VISE TÂRZII

Ninge peste mine. Elena Buldum Ast ăzi ninge și afară, Când privesc la geam și eu... O tristețe mă-nfioară, Cu mâhnirile-mi mereu! Astăzi ninge și în casă, Eu ascult un drag colind, Și durerea mă-apasă, Că-s străin și lacrimi prind. Astăzi ninge și mă doare, Mă-ntristez și văd mereu    Ce frumoasă sărbătoare, Fără să colind și eu. Astăzi ninge cu fulgi mari, Fulguie, ce mare chin! E zăpadă, aștept s- apari, A-nghețat floarea de crin. Astăzi ninge peste mine, Cu suspine cât un fulg, Lacrima în piept se ține, Din zăpadă vreau s-o smulg. Astăzi ninge peste mine... An de an îmi cad ninsori Pletele mi-s albe, pline, Duc ani grei la subsuori.

Când rătăcește... Elena Buldum E ager ochiu-ți ce mă-ngheață, Mi-a smuls din piept a mea iubire, O inimă vibrează, privirea-ți ce-i de gheață Și rătacește-n vene-ți în neștire. În suflet patimă albastră, E roșie-n deșert și colorată, Așa-nceput iubirea noastră, Pe-o formă de nisip în acoladă. Și-o caut printre stele cu o privire, Nu o găsesc prin norii cei pierduți, Si-o rătăcesc de atunci o clipă în clipire, Și nici în gene printre fulgii cei cernuți! aparitie *

Anotimpuri  Elena Buldum vol Cu Patria în suflet  A început de ieri afară,                                   Iarna ca să nu mai plângă  Iar lacrimile-i iară,                                      Se topesc, se duc în urmă.                                                                             S-o lăsăm în urma tristă!                                       Pare-o luptă grea de fel,                                          Dar e de demult confuză ,                                       O străpung lumini din cer.  Flori mărunte, parfumate,                                                                                                              Reuşesc să-i țină pieptul,                                       Luptă, luptă, graţioasă                                      Până iese ghiocelul.                                          Primăvara minunată,  Ca o briză parfumată,                                        E atât de-nmiresmată,                                

Și-n mine zace... Elena Buldum vol Vise Târzii 2014 Privește-mă, iubite, cu ochii tăi de jar Și în cuvinte pătrunde-mi arșița din vene, Sărută-mi buzele cu sete... să știu și eu, măcar, Când ai plecat și cum te-ai rătăcit prin vreme. Și tandră să-ți șoptesc cu tainicele-mi gânduri: - Iubește-mă curat și sufletu-mi atinge, Cuprinde-mă, iubite, în brațe, printre rânduri, De mijloc și-n priviri văpăile îmi stinge! Tu ai pe vino-ncoace... Ce să-ți mai spun umilă, Când inima de foc în vechi dureri îmi zace? Privește-mă în ochi cu dorul, de ai milă, Pe -al vieții drum cu mine pășește azi în pace!

Toamnă și gata Elena Buldum Cad frunze sub o tulpină Toamna se sfârșește lină, Face semn că o să vină Iarna de cojoace, plină. Bate vântul prin copaci, Iarna a  adus gonaci,  Ape  să le tulbure Să-nghețe și singure! Mai aproape sau departe, Iarna are ochi de moarte! Și o vulpe prin pădure, Tremură, cu două mure! Că de frig-s stafidite, Gerul le ține lipite; Două veveriți vorbite, Mai, mai, că le-ar înghite! Două mure odat-au fost, O dulceață și de post Gustul lor și-al lor miros, O poftea lupul păros! Numai ursul a rămas Ca să mormăie  un ceas Pentru murele ce-au fost Un deliciu pentru post!

Senin este cerul Elena Buldum Senin e ceru- albastru,și roșu- infinitul... Eu caut cu privirea iubirea ce-am iubit-o În brațe-mi cade  prinsă, cuprinde mărginitul  În patimașe vorbe îmi spui că ți-am ursit-o. Din amuletă fină, brățară ai primit Acolo e destinul, ce l-am făgăduit Să ne iubim cu foc, nu ca să o imit Și ți-o repet -ntruna, îmi ești un infinit. Ți-am dăruit odată, o piatră nestemată, Ca să păstrăm în ea, iubirea-i înzestrată,      Suntem precum vulcanii, amoru-l clocotim Și clocotește-n noi, atunci, când ne iubim? Ți-am dăruit un fir de ață și un ac, Să înnodăm iubirea, cusută-n hanorac, O prindem e pe veci, așa să ne rămână Nu plec, de langă tine, eu tot te țin de mână!

La multi ani! Elena Buldum La multi ani! Elena Buldum Astăzi tresalt, în cuget și simțire  mi-e vorba, cum mi-e portul românesc, Că s-a înfăptuit Unirea neamului meu și eu iubesc din suflet tot ce-i strămoșesc, Astăzi îmi tresaltă gândul... de-a Imnului cu dragoste de țără și de dor, Că-mi iubesc țarina, pământul și unde am crescut, aș vrea să mor. Astăzi îmi tresaltă inima, vibrează pentru al țării viitor Și ochii mei se-nalță spre cer, mă rog pentru-un destin strălucitor,, Azi e sărbătoare, să ne iubim români, și la mânie eu suspin, România mea cea dragă, când te iubesc, eu îți simt alinul, că-mi alin. Astăzi tresalt, când limba mea grăiește românește... graiul cel dulce din străbuni, România mea, zâmbesc, zâmbește, pe buze te slăvesc, aduc omagiu celor buni; Astăzi tresalt în cuget și-n simțire, vibrează inima în piept cu drag, România mea cea dragă, La mulți ani! Asteaptă-ți fiii tăi, cu dor în prag!

copyright Elena Buldum Ah!,Mi-e dor așa de tine Printre lacrimi și suspine Ah!.Mi-e dor de ochii tăi, Ce-i priveau doar pe ai mei. Zi de zi, seară de șoapte Ca doi licurici-n noapte. Unde ești, tu dulce dor? Că de când te știu te-ador... Unde ești, tu scump odor? Care umbli călător, Ca o pasăre-n zbor În lumina zorilor.

Vântul suflă Elena Buldum vol Vise Târzii 2014 Sus pe vârful muntelui Pe culmea răstocului Vântul suflă, nu dă pace Codrului cu țepi și ace Între brazi și mărăcini Brusturi și câțiva spini Și rostogolește-o frunză Cu lumina cea difuză În zadar îi tot dă roată; Ruginită-i și pătată- În zadar o-ngheață frigul Și îî tremură cârligul; În zadar a ei suflare Fără viață-i și- alinare Fără prea multă suflare Frunza-i așa trecătoare; În zadar rămân puține Zile ca să-i fie bine... Vântu-o suieră să aline- Pân la bruma care vine... Se rostogolește sărmana Se învârte eoliana Dintr-o rafală de vânt E culcată la pământ Putrezită stă-n neștire Vântu-i suflă să-i respire Viața scursă-ntr-o sclipire...

Toate trec... Elena Buldum Trece toamna-n frunze p ălită, Trece mândra nu-i iubită Trece tot, că-s trecătoare Unul pleacă, altul moare; Una-i mândră ca o floare, Alta-i ofilită, oare? Numai una mai r ămâne, Și iubită și cu nume Că e floarea florilor Mândra doritorilor. Toate trec, toate se duc, Numai eu nu mai apuc, Să strâng dorul meu în brațe, Să-l iubesc, să mă agațe, Să mă prindă de mijloc Să-l iubesc cu dor și foc, Câte vise sunt în lume Dar de mine ce rămâne? De murit, eu o -i muri, Alte mândre vor veni, Toate trec, toate se duc Eu nimic nu mai apuc; Multe flori mai sunt pe lume Dar, nici una nu-i ca mine!

Clânțăne lupul vol Albinuța Biuța În păduri e gerul mare, Vine iarna ,vine frigul, Și scrășnește la-ntâmplare Ursul e precum covrigul. Pe câmpie parcă are... Țurțuri pe-nghețate diguri, Nici omătul nu mai pare... Oțelit, călcat de friguri. Munții par niște sticleți, Frigul mușcă tot pământul Gerul biciue și vântul, Toți au bărbi, și toți nămeți. Totul parcă a-ncremenit, În văzduh și fără voce, Lupul este ademenit, Stă la pândă și-i feroce. Clănțăne din dinți odată... Văzând, o mierlă-nghețată- Ce-i vorbește cu mult haz; Ar mânac-o de necaz! aparitie *

Ochiul coase Elena Buldum Pri n sânge îmi țâșnesc fiori, arterele mă dor, Mă doare și privirea aruncată în tăcere, Mă doare chipul tău frumos, tânjit fără plăcere, Și palmele și ochii mă dor.Când îți cuprind privirea și-o ador. Prin inimă îmi trece ca o săgeată înroșită, Să nu te frăngi cu iriși roșii în privire, Mi-e dor să-ți fiu retina ochilor iubită- se-agită Când noaptea ni-i un sfeșnic de iubire.E prăbușită-n neștire. Prin suflet eu te caut cu priviri mai pătimșe, Mi-e sete să te sorb în șoapte ,ochiul coase, Mi-e sufletul secat de dor și clipele frumoase, Că nu mai sunt a ta .Când alta te descoase.

Giuvaer... vol Vise Târzii 2014 Mărețe vise țese în noapte visul meu Și tu, stelută dragă, să mă veghezi mereu, Să-mi fie somnul lin și fără de suspin, Eu doar visez iubirea ce am iubit din plin. Privesc, steluță, cerul perdelelor de stele, Luminezi tot universul, strălucești zilele mele, Te mângâi cu privirea și te dezmierd cu drag În fiecare seară când mă petreci în prag. În fiecare noapte lucești la geamul meu, Tu steaua călătoare iar geamănă-ți sunt eu. N-am altă fericire mai dragă pe pământ: Nu fii nefericită când plec eu în mormânt. O, tu minune vie, cu raza-ți lumina reînvie, În sufletu-ți cu drag în sufletu-mi învie! Ești visul meu de aur, un giuvaer răvnit Să te-ating, steluță, precum pe-al meu iubit!

O floare... Elena Buldum Ca o floare de cais Înfloresc,în ramuri ,multe.. Flori, iubite ai ucis? Floare, du-te, du-te... Ca o floare de lalea Înflorită din lumină Numai eu, iubirea mea Parăsită-s și cu vină. Ca o floare de bujor Obrajorii mei cei poate Tu i-ai sărutat ușor Dar, de vină-s eu în toate. Ca o floare printre pini Printre țepi și mărăcini Numai eu, iubirea, mea Mă înțep, în spini, cu ea. Ca o floare de cireș, Înfloresc, în ramuri multe.. Flori albastre, ai cules, Eu iubite te-am ales, du-te.. Și ca floarea mea de soc Mă-ofilesc fără soroc Câte, flori, ai adunat Strânse-n vază, m-ai uitat. A-nflorit, iubite, pomul Cel iubit mult lăudat Numai eu, iubire, omul Am greșit, tu ai plecat.

Am urcat pe-o scară Elena Buldum degeaba am urcat pe-o scară pân' la Lună, m-am cățărat în noapte pe cer să-ating o stea, și-am dorit din raze să împletesc cunună, să-ți prind în ea dragostea mea în za. degeaba ai urcat pe-o scară pân' la cer, te-ai cățărat pe raze de lumină să atingi iubirea, ce-ai strâns-o în mânunchi de vânt și aer, și-ai sfărâmat-o în praf de stele, și-acum cobori privirea. și am urcat pe-o scară pân' la soare, am încercat să-ating erupțiile solare degeaba încerc să mișc degetul meu, pe-un cer imens și-întunecat la greu.

Să ajung... Elena Buldum Îmi caut-n vorbe dure și mai rare, cu ritm alert șoptindu-mi-n ureche aud din cruda realitate care doare, sufletulu-i lipsește-o flacără de veghe. Să-i găsesc răspunsuri simple întrebări, sunt căutări deșarte fără un enunț, și tot sătul de-atâtea preumblări pe drumul care veșnic nu renunț. Incerc să-alung tristețea-n florile de câmp, să gust pământ bogat și plin de încercări răspunsuri sunt fragile pe aripa de timp, de ce oare, noi Doamne suntem mai călători!

Lângă soare Elena Buldum Floare mândră,mândră floare, Te înalți-nălțătoare, Lângă soarele frumos Sub a norului ploios Pe sub raze luminoase, Cu fascicole voioase... Din semințe-le-ți tăioase; Ies petalele frumoase. Mândră floare,floare mândră, Vântu-ți clatină și-avântă, Pe semințele, și-o vidră... Le mânâncă de le zvântă-

Elena Buldum Copyright Doru-mi-i de tine dor Că îmi ești atât de drag, Nopțile, te-alin odor... Ca să nu ajungi pribeag! Dorule, mi-e dor de tine Cel ce luminează stele- Dorule, un dor îmi vine, S-aprinzi dorurile mele! Dorule, mi-e dor de tine, Drag și dor, să ne aline, Nopțile cu vise line Să te-aducă lângă mine. Fără dor, nu- mi este bine, Mai mereu mi-e dor de tine Dor din dor, alin un dor, Cu dragoste-l -nfășor- Dorule, dorul din noi, Rătăcește fără noi În surdină-i cântă o harpă C-a ajuns o țâță stearpă! .......................................................................... Mi-e dor de dorul cel mai drag, Mi-e dor și drag de-al tău amor, Mă sting în ochii lui în prag, Te stingi în ochii mei ușor. Doru-mi-i de tine viață, Și din dor îmi fac speranță, Și mi-e dor din dor cu timpul Să nu-mi treacă anotimpul. Doru-mi-i de tine soare, Dar mi-e dor și de răcoare Doru-mi-i și de arsoare, Doru-mi-i și de ninsoare. Doru-mi-i de primăva

Te-ai născut... Elena Buldum Iubitul meu, știu că exiști, Și încă, nu ne-am cunoscut... Să nu fii trist, să nu insiști, Că nu te-am mai recunoscut. Iubitul meu, știu că exiști, Și încă eu, nu te-am aflat... Să nu insiști, să nu fim triști, Pe vremea ce s-a bosumflat. Iubitul meu, știu că exiști, Că poate eu, nu te-am găsit... Să nu fii trist, să nu insiști, Pe-un dor de rază părăsit. Iubitul meu necunoscut Din vreme-n vreme, ce-am aflat Că dacă tu, te-ai fi născut, Pe mine m-ai fi fermecat.

În noapte stelele nu apar... Elena Buldum În noapte stelele nu apar, În noapte-i întuneric și dispar, În noapte fug desculț când nu e frig, Și dorm chiar și pe străzi mă ghemui îs covrig. Cerșesc la colț de stradă, Pentru-o bucată de pâine, La fel pe autostradă, Și ieri ,și azi ,și mâine. Și-n fiecare seară că nu am unde sta, Și dorm la colț de stradă că nu am unde acosta, Nici capul unde să-l pun că sunt a nimănui, Mi-e frig,sau când mi-e foame cerșesc și mă chinui. Am încercat din răsputeri să-mi fac o viață bună, Și nici pe-un colț de cer nu am loc că lumea e nebună, Mi-e frig și frigu-n oase l-adun și mă adună, Dar nu am ce să fac destinul se răzbună.

Nu mai vreau Elena Buldum Nu mai vreau s ă fac nimic Nu mai vrei să-mi fii amic Nu mai vreau să înfășor Dragostea s-o desfășor. Nu mai vreau nici drag nici dor Cât mă dori și cât te ador Nu mai vreau să tac, tu taci! Lasă-mă că te prefaci. Nu mai vrei, să-mi fii iubit? Nu mai vrei, zici c-ai albit Vreau să te sărut subit Dar tu pleci că-mi ești grăbit.                                                                  Nu mai vreau, nimic să fac... Când îți zic că-îmi ești drag Tu îmi râzi frumos în prag Nu mai vreau, să mă prefac. Nu mai vreau, să-ți fac pe plac, Nu mă vrei că ești burlac Mândrele-s păsări pe lac Tu scoți cleștii ca un rac. Nu mai vrei, să te doresc Nu mai vreau, să-mi amintesc Nu mai vreau, nimic, nimic Nu mai vreau, să-mi fii amic. Nu mai vreau, să mă adori Nu mai vreau, să fim actori Eu îți spun că te iubesc Tu îmi spui că mă-amăgesc.

Atinge-mă iubire Elena Buldum și caut cu privirea printre muguri și culori, te număr printre flori și chiar petale ești fluture și zbori din ram în ram adeseori? aștept iubito să-nflorești să fii frumoasă floare. și caut cu privirea printre frunze și culoare; și să miros parfumul tău aromă de polen divină; să-nmugurești să-mi fi bobocul meu de floare  strânge-mă în brațe iubește-mă zeița mea revină te caut cu privirea printre gânduri și culori, și mi te-nchipui că-mi dai sărut în vis de primăvară, ești fluture și zbori din ram în ram adeseori? în toamna vieții mă ofilesc sunt floare de pelin amară.

Tărâm necunoscut Copyright @2008 Elena Buldum Pe-ale ridurilor vise, Îngropate într-un abis; Pe o peșteră stau scrise, Cum te naști așa ți -e scris" Intr-un strigăt dimineață, De un gând luat ușor... Tot ce iese și are viață, Este propriul autor. Că se învârt în astă lume, Cum e globul pământesc, Lucrurile ce n-au renume, Și ocolește -un pătimesc. Pe-ale ridurilor vise, Care nu le-ai cunoscut Să dorești să fie scrise, Sub orice chip necunoscut.

Pe ochii tăi frumoși Pe ochii tăi frumoși, am scris, cu sărutări, ce fericire... e când strălucesc, în noapte steluțe argintii pe emisferă cu praf de purpurină, am atins, și-am mângâiat a ta iubire și raze de lumină, am atins, în zborul ce mă rotește,... o micuță sferă Precum privirea-ți pătimașă, să-ți aline în muguri de dor mirarea ta și pe retina gândului gingașă cu clipe dragi mi-atingi și ochii, zarea mea și-n brațe să mă cuprinzi și  trupul  tremură de dor, tânjește de sărutari aprinse, pătimașe chiar și frunza vestejește Pe ochii tăi frumoși, doresc să-ngrop dorinți fierbinți, în șoapte rostite-n soaptă și-n  tăcere pe gurăde sărut, amprenta gustului  amar să-l simți să sorbi, și  în tăcere  durera mea s-alinți  Elena Buldum

Când mai plâng... Elena Buldum Ce să-ți spun, când, trece timpul... Sunt-un suflet, într-un trup Sufletul mi-e ca potopul Zile am și le-n șurub; Ce să-ți spun, citesc, în cioburi... Ascuțite; să mă tai: Și din tândări lipesc doruri Ustură sunt răni, tu ai? Ce să-ți spun eu acum ție Îmi sfâșie iubirea-n mine Scrijelită să-ți aline... Dă-mi iubirea numai mie? Ce să-ți spun iubite, plâng, Și-n inimă și-n gând Mă topesc, sunt cositor; Îmi frig lacrima de dor. Ce să-ți spun iubite, moartea; Îmi zâmbetește și mă-nhață Părticele îmi împarte Păine și bucăți de gheață. Ce să-ți spun iubite, vorbe... Scrise, tu, mi le-ai m-ai înscris,           Și  ai spus că sunt atinse Dar mi le-ai închis în vis.

Clipe târzii Ce amintiri, cu drag, Când se luau de mână, Era copil, părea un mag-  Ea, o prințesă, zâna bună. ...Și ce raze de lumină,  Două inimi, fără vină-  Și ce flori sub clar de lună,  Își doreau pe cap cunună. Ca două flori înmiresmate, O căutau și n-o găsiră  Aveau să înflorească, poate...  Iubirea-n taină, și-o-ndulciră. Ca două suflete pereche,  Pe-ale valurilor clipe  Astăzi, sufletu-i de veghe- Și iubirea să-nfiripe. În două ramuri le- nfloresc,  Și dragostea-i sublimă  E idealul lor lumesc  Se regăsesc în rimă Că-l aștepta până în zori, La geam, în nopți de vară,  Îl petrecea cu dulci fiori - Și-o doină-i înfioară. Trecură anii -amândoi,  De-atunci, nici o speranță Că s-au trecut și nu sunt noi,  Și-mbătrâniți pe viață. Că s-au rugat pe-acest pământ,  Și-n taină o rugăciune  Când trece clipa și-n mormânt  Ne separați de lume. Și-n cer, făcut-au legământ,  Pe când erau copii  Au învelit iubirea-n cuvânt  De-s clipele târzii.

Ascundem... Elena B De ieri, de azi , de mâ ine, Și zilele pe degete eu le număr, Că viața ni se scurge-ncet în taină E jalnică povara de pe umăr. De ieri , de azi, de mâine, Am început și orele să risipesc Și clipele ce le petrec nu-mi aparțin Nici timpul ce-l rotesc îl ocolesc. De ieri, de azi, de mâine, Am început minutele să le-nghesuiesc Șă le ascund în bucățele mici de pâine Cu firimituri mici șansa mi-o hrănesc?

Nici nu știu... Elena Buldum Tare-aș vrea, să-ți zic iubite... Dar nu pot și nici nu știu Dacă vorba-mi permite Între viața ce-mi promite? Să-îndraznesc să te mai caut, Să mai bat la geamul tău Ți-aș cânta chiar și din flaut? Ca să fii o zi al meu! Să-ndraznesc să te-aștept, Când tăcerea e în tine Noaptea strânsă-ți-s la piept Îmi promiți vorbe puține. Să-îndraznesc să mă cuprinzi, Strânge-mă cât poți, sau cât?...                                               Să mă-alergi, să te ascunzi; Eu aștept, aș da oricât! Tare-aș vrea, să-ți zic iubite... Nu-îndrăznesc, nu pot, nu știu Leagă-mă-n vise, promite Du-mă strânsă-ntr-un pustiu.

Rece trece... Elena Buldum Copyright@2013 Câtă toamnă, am -n mine De speranță și durere, Vine trece, trece bine... Nici nu știu, e doar părere? Fără glas și fără voce.. Fără gând sau fără dor, Toamna vieții mă petrece, Văd cum trece un condor. Aripa-i de zboruri frânte, Ce inima înfiripă, Clipa vieții stă cuminte... Ia aminte, doar o clipă! Că în zări din depărtare, Văd apusul morții mele, Ca o rază dezertoare Ce răsare-printre-stele. Câtă toamnă, am în mine Trece bine, rece trece.. Între lacrimi și credință... Și amar-ntre- dorință. Câtă toamnă, am în mine, Multe primăveri deșarte, Aștept doruri să-mi aline Cât s-o amăgesc pe moarte!.