Clipe târzii

Ce amintiri, cu drag,
Când se luau de mână,
Era copil, părea un mag- 
Ea, o prințesă, zâna bună.

...Și ce raze de lumină, 
Două inimi, fără vină- 
Și ce flori sub clar de lună, 
Își doreau pe cap cunună.

Ca două flori înmiresmate,
O căutau și n-o găsiră 
Aveau să înflorească, poate... 
Iubirea-n taină, și-o-ndulciră.

Ca două suflete pereche, 
Pe-ale valurilor clipe 
Astăzi, sufletu-i de veghe-
Și iubirea să-nfiripe.

În două ramuri le- nfloresc, 
Și dragostea-i sublimă 
E idealul lor lumesc 
Se regăsesc în rimă

Că-l aștepta până în zori,
La geam, în nopți de vară, 
Îl petrecea cu dulci fiori -
Și-o doină-i înfioară.

Trecură anii -amândoi, 
De-atunci, nici o speranță
Că s-au trecut și nu sunt noi, 
Și-mbătrâniți pe viață.

Că s-au rugat pe-acest pământ, 
Și-n taină o rugăciune 
Când trece clipa și-n mormânt 
Ne separați de lume.

Și-n cer, făcut-au legământ, 
Pe când erau copii 
Au învelit iubirea-n cuvânt 
De-s clipele târzii.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează