții de lumină Era și -un înger hărăzit de Sus, că a promis, În nopțile albastre, mă va ține de mână. Pe spatele necunoscutului, el îmi pândea trăirea - De-mi -ncolțeau și aripi de viață dătătoare, Zbura -ntruna cu mult iubita, dragă-i nemurirea, Soră cu moartea unui vis ucis pe culmi usturătoare. De inima-i ciobită țâșneau puternic sentimente Sub perna dragostei atât de mult ce i-am purtat, Degeaba, m-am suit pe -naltele și clarele momente, Că l-a sfârșit din tot capitolul rămâne frumos editat. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Eu, de multă vreme, plâng, Și m-ascund printre poeme Dorul meu de viață -l frâng Așteptarea, doare, geme...! Știi ce dor îmi e de gustul... Florilor de primăvară? De dulceață și de mustul Și de farmecul la țară? Și de nucul care falnic Se - nalță către cer... Îmi ascult inima , jalnic Și cu dorul, c-o să pier. Elena Buldum 13:10 drepturile rezervate doar autorului

poezie pentru copii Ia uitați-vă la mine Vi se pare c-o duc bine?  Sigur, că mi-am pus bentițe Nu vă gândiți, că am fițe - Că mereu, mă simt comodă... Îmbrăcată, țaiț...la modă M-a suprins și mama mare O căutam prin sertare Am găsit -ntr-un dulap Nu v-am spus: îmi fac de cap! Niște perechi de pantofi Moșul bun punea cartofi Pentru copiii cuminți Aducea și vreo trei dinți! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Tristețea visului dorit Era din bici mereu strunit... Că-și amintea din depărtare Sătul de călcat -n picioare. Că -l tropăise -n gând simțirea Gustându-i pe rând amăgirea Pe culmea vieții neștiută El rătăcea de vreme multă. S-apuce care -ncotro... (Era precum un cal maro) De țelul ce voia să -l aibă Invidia-l mușcă de barbă; Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.

În miezul nesfârșit al nopții Din stelele strălucitoare, Sub buzunarul șic al sorții, Am smuls bucăți din alinare. Și gust din cerul iertăciunii; Pe aripile unor fluturi Cu pete negre ca tăciunii, Urâte vorbe ți le scuturi- Pe culmea nerăbdării slute Prin scorbura unor păreri, Cotrobăi vorbe neștiute De azi, de mâine și de ieri. Prin peștera muierii moarte... Stau atârnați și lilieci (Ce bat -n piuă de departe) La fel, cum viața ți-o petreci. Buzunarul șic Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

mi-au forțat contul au intrat cu forța în spațiul meu virtual l-au violat? nicio parolă nu mă mai ține minte alcătuită din două cuvinte s-a ars discul dur memorie nu mai am că nu le fur niște amintiri din șură mulțumesc pentru așa ură. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

De astăzi, sunt o căprioară, Și zburd: îmi caut cerbul Zmeu, Cu -o serenadă la vioară Să -mi cânte sufletului meu. Să -mi crească coarnele cornute, Prin pajiște -n largul meu... Să spun și vrute și nevrute- Când mă atacă lupul rău. Ce- aleargă singur prin pădure Prin umbra toamnei, răscolit De colțul tufei sprijinite... Și-un spin cu vârful ascuțit. Cerbul Zmeu Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

sunt poetul zavragiu am succes doar la femei la acelea ce le știu căuta puțin temei. pe sub rochie, mă joc printre virgule și linii și le zgândăr și cu foc; pe unde le- atârnă clinii. sunt poetul zavragiu m-am născut de ziua mea îmi place mult să -i scriu celei ce mai mult gemea. eu iubesc femeiele și ele mai mult pe mine mie -mi plac condeiele ce excită bine...  emoticon smile Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

sunt nebună; scăpată de la-azil; din cinci volume de spumă- -'ntr -o noapte le-am ars c-un fitil; mi-a scăpat pe jos și din mână. pun foc la câteva gânduri ; pe jos și covor tăvălită- acum - nșir două rânduri, ce  lume șocată, crucită! tăvălită prin versuri și viață cu speranță, ca -n versu' lu Loți mi-am propus să devin o fâșneață și să scriu romanul, "Strigă hoții". sanatoriul să nu se aștepte spun adio... prieteni nebuni ; că mințile cele deștepte nu au nevoie de huni- Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Că sunt o porumbiță Uitată Caut suflete pereche Unul să mă ciugulească Doar pe mine Cu ciocul Altul să mă pigulească De pene Să mă țină în puf Nu-mi încap în pene de bucurie mă simt ciupită la buzunar mândră că între doi guguștiuci niciodată nu mă plouă mi-am cumpărat altă pălărie nouă sunt hulub pe lună nouă printre picături de rouă

greierii cântă - lacu-i oglindă pe fața lunii Elena Buldum

"Să ai carte, ai și parte" Într -o lume-n transformare Care binele -l -mparte Ca un bulgăre de sare. Să ai carte, nu-i nimică Cred, de n-ai, să -ți fie frică ; Și din când -n când, citezi Sigur, nu-ți vine să crezi. Fiecare om cu carte Și știință, are parte De citești, nu-i fudulie Ca să știi de omenie. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

La fiecare -întristare... Și sunetul unui oftat, Cu neliniștea ce doare C-ai trecut și nu ai stat! Cu -atâta -detașare, crezi, Petreci potecile grăbite; Și îți promit:n-ai să mă vezi.. Pe aici trecând, iubite. Mă rog și cer de atâtea ori... În inima ce mi-ai aprins; Și zi și noapte, până -n zori O dragoste mi-ai stins- Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Ce dacă-i luni sau o fi marți, Ce dacă sunt 3 ceasuri rele, De este joi, să le -împarți... Să fie mai bune -ntre ele! Ce dacă trece și pisica Și-ți taie calea mai mereu; Că scuipi-n sân să fugă frica Și te întorci și din traseu; Ce dacă, te doare măseaua ( Și -ți cântă la cap cucuveaua) Și -arunci cu bulgăre de sare, Că superstiția, nu moare! Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând; Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini de gând cuprinse o zare Și -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine o minune și un fir de rază Să dezghețe dorul tăcerii din noi Singurul -n viață ce se minunează, Că se joacă singur în suflete goi. În suflete goi Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Constat și pe zi ce trece gust din amărăciunea sufletului dezamăgit -Elena Buldum

Toamna, cu o haină -n spate; Semn că vara a trecut... Îmi scoate cojoace toate- Nopțile așa -au crescut. Norii cenușii se-arată Și vestesc nou anotimp, E o carte colorată Colorată -ntre timp. Anotimpul toamnei vine Încărcat de fructe dulci Mere, pere, nuci...îmi ține... Pentru gem, capac la tuci. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

"Grăbește -te-ncet", este o vorbă mare, Dar, cum să ocolești pe greaua -ncercare, Ce-ți e trecut -n frunte-i scris -n cartea vieții Nu-i poți schimba prezentul și anii tinereții. Să-i risipești -n zare, iubescul de-a trăi Albastru la culoare, nicicând, nu șovoi, Puțin nehotărârea, s-o guști, de te-o opri Tu, mergi pe-a ta cărare și -n urmă nu privi. Că omul poate ar fi bogat -n Sinea lui La fel de schimbător, ca semnul vântului Și tot așa sărac, mai bine, " e cu duhul" Să nu dai socoteală când îți vine năduful. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Gust din clipa existenței Din aceea, cu venin... Alături de stropul esenței Pe sub cerul cel senin. Îmi răscolește trăirea Și vreo palide amintiri Închizându-mi amintirea Însuși sensul unei firi. De câte culori e viața? Una roșie, ca focul! Parfumează dimineața Ascuțită, precum tocul. Locul veșnic al găsirii Sinelui atât de mare... Stârnește placul simțirii Și pe gustul cel de sare. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Te- mbată, cu arome; Mirosul fin de gutuie Care are niște forme Și culoarea de lămâie. Gutuile -mi simt prezența Când pe masă și -n dulap Să le așez fac diferența Între prune, nu încap. Sunt plăcute la atingeri Că din bolile maligne Ca niște aripi de îngeri Păstrează viețile digne. Să gustăm plăcute gusturi Acuma, știu și de ce? Câteva soiuri de musturi Sănătate-ți va aduce. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Bunicul așteaptă în poartă Copii-s de -acasă plecați - Căutând prin străini altă soartă De griji și necazuri mâncați; Pe scaunul mic și din lemn Își sprijină viața-n toiag, Așteaptă pe bancă un semn, C- ajunsă bătrân și moșneag. Durerea în suflet se- așterne De lacrimi își șterge și ochii, Oftează și plânge, el geme, Pe chipul frumos cel al sorții. Tristețea îl tot -nfășoară Nu-l lasă și nu-i dă nici pace În suflet i-a intrat și -l doboară ; Că moartea devine rapace. Pe ființa iubită și dragă, Că soarta -i alesese soție Pe cea aleasă s- aleagă A fost pentru el avuție. Bunicul așteaptă la poartă Pe cea care fusese și soartă, Copiii, nepoții... să vină La Paști să -i aducă lumină. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Am nod-n gât; la despărțire M-ai părăsit a mea iubire, Că ai ținut -o pe scofală Ce mama ei de socoteală! Te crezi o mare genială? Bună, numai de cicăleală, Pusă pe șotii și amăgeală, Și tare ești irațională! Nu am încredere -n tine Îmi vine să te las, cu bine La revedere! Și adio...! Că ți -ai găsit... un pio-pio(!) Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Am rezistența -n buzunar În buzunarul de la piept, Ca să-i deschid acel sertar Îmi trebuie puțin s- aștept. Incet, să nu forțez durerea Pe-o suferință, să o cos; De dragostea dulce ca mierea, Să o-ndulcească, de- descos. Pe bunătate să o țes - Ea, mă -ndeamnă, a ales Că i-aș fi bună mesageră, În viața asta pasageră. De-a lumii soartă temătoare Cu viața asta-i trecătoare Misiunea mea, nu e ușoară... De porumbel, care tot zboară! Port tolba cu mesaj divin... Să vindec al lumii suspin, Cu vorbe simple de alin, Din inima mea de creștin. Urfet Sachir  și Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

din stele care zburdă-ntruna deodată, se ivește Luna pe cerul ce a fost odată pentru iubiți și -o serenadă singura martor și dovadă Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Urmez: calea-mi cu adevărul Și mă-nalț -" ncă o treaptă, Gust din apa și izvorul Ca să mă ridic prin faptă. Fapta omului ridică ... Mii și mii de întrebări De ce omul n-are frică? Că-s pot produce schimbări. Viață veșnică, nu este În grădina raiului Că de te-ai ruga trupește La Tatăl și Fiului. Cu iubirea cea divină Se hrănește omul sfânt Cel ce are multă vină ; În viață sfârșește-nfrânt. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

De azi, luna se ascunde -ntre nori Și soarele-i lipit de eclipsa ei totală Că fiecare nerv ce mișcă- ți dă fiori! O clipă viața este, ca apa,o vitală. Și existența mai atârnă de un fir de păr - Se bate; cu trăirea ei fragilă -ntre ele, Având culoarea unei flori verde de măr Ce strălucește precum cerul plin de stele. Prin ADN trece-o-ncrengătură-i și destinul, Pe cale se arată omului o necunoscută, Că a sosit momentul cel frumos, divinul, Să evoluăm spre o viață sinceră, plăcută. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

"Cina cea de taină ", e-un tablou vestit     Așezat așa, -n locul cuvenit Crucea-i se- nchină, Dumnezeul meu... Sunt un păcătos, azi, sunt robul tău. Cu icoana-n suflet de trup s-a lipit Și credința -minte, nu s-a risipit, E " bătută -n cui"; vorba orișicui Pe pământul ăsta ești a nimănui? Gura se înfruptă, -i plină de păcate - O hrănesc cu toții, parcă,-s pe-apucate; Lauda de bine, văd, c-a tresărit Dumnezeul meu e la răsărit... Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Arca lui Noe speranța vieții un ocean de amăgiri Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

În mine s-a- nălțat o cruce mare; Și a ajuns ea singură la cer Dintr-o sămânța și un bulb de-ndurare, A pătimit și s-a -ntrupat lejer. I-a tot crescut petalele albastre S-a contopit pe colțul unui nor, Și -amesteca și acele dezastre... Ce încolțesc pe inimă ușor. Nu pot lăsa în urmă chinuri grele Când nu se șterg rănite amintiri, De-ncerc s-ating pe colțul unei stele Că nu revin răpitele-mi trăiri. Iubirea, că se zbate, ca și moartă ; Că s-a -nchis -n turnul unui ceas De linii traversată pe o hartă I-a mai rămas să strige -ntr-un glas! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Votca și pălinca cam ascute limba- Unii se- neacă-ntro baltă seacă ; Vorba-i de ocară se gândea că plimba, Răutatea este o babă posacă? Pleoapele se-nchid la comanda zilei, Se uită chiorâș ; și -mpărțind durere Vreau să dăruiesc din lumina milei, Să nu scoată ochii și a ei vedere! Părerea se-mparte la vreo doi calici Care stau la pândă pe străduța mea Chiar de-aș -ncerca mult să le explici Legea de -a urî vrea la ei să stea. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Te adulmec din priviri- Dragoste cu năbădăi; Apuci legea unei firi Și o iei pe multe căi. De ce, te maimuțărești Și faci mofturi, cum ar fi: Că ai vrea să cucerești... Pe iubire a o jertfi. Te adulmec din priviri, Lasă-mă să te privesc, Faci, mereu, deosebiri, C-am ajuns să mă feresc. Elena Buldum copyright

Iei, dragostea mamei mele Cu dragostea mamei lor, Și strânge-o -n 2 surcele, Sau puneți și pofta în cui! Sătulă de mama ei de viață Plecată cu mama din morți, Și viața nimic nu mă -nvață, Îmi trage biletul la sorți! Fie cu mama ei de grijă Și grijania mamei lor! Îmi intră-n inimă -o schijă Și rănile astăzi mă dor. Dragostea mamei lor Elena Buldum Copyright @2014

Și lacrimi și regrete, i-ai praful de pe ghete, Coroana unui spin, degeaba-l mai suspin, Că cerbii stau -n cete, se-aud numai mugete Aprop d' un țintirim, sub cerul cel senin. Mugind un plop-nalt, trecând pe ălt asfalt... Pe lumea ' ailaltă, nu e decât o poartă Ce se deschide bine, pentru cine se- abține ; Și se-nchide rău, ba, și pentru- un călău! De-ai ști ce te- așteaptă -n fiecare faptă! Te uiți , în jurul tău, să simți, când ești și rău? Dar, vezi pe acest pământ și corbii au cuvânt; Și -n cuiburi viețuiesc, să spun, nu mă feresc. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Vorbește gura plină- Și o pocnește-o vină; O palmă ia pe față, Parcă, i-ar fi paiață! Și vine de la piață, E cu sacoșe pline, Fuge de dimineață Nu se poate abține. De ce, te legi, de mine? Că n-ai nici un motiv... Iubita mea, din tine! Scot lucrul cel naiv. Taci, o dată, basta! Ai hohote de plâns Nu îți sunt nevasta Și fă din plâns, un râs! Mă strângi, mereu, cu ușa; In casa lu' mătușa N-ai auzit de mine? (Și -acele rele vine-) Ba știu, ce e, cu tine! Dreptatatea, să îndrepți Și de te-ai mai abține... Ai trece-o la - nțelepți! B(asta)! Elena Buldum  Elena  Buldum   drepturi rezervate doar autorului.

De-ți trece dragostea și prin stomac Că se strecoară, e o hoață, mică; Chiar și prin gămălia unui ac; Ea, fură inima, din orișice, și n-are frică. Un an, ea, stă " ca sita-n cui" Se vaită, că -i a nimanui, Un du-te vino și te lasă... Cu fluturii-n stomac, rămasă. Și dragostea, zboară cu vântul ( Și uneori mâncând pământul) Trece prin suflet și e aptă, E-n stare și de orice faptă. Când dragostea " e pară și e foc" Fuge de tine, și atunci, nu ai noroc? Că vine, pleacă, repede -i focoasă, Ai vrea s-o lași, da ea, nu te mai lasă. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Eu, le desfac pe versuri din poeme; Pe coli de suflet vreau să le lipesc... Și să le prind de sensuri fără cleme Căci scrisul este tot ce mai iubesc Pe coala sufletului scriu poemul În rime-mi stă și gândul și cuvântul Îmi colorez cu roșu ' și pun semnul, (Așa cum zace singur zăcământul) Și versul meu e plin viață și de vise În prag de toamnă, tristă, ruginie, Mă joc cu stihuri ce pe buze-s prinse... Poemul meu îmi cântă -o simfonie. Eu... Elena Buldum Copyright @2015

Buzele- ți, mă sorb, și îți gust sărutul, Buzele-mi, te vor, să -ți -nghiți trecutul; Crudă -i realitatea, " fructu-i interzis" Îți propun: atuncea, un alt joc permis. Lasă -mi ochii vieții, să ți -i pot gusta- Timpul tinereții, cred, nu poate sta, E neliniștit, știu că nu te- ascultă... Și pe gândul meu, la fel îl frământă. Imi va scoate ochii, de luciri, sclipind... Știu și îl cunosc, mereu, jinduind... A pofti la mere, sau mă rog și pere, Îmi ' tinde mâna tot spre " la revedere". Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului