VISE TÂRZII

bântuie noaptea,  toate orele dragostea este flămândă și oarbă de legat Elena Buldum drepturi de autor

merg și tac doar sub privirea  celui care mă iubea și înainte  Elena Buldum @Copyright

l-am trecut prin foc prin sabie idealul din mine a sărit pentru o clipă   Elena Buldum @Copyright

Aho, Aho, copii și frați! Cu burta plină de cârnați  Și piftie de cucos,  Daruri multe și în cos Să puneți ce-aveți pe masă,  Că urâm din casă -n casă Ia sunați din zurgălăi... Din buhaie, spuneți hăiiii! Să se- audă peste văi Peste mări și peste țări Colindăm în patru zări!  Elena Buldum @Copyright

Cu legii naturii, nu te poți împotrivi. Pe pământ există și viață și iubire și moarte am atins de sute de ori soarele și m-am ferit de ninsoare, cât am fost mic mâncam zăpadă sub cerul liber odată s-a agățat limba de un îngheț uriaș... ningea atât de tare că rămăsesem copil fără minte, orice gest trecea prin mine fără să-mi dau seama ce om sunt! mă îndepărtam de animale și tot ce trăia prin inima mea mă apropia de plante am trecut și prin secunde și m-am prefăcut în timp mă apropii de Polul Nord cu ultima destinație zăpada se topește de mine! Am trecut prin secunde Elena Buldum drepturi de autor Îmi place Îmi place Ador Haha Uau! Tristeţe Furie Come

Ce-i viața pân' la urmă? E doar fum? Este tot timpul fericire și necaz ; Te însoțesc mereu pe acest drum, Să fii iubire, că nu-ți rămâne răgaz. Pornești copil cu pașii cei mai mici, Și -ajungi bătrân cu ochii de copil, Dar rostu' -n viață e să te ridici... Și fă-l pe timpul acesta mai util. Ai anotimpuri mai scăldate -n soare, Și vin și ploi cu lacrimi de iubire, Și ai și zile îmbrăcate în ninsoare, Nu te schimba și crede-n fericire. Și n-apuca nici pe poteci greșite, Nu te dezice nici de ai tăi sfinți, Sunt multe inimi cel mai mult rănite, Și mulți acei deziși și de credinți. Și om să fii, să nu cazi în ispite... Când ai crescut ca floarea de mălin, Ca orice floare are frunze rătăcite, Și fructul bun cu gustul cel mai fin. Escaladezi și munți și dealuri și văi Fii cu privirea, a unui vultur -ageră, Să știi să crești precum frejul de păstăi, De ai o viață tristă unde fulgeră! De ești o pasăre mai neagră la culoare, De nimeni și de cer neacceptat, Să porți în piep

Chiar dacă viața nu este ușoară, Și la tot pasul necazu'-i- agățat - Durerea-i cruntă și de-ar fi să doară, Tu, surioara mea, să știi, nu te-am uitat. Chiar dacă -'ntristarea te cuprinde, Și n-ai pe nimenea_ alăturea, cui spune: Din inimă îți dau o flacără fierbinte, Ca supărarea pe veci să ți -o aline. Chiar dacă ești hulit, dezamăgit, Și nedreptatea te coboară -n rang, Tu, să sădești-n tine pomul- ' nflorit. Ce dăruiești se-ntoarce -n bumerang. Chiar dacă tu, de mine ești departe, Și ne separă mări sau multe țări, Nu poate nimenea, ca să desparte, Doi frați de infinitul acestei zări. O flacăra fierbinte Elena Buldum drepturi de autor

drepturi de autor Sunetul de clopoței Ca tălăngile la miei, Se aude peste sat Plesnituri din bici, urat... De nașterea lui Hristos Și Ajunu-i bucuros, Veseli clopoței sunați Și tot cerul bucurați. Tras de-o sanie pe drum Vine, vine Moș Crăciun Râdeți și cântați copii Fiți ca renii cei zblogii.

Muza mea cu-o haină fină/  Vino pe la mine, vină/  Că e zi ori că e noapte/  Număr și până la șapte/  Muza mea cam rătăcită/  Uneori foarte răcită/  Te gonesc să-ți iasă fumul! /  De n-o să mai știi nici drumul/  Muza mea, că mă petreci/  Când sunt nopțile mai reci/  Tu să-mi faci de călăuză/  Nu-ți mai accept nicio scuză/  dedicație poetei Oana Berdilă

Vine Moșul astă seară Ghetele să pregătim... Că le-am așezat de-aseară Jucării ca să primim. Am pus cizmele lui tata, Că sunt cei mai mari pantofi, Chiar am luat și covata. Poate vom fi norocoși. Că așa anul trecut... Cînd noi așteptam cuminți Deodată au apărut, În ghetuțe vreo doi dinți. Ce încălțări să folosim Și daruri multe să ne-aducă Milostiv noi așa-l știm... Pe Moș Nicolae încă! În ghetuțe Elena Buldum drepturi de autor

De ești pământ făcut din puf de nori In lumea asta parcă toți suntem actori, Acei care mimează roluri în neștire Și unii ce zdrobesc aripi de fluturi și iubire. De ești un cer senin sau mică cugetare Un suflet e -nsetat să bea din alinare, Apar din umbră niște ochi sfredelitori Ce se rotesc de un sens, urmăritori! De ești un suflet pe pământ și ai și milă, De vietate, de om, și tot ce mai respiră, Vei cunoaște lumea aceea ălor drepți, Plin de iubire de oameni și înțelepți. De ești pământ Elena Buldum Copyright @

Elena Buldum Copyright @ Un ropot de ploaie, plângând ; Îmi picură geamul retinei, Miroase a iarnă curând Și, tu mă supui doar rutinei. Afară -i lumina difuză... Te bâjbâie parcă tăcerea; Și inima ta mă refuză... N-acceptă măcar mângâierea. Un ropot de ploaie, plângând L-ascult cum zornăie gândul; Mi-e sufletul așa lăcrimând... Că nu mă petrece nici vântul. Din sunete-mi fac o vioară Și arcușul să -ți cânte un dor, La mine tot iarnă-i afară, La tine să -ți fie ușor!

ascultam Chopin în șoapte și deodat-o simt pe noapte care mușcă înserarea între valuri reci și marea  Elena Buldum Copyriht@

@Copyright   Nu eram conștient și gata! Că eram ” rățușca cea urâtă” Și i-am zis iubitei să mă scoată din curtea gâinilor moțate... Nu eram conștient și gata! Cât eram de mare... încăpeam în gura crocodilului care m-ar fi înghițit într-o secundă Nu eram conștient și gata! că se deschide poarta și pot trece dincolo într-o viață nouă!

M-a privit Luna senină Printre nori cu fruntea lină, Avea prinsă -n păr și flori... Împletite din ninsori. Se uita cu ochi de vară Pentru a nu știu câta oară, Intr-un cenușiu de humă Pe un cer cu nori din spumă! ................................................. Luna mea e frământată Ca o pâine în covată  :) Printre nori Elena Buldum

Elena Buldum Copyright@ In coasta unei stele îmi ghemuiesc dorința Îmi picură iubirea doar dor cu foc nestins; Am pagini de -mplinire și acolo-i neputința Că nu mă vezi pe mine de amăgire prins! Ca să răspund uitării și să despart un drum Ce duce fără altul pe căi de -neînțeles, Și nori pufoși s-adun să mă-nvelesc-n fum Acum îmi fac ideea ce agonii-mi țes! Spre răsărit de zare-ntr-un oftat de îngeri Pe suflet mi-l hrănesc cu nesfârșite plângeri, In fiecare iarnă sunt mai sărac cu-o vară; Și așa mereu eu zac și sufletu-mi doboară!

Când trântești ușa în nas cuiva, să te gândești că lovitura doare rău de tot - Elena Buldum

Noi ne-am iubit, dar roși de piedici; Cu tot ce-i rău, cu tot ce vine... Nu știu dacă suntem puternici Să trecem peste tot cu bine. Dezamăgiri sub multe forme, Dorințe cu a lor ardoare, Cu lovituri și răni enorme Doar tragice, fără valoare. Noi ne-am iubit, ca -ntr-un joc De dragoste mereu rănită, Și i-am făcut un cerc de foc, Că inima se zbate sfârșită; Noi ne-am iubit, mare scofală- Ai zice: după acest calvar- Cu sufletul plin de -ndoială Noi ne-am iubit puțin și rar. Noi ne-am iubit Copyright @ Elena Buldum

Copyright@ Întinerim de dor și așteptăm în prag Brăduțul noastru ne este foarte drag, Ii înălțăm lumină pe steaua călătoare Și multă purpurină din puțină ninsoare. Fulgi de omăt pe brațe cu câteva steluțe Au tonuri și nuanțe și multe luminițe, Împodobit cu flori miroase a  iasomie, Și tot ce-l-nconjoară are multă magie. Întinerim mereu de credem în povești În brazii de Crăciun ce fac să-ntinerești Și fulgii de omăt au inimă de ghindă... Cu sufletul năvalnic să-i cânte o colindă!

Copyright@ La hotar de țară ninge cu năluci Numai amintiri -ntre sfinte cruci, Mulți se nasc-n rai, alții mor -n iad Țara noastră piere-totul este fad. Sprijiniți de gânduri ce se sting mereu Ochii mulți ai vieții au un Dumnezeu, Porți de amintiri care se deschid Pentru unii oameni au atins un vid. Peste tot bolnavi, de dor și durere, În robite trupuri care ce să spere, Numai viața lor este -o avere Ce le dă și forță și multă putere.

Lupta de putere și -ngropate cruci C-a sosit momentul, n-ai un' să te duci, Pământul respiră vremuri care poate... Soarta lumii noastre se decide-n toate. Demonii minciunii, sufletul ni-l cere, Să-l lăsăm la vamă-i singura avere, Ne-am plătit cu sânge casta libertate Țipătul dreptății are ochi de moarte. Fiecare rană, n-are niciun scut, Tot se adâncește-ntr-un strigăt mut... Îngerii se plâng de așa durere Care ne-a cuprins pe toți în tăcere.

Ca să jignești nu-ți trebuie mult, ca să repari ceea ce ai greșit va dura o veșnicie! Elena Buldum Aruncând cu pietre în omul nevinovat este ca și cum ai ridica mâna împotiva tatălui! Elena Buldum ”Din străfundurile Terei vin blesteme cu noroi”, pentru noi, din cer vor veni blesteme de la Dumnezeu, pentru păcătoși! Elena Buldum Fiecare experiență urâtă te transformă în caracter puternic! Mijloacele de a face bine sunt la îndemna oricui, răul însă nu se mai poate repara! Elena Buldum

Un noiembrie -n pas de tangou Vrea să danseze din nou, Mă scoate la dans în furou Și rămâne deodată tablou; Am cel mai frumos chimonou, Brumar își scoate -un lasou Ce se agață chiar de popou, Îmi strecoară mâna -n depou, Cu alta -și scoate -un stilou Și scrie sub un mantou " Domniță dansezi, bolerou"! Un noiembrie Elena Buldum Copyright @

ROSTROS ENCENDIDOS Poema de Andrés  André Cruchaga Traducido en rumano de Elena Buldum Recuerdo sólo la mirada pulverizada en la garganta, esa bruma de calles sedientas y esos delirios diestros de las palabras. Sin puertas desconfío del tiempo. Una lápida siempre es una invocación deshabitada. Además de las nostalgias, huyo de mis miedos, de la sed peligrosa por los relojes, quizá de la grieta de  los espejos en el bolsillo. (Recuerdo su primer jadeo y su vertiginosa dulzura y su inenarrable cuerpo y su sed absoluta: ahora sólo dejo que el tiempo se recupere de reinventar el paraíso. En la lección del más allá ensordecen las palabras. Todo fue a manos llenas.) Barataria, 2016 FEȚELE APRINSE Poem de Andrés Cruchaga Tradus în limba română de Elena Buldum Îmi amintesc doar privirea pulverizată în gât, această brumă de străzi înfometate și aceste iluzii de calificare ale cuvintelor. Fără porți nu am încredere în timp. O piatră de mormânt mereu este o invocare nelocuită. După nostalgi

M-am consolat și nimeni n-o să știe Povestea nostră cu un final banal, Ce mi-a ars pe inimă de vie- Pân' la sfârșit având un trist final. De mâine nu mai iubesc pe nimeni Sub acești nori ce fulgeră și tună! Pământu' - nsămânțat ce-i semeni! Fără iubire, va crește, doar minciună. În ochii mei de un smarald, sublimi, Au început de-ndată să pălească; Nici îngerii cu aripi- heruvimi Nu pot lumina să le-o -mblânzeacă! Iubirea mea se stinge ca un soare; O clipă vălul cel strălucitor I- acoperă puterea ei cea mare Ce voi face și cu doritul dor. Ce forță mi le-a scos în cale Și se ghidează după care lege A cărui conduită și morale Le constrânge fără a le-nțelege. În suflet trist, oftatul lung- l scot; De dimineață umblu și tot rătăcesc În mintea mea și orele socot Și încetez a vrea să le gândesc. Cu ochii blânzi și inima tot bună Cu zâmbetul mereu cam întristat Din amintirea asta tristă după urmă Eu, liniște în suflet n-am aflat. Cu ochii blânzi C

popor ca Ms Bean ai doar la noi de Halloween împrumută sărbători de la alții... că -ți dă fiori dintr-o mască fără mască nu e bună a noastră pască dintr-un bostan la noi nu costă niciun ban plătim un preț pe lucruri strâmbe păgâne și tâmpe. reclama sufletul comerțului rămânem cu eticheta prețului. Ms Bean Elena Buldum Copyright @ 

Din câte șoapte și regrete Am mângâiat pe cer comete, Și lumina anilor cerești! Prin inimă ușor- le crești. Pe aripa acelui nor Cu vântul care îl strecor; Din colțul inimii, acolo... Cuprind și picurii de rouă. În lumea cea de îngeri plină Făgăduinței, nu-i fac vină Și -mi v-a veghea la căpătâi Cu promisiunea cea dintâi. Să fim, o rază și un gând... Să ne pătrundă lin și blând Să spele din greșeli lumești Măi, omule nimic nu ești! Elena Buldum Copyright @

Focul inimii se stinge; Fără un opaiț de dor, Poate așchii i se-nfinge Când mai tremură ușor. Flacăra-i se- aprinde; Din scânteia luminoasă Și de suflet mi se prinde Varsă, lacrimă duioasă. Dintr-o lacrimă ce curge Gândul se tot furișează, Știe și pe cine plânge Și pe cine -mbrățișează. Focul inimii Elena Buldum Copyright @

Ce-i bărbatul? Elena Buldum 24-10-2016 Ce-i bărbatul? E un suflet ce se naște Dintr-un suflet de femeie Plămădită dintr-o coastă Viață lui Adam să -i deie. Și fiindu-i și nevastă. Ce-i bărbatul? Este -o viță și-un vlăstar Este ramul unui pom Din credință iar și iar... Cel ce l-a sădit e om. Ce-i bărbatul? Este un soț  și un tată la copii, Care tre' să fie om Drag fidel unei soții! Univers într-un atom. Ce-i bărbatul? Ce în rai A împărțit cu Eva dorul E păcatul tu ce-l ai, Că-au mușcat din vină, mărul.

Lumina din lumină se arată Ca îngerii din îngeri ce au aripi, Lumina face ziua mai sublimă Și zi de zi se poate contopi. Lumina din lumină, cu lumină Sfințește tot amarul omenesc, Pe suflete doar umbra le-nclină Pe inimă din inimi_ nefiresc. Lumina se arată fără nume Incepe dintr-o rază să se nască Lumina cu iubire poate spune... Ar mai putea lumina să urască? Lumina se arată din lumină Și spală rădăcini și le dă viață, În lumină ochii cerului suspină Că înfloresc și muguri dimineață. Lumina se arată din lumină Adânc de rază care luminează, De doruri și de dragoste suspină Lumina ta din ochii mei veghează. Ochii cerului suspină Elena Buldum Copyright @2016

In noaptea când era o pâclă deasă... Și ai pus mâinile pe masă, ai zis, lasă! Să -ți treacă tot prin cuget și prin minte Vreau să -ți rămână și sufletul cuminte. In neajunsa rouă a dimineții Era un văl albastru -al tristeții, Că tremura pe masă o cafea fierbinte, Aveai doar gânduri tulburate și cuvinte. Sub pieptul inimii- ce ticăie fierbinte Crescut-am- o iubire în aduceri-aminte, Că am să iau din scrisul meu din tot... Și am să-i fac și aripi, de- am să pot! Era o pâclă deasă Elena Buldum Copyright @2016

ÎN LIMBA MEA, DUREREA-I CA O RANĂ Elena Buldum copyright@2016 In limba mea o lacrimă se scurge; De dor de țară, de glie, și de neam În limba mea și inima- îmi plânge Că nu mai suntem neamuri cum eram In limba mea, durerea-i ca o rană Adânc înfiptă , cu un vechi pumnal În limba mea, i- o nesfârșită teamă Că ne petrecem viața cu un trist final In limba mea, mi-e dor de mama mea A cărui mâini mă cuprindeau în brațe În limba mea eu plâng în urma sa Că va veni și moartea să o –nhațe În limba mea și bucuria este mare Că încă mai grăiesc în limba mea În limba mea și despărțirea doare Ca orice despărțire e usturătoare În limba mea și stele și Luna Veghează cerul veșnic lumina În limba mea pe limbă stă minciuna Aștept și ziua când s-o rușina!

Elena Buldum Copyright @2014 Doar scrii.Ca să te afli în scris, Cu jumătatea mea de Lună In cercul care-i circumscris Cu inimă de dor nebună! Doar scriu.Ca să te aflu-n scris, Pe-o coală de hârtie albă Fac cercurile, circumscris Mai desenez o floare dalbă. Doar scriu.Ca să mai aflu-n scris, Parfumul toamnelor târzii Ca să nu rămân un proscris Aștern iluzii mari în poezii Doar scriu.Ca să te știu-n scris, Prin vene sângele să curgă - Nu fi marchize, circumscris! Tu scrisule sânge de Duce. Doar scriu. Ca să mai aflu-n scris, Elicea norilor de vânt O văd în cercul circumscris Și eu o aripă de gând!

Elena Buldum Autor copyright@2016 În încercarea mea,cu-o aripă de vânt; Ca din senin a răsărit, cândva... Iubirea mea de tine pe pământ, De dragul tău, am mai desprins o stea! Și s-a aprins-n miezul unei zile- Când luna lui cuptor era –n toi, O inimă ce-mi plângea –ntre file Pe-o dragoste apusă dintre noi. Ca o lumină vie-s pe acest pământ- Mă regăsești, cred, -n tot universul Și versul meu, metafore, cuvânt, Și pașii tăi, toți –îti veghează mersul. Îți mângâie mereu dulcea-ți privire, De drag de tine pe acest pământ Vorbesc cu ea și despre fericire Iubirea mea de tine pe pământ!

Aș vrea pe drumul lung și asfaltat al vieții Dorințele să crească -n mugurii de floare, Din fulgi de păpădie pierduți -n fumul ceții, O, lacrima sărată, cu mir să te-nfășoare. Aș vrea din părul nins, că iarna l-a cuprins Și locul cel de veci să -l astupe pământul, Prin pletele cărunte o dată eu mi-am prins; Doar visele târzii ce mi-au tăiat avântul... Aș vrea din raze care-s pline de lumină Și spicul grâului crescut-n fir de soare Iubirea să înflorească fără măcar o vină Și setea să- i astâmpăr, de cere și de are...! O lacrima sărată Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Încolăcit la gâtul meu ca o liană Iubite, tu bei din damigeană  :) Îți sunt ceșcuța ce -are toartă... Ți-neci amarul -n marea moartă. Elena Buldum

Intr-o armonie pură Ingere ce stai pe pernă Te- încântă o partitură Dintr-o arie solemnă? Și asculți cum cântă viața Vocea inimii, prelungă Ce plăcută -i dimineața Când tristețile -mi alungă! Și pe genele din vis Cel cu aripioare nins Nostalgia le-a cuprins! Aripioare ninse Elena Buldum autor Copyright @2016

Caut muz,  pentru zile mai inspirate dau -n schimb un vers mai mult din mers nu, nu este un anunț referitor la enunț și nici nu mă amuz cu orice ursuz ci pur și simplu mă autodenunț că dacă nu, renunț  :) Elena Buldum autor 29-10-2016

Mi voz de cristal te acaricia los oidos Alcanza tu cielo nublado, No me gusta quan estas presente en palavra " lejano ". -Estoy triste, porque mis labios repiten noche tras dia que no te tocan. Mi voz Elena Buldum autor 2016

Nu sunt Elena Buldum Copyright @2016 Iar adie vântul, timpul se usucă- Cu un chef de viață și un dor de ducă Toamna vieții mele, bate-n poartă, încă am rămas -n suflet, suflet de româncă. Iar adie vântul, suflu-n cicatrice, c-am ajuns român cu o stea -n cruce, și regret și -acuma zilele de ieri... care ne făceau și buni și stingheri. Îmi adie vântul pletele, am gânduri, Toamna se repetă -n repetate rânduri Lângă mine, scriu pe- o foaie banală Unde mâzgâlesc un infern pe coală!

din tot ce mișcă -n viață se naște hărăzit ca -ntr-o dimineață să moară - îi sortit. din trupul logic omul la ceruri se ridică; pe suflet îl ia somnul- în ceruri să se ducă. și moartea-i zămislită cu viața ăstui veac ființa-i păcălită și omul e -un fleac. La ceruri se ridică Elena Buldum Copyright @2016

Vântul plonjează pe alei O frunză cu mulți picăței, Copaci cu frunzele alese, Și ramurile foarte dese. Și soarele azi, are dinți ; Cu ochi nostalgici și cuminți, Vezi raza soarelui- răsare? Privește -o, ce strălucitoare! Vântul plonjează pe alei Castane, precum ochii mei Ce au culoarea maronie Așa -n deplină armonie. Vântul plonjează pe alei Copyright @2016 Elena Buldum

Cu boțul inimii senin Pe unde plec, de unde... Vin tramvaie și călători Se aud pași, trecători. Purta haine ponosite Murdare și murdărite Un flămând cerșea mâncare Intr-o Românie mare. Mă treceau stări și o stare C-am simițit durerea-i mare Azi, te zbați să fii bun-om Pe stradă mergi, ca un domn. Mâine, cred că mă credeți, Îți vine tot să regreți, Aceea inimă duioasă Și pe vara călduroasă. Să revin, la cerșetor Nimeni, nu-i nemuritor, Și mai cred că este bine Să trăiești, nu pentru tine. I-am -ntins acelui om Mâna, să mă creadă domn C-acel cu pălărie? Eu, sunt cel cu omenie. Ce vă spun, să știți aici Nu vreau faimă, să -mi ridici, Și vă jur pe tot al meu; E greu să n-ai Dumnezeu! Și -am scos din portofel, Că plângea inima-n el Niște bani acelui om, Făcut de alții neom. Mă treceau stări Copyright @2016 Elena Buldum Întâmplare reală cu un cerșetor în Piața Universității din București

Dragul mEu, azi exiști în formă de lut, rătăcit prin necunoscut Dragul mEu, rădăcina verde din inimă ți se vede, Dragul mEu, îți cânt de iubire, pe strune, din fire Dragul mEu, nu-ți cer să fii, ceea ce nu ești, pe marginea lumii lumești Dragul mEu, nu există cale de întoarcere, spre Indumnezeire, lumina minții acoperă cu căldura inimii. Dragul mEu Elena Buldum Copyright @2016

In țara asta se mai poate visa? nebunia a pus stăpânire pe toate constantele vitale ce nu mai ticăie sufocă propriul Eu și organism național cu un singur orgoliu de orificiu prins în genetica noastră constantă Imaginația a plecat de la singura silabisire între sunetul imoralitații  ( unii mor în somn, alții sparg farfurii de ciudă) sunt mile și distanțe între noii oamenii apropierea între suflete(  trenuri cu direcții diferite) ce nu duc spre niciunde Fiecare urcă fără bilet în tren pentru următoarea stație; cu bagaje de mână ( încap doar vorbe grele) Destinația este scurtă pentru o afacere  care o face cineva cu viața,  și repede o schimbă cu moartea. singur, trist, dezgustat,  acrit  prefer să nu trăiesc toată viața cu spatele la lume,  de pe  partea cealaltă a baricadei  Cui i-ar conveni?  ”Să fie bestia și frumoasa adormită”.! Cine face pact cu diavolul?  să ajungă dincolo cu locul asigurat în iad! Constante vitale Elena Buldum Copyright @2016

Să vezi iubite, murmurul tăcerii mele Și ochii mei atât de veseli și foarte vioi, Să mângâi fierbințeala unei triste stele, Sper, ca tăcerea mea să te aducă înapoi. Să te sorb iubite, cu buzele cele fierbinți, Închide- ți ochii! Simți fiorul degetelor mele? Vreau să renasc în suflet caldele dorinți... Ca să cuprinzi și fierbințeala tristei stele. Vreau să te-ating iubite, în visul care astăzi Ne-a destrămat, ca vuietul în zori, S-a-ntunecat iubirea -n ochii tăi cei fragezi- La poarta întâlnirii între nori.... Ca vuietul în zori Copyright @2016 Elena Buldum

Aș iubi toamna, ce-mi strivește gânduri, iubesc e bine, nu o iubesc și tot mai vine. Aș iubi toamna, care tot împrăștie semințe de flori din zâmbetul meu în cele patru zări. Aș iubi toamna, dar umbrește lumina, iar lumina este Dumnezeu și după aia tu și eu! Aș iubi toamna, că fierbe nostalgia ca un must și sărutul dimineții devine acru. Aș iubi toamna, ca pe o pasăre în zbor, dacă universul din mine n- ar plânge de atâta neputință.  Aș iubi toamna, că iarna mă usucă de viață, și -mi ia și ultima speranță. Aș iubi toamna Copyright @2016 Elena Buldum

In zadar privesc o rază Care mângâie văzduhul Ochii mei se minunează Cum să fii sărac cu duhul! Trece -a vântului suflare, Soarele tămâie -o tâmplă, Pe pământul ăsta mare Toate relele se -ntâmplă. Cerul este ca oglinda, Geana nopții se mijește, Unii - își privesc osânda Ce pe inimă -o hrănește. Anotimpu' -și schimbă haina, Astăzi este cald și soare, O minune este taina Să fii om în lumea mare. Este cald și soare Elena Buldum Copyright @2016

Cruce sfântă te sărut ești un Alfa început - pe al vieții drum țesut Cruce sfântă te sărut că în tine am crezut când Iisus a fost bătut Cruce sfântă între sfinți îi sărut pe-ai mei părinți Cruce sfântă te sărut maica mea când m-a născut în brațe te-a ținut Cruce sfântă primenește casele le ocrotește inimile întărește Cruce sfântă te sărut că nu sunt un prefăcut. Cruce sfântă Elena Buldum Copyright @2016

Îmi aruncai un ochi- Sub ia mea, flămând; Și ofatu-ți din rărunchi Îl auzeam și-n gând. Voios priveai la mine... În fiece secundă Că-mi amintesc de tine Și mintea ta flămândă. Izvorul de dorințe Te-apasă de moment Pe-a mele preferințe De ce nu pui accent? Un ochi Elena Buldum Copyright@ 2016

In visul unei nopți de vară Și trist al dimineții... Cad picături de ceară - Din lumânarea vieții. Acuma ești , acum nu sunt Așa, dispare omul, Destinul lui cu-un amănunt, I-l poate răpi somnul. Că azi exiști, mâine nu ești, Pe timp-n loc l-aș ține... Ca și iubirea din povești Să mă iubesc cu tine. Nopți de vară Elena Buldum Copyright @2016

Ce limbă poate dezlega cântările dumnezeiești. A vorbi despre putința omului este peste neputința mea. Elena Buldum Quin llenguatge pot desentranyar els cants divins. Parlar de posibilitat humà és sobre impotència meva. Traducció en català- de L'Elena Buldum.

Iubește -mă, te rog, așa cum sunt Făcută dintr-o apă și -un pământ În mine cai aleargă și nechează cu fluturii-n stomac care dansează. Iubește -mă. Ca pe-o furtună tropicală, Să gem, să scot și ultima vocală, Și mușcă -mă în peștera ovală Să gust plăcerea ca o portocală. Iubește -mă și toarnă -mi pe trup miere Acolo între coapse de plăcere Să zumzăi ca albina lucrătoare, Să fii bondarul meu prins de ninsoare. Fluturii Elena Buldum Copyright @2016

între dor și lumânare s-a aprins dragoste mare lumânarea se topește după dorul care crește și se stinge, câteodată  de suflarea încordată. poem crescut Elena Buldum Copyright @2016

lacul clipelor puține toamna asta, trece,vine soarele de dimineață îi arată a sa față Toamna Elena Buldum Copyright @2016

Intr-o noapte curajos Somnul dulce, lipicios Zori de zi și -o levănțică Cu-o imagine idilică La fereastră urmărea  Spuma mării de cafea De aromă -ntr-o seară O atingere ușoară Ce pe trup îl înfioară Cu- o senzație c-ar fi... O plăcere zi de zi. Spuma mării Elena Buldum Copyright 2016

Ce șampanie spumoasă! I-a sărit dopul pe masă, Mă -ntind după pahare Când, un nasture -mi sare De la decolteul care  Îți facea cu ochiul, tare Bâlbâind, nu știu să spun Intr-o baie de săpun Mă vedeai cu bustul gol Și -i dădeai căzii ocol Era un imens jacuzzi Eu, cu sânii mari și uzi Și cu degetul spre tine Te-ndemnam să vii la mine. Șampanie spumoasă Elena Buldum Copyright @2016

Privesc - uimită cum în tindă Îmi văd imaginea-n oglindă Am trupul gol fără trusoul Ce dezgolea demult popoul, Că l-am dat jos precum sacoul, Deodată ai intrat pe ușă Și -am devenit și jucăușă Iar, tu ai scos o nuielușă Înfiptă drept ca o țepușă! În tindă Elena Buldum Copyright @2016

Nechează sufletul tău dur; Un cal pur - sânge imatur Iubitul meu cu părul sur, Pe pleoapa ceții,  dimineață Dezmeticit de multă viață Cu ochii negri mari, ca mura Și cu reflexe trăsătura M-adulmeci de întreci măsura! Reflexe Elena Buldum Copyright @2016

In noaptea asta plouă și bate vântul în inima mea Copyright 2016 Elena Buldum Acum ploaia a stat și privește în loc să se oprească Copyright 2016 Elena Buldum Tună și fulgeră dacă ploaia s-ar opri nimic nu ne-ar sta în cale Copyright 2016 Elena Buldum

Tată, lacrima scursă pe obraz îmi picură în suflet 24-08-2016 Elena Buldum

Sunt floarea- înflorită-n glastră, Sămânță unui gând semeț Ce -ncolțește singur la ferestră, Să nu-l adie vântu ' -ndrăzneț. Sunt curcubeul răsărit când plouă, Minune de culori strălucitoare, Să -ți țeși din el o pelerină  nouă Din suflet să -l hrănești cu soare! Sunt steaua ce răsare,  fără nume In mine el renaște noapte- zi Acolo pe o aripă de lume... Întreb: dacă -ntre noi ceva va fi? Culori strălucitoare Elena Buldum Copyright @2016