Norii tună

Zburam pe aripi de lumină;
În marea dulcelor speranțe,
Și pic cu pic și orice vină,
Avea și tonuri și nuanțe.
Privirea mi-o țineam aprinsă ;
( O scurgere printre priviri)
Că mă rugam cu mâna -ntinsă...
De colțul prins de amăgiri.
Sărate lacrimi de iubire...
Amestecate cu furtună,
Au tot cules dezamăgire,
Cu trăsnete și norii tună.

Elena Buldum
Drepturile rezervate doar autorului

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează