VISE TÂRZII

popor ca Ms Bean ai doar la noi de Halloween împrumută sărbători de la alții... că -ți dă fiori dintr-o mască fără mască nu e bună a noastră pască dintr-un bostan la noi nu costă niciun ban plătim un preț pe lucruri strâmbe păgâne și tâmpe. reclama sufletul comerțului rămânem cu eticheta prețului. Ms Bean Elena Buldum Copyright @ 

Din câte șoapte și regrete Am mângâiat pe cer comete, Și lumina anilor cerești! Prin inimă ușor- le crești. Pe aripa acelui nor Cu vântul care îl strecor; Din colțul inimii, acolo... Cuprind și picurii de rouă. În lumea cea de îngeri plină Făgăduinței, nu-i fac vină Și -mi v-a veghea la căpătâi Cu promisiunea cea dintâi. Să fim, o rază și un gând... Să ne pătrundă lin și blând Să spele din greșeli lumești Măi, omule nimic nu ești! Elena Buldum Copyright @

Focul inimii se stinge; Fără un opaiț de dor, Poate așchii i se-nfinge Când mai tremură ușor. Flacăra-i se- aprinde; Din scânteia luminoasă Și de suflet mi se prinde Varsă, lacrimă duioasă. Dintr-o lacrimă ce curge Gândul se tot furișează, Știe și pe cine plânge Și pe cine -mbrățișează. Focul inimii Elena Buldum Copyright @

Ce-i bărbatul? Elena Buldum 24-10-2016 Ce-i bărbatul? E un suflet ce se naște Dintr-un suflet de femeie Plămădită dintr-o coastă Viață lui Adam să -i deie. Și fiindu-i și nevastă. Ce-i bărbatul? Este -o viță și-un vlăstar Este ramul unui pom Din credință iar și iar... Cel ce l-a sădit e om. Ce-i bărbatul? Este un soț  și un tată la copii, Care tre' să fie om Drag fidel unei soții! Univers într-un atom. Ce-i bărbatul? Ce în rai A împărțit cu Eva dorul E păcatul tu ce-l ai, Că-au mușcat din vină, mărul.

Lumina din lumină se arată Ca îngerii din îngeri ce au aripi, Lumina face ziua mai sublimă Și zi de zi se poate contopi. Lumina din lumină, cu lumină Sfințește tot amarul omenesc, Pe suflete doar umbra le-nclină Pe inimă din inimi_ nefiresc. Lumina se arată fără nume Incepe dintr-o rază să se nască Lumina cu iubire poate spune... Ar mai putea lumina să urască? Lumina se arată din lumină Și spală rădăcini și le dă viață, În lumină ochii cerului suspină Că înfloresc și muguri dimineață. Lumina se arată din lumină Adânc de rază care luminează, De doruri și de dragoste suspină Lumina ta din ochii mei veghează. Ochii cerului suspină Elena Buldum Copyright @2016

In noaptea când era o pâclă deasă... Și ai pus mâinile pe masă, ai zis, lasă! Să -ți treacă tot prin cuget și prin minte Vreau să -ți rămână și sufletul cuminte. In neajunsa rouă a dimineții Era un văl albastru -al tristeții, Că tremura pe masă o cafea fierbinte, Aveai doar gânduri tulburate și cuvinte. Sub pieptul inimii- ce ticăie fierbinte Crescut-am- o iubire în aduceri-aminte, Că am să iau din scrisul meu din tot... Și am să-i fac și aripi, de- am să pot! Era o pâclă deasă Elena Buldum Copyright @2016

ÎN LIMBA MEA, DUREREA-I CA O RANĂ Elena Buldum copyright@2016 In limba mea o lacrimă se scurge; De dor de țară, de glie, și de neam În limba mea și inima- îmi plânge Că nu mai suntem neamuri cum eram In limba mea, durerea-i ca o rană Adânc înfiptă , cu un vechi pumnal În limba mea, i- o nesfârșită teamă Că ne petrecem viața cu un trist final In limba mea, mi-e dor de mama mea A cărui mâini mă cuprindeau în brațe În limba mea eu plâng în urma sa Că va veni și moartea să o –nhațe În limba mea și bucuria este mare Că încă mai grăiesc în limba mea În limba mea și despărțirea doare Ca orice despărțire e usturătoare În limba mea și stele și Luna Veghează cerul veșnic lumina În limba mea pe limbă stă minciuna Aștept și ziua când s-o rușina!

Elena Buldum Copyright @2014 Doar scrii.Ca să te afli în scris, Cu jumătatea mea de Lună In cercul care-i circumscris Cu inimă de dor nebună! Doar scriu.Ca să te aflu-n scris, Pe-o coală de hârtie albă Fac cercurile, circumscris Mai desenez o floare dalbă. Doar scriu.Ca să mai aflu-n scris, Parfumul toamnelor târzii Ca să nu rămân un proscris Aștern iluzii mari în poezii Doar scriu.Ca să te știu-n scris, Prin vene sângele să curgă - Nu fi marchize, circumscris! Tu scrisule sânge de Duce. Doar scriu. Ca să mai aflu-n scris, Elicea norilor de vânt O văd în cercul circumscris Și eu o aripă de gând!

Elena Buldum Autor copyright@2016 În încercarea mea,cu-o aripă de vânt; Ca din senin a răsărit, cândva... Iubirea mea de tine pe pământ, De dragul tău, am mai desprins o stea! Și s-a aprins-n miezul unei zile- Când luna lui cuptor era –n toi, O inimă ce-mi plângea –ntre file Pe-o dragoste apusă dintre noi. Ca o lumină vie-s pe acest pământ- Mă regăsești, cred, -n tot universul Și versul meu, metafore, cuvânt, Și pașii tăi, toți –îti veghează mersul. Îți mângâie mereu dulcea-ți privire, De drag de tine pe acest pământ Vorbesc cu ea și despre fericire Iubirea mea de tine pe pământ!

Aș vrea pe drumul lung și asfaltat al vieții Dorințele să crească -n mugurii de floare, Din fulgi de păpădie pierduți -n fumul ceții, O, lacrima sărată, cu mir să te-nfășoare. Aș vrea din părul nins, că iarna l-a cuprins Și locul cel de veci să -l astupe pământul, Prin pletele cărunte o dată eu mi-am prins; Doar visele târzii ce mi-au tăiat avântul... Aș vrea din raze care-s pline de lumină Și spicul grâului crescut-n fir de soare Iubirea să înflorească fără măcar o vină Și setea să- i astâmpăr, de cere și de are...! O lacrima sărată Elena Buldum Drepturile rezervate doar autorului

Încolăcit la gâtul meu ca o liană Iubite, tu bei din damigeană  :) Îți sunt ceșcuța ce -are toartă... Ți-neci amarul -n marea moartă. Elena Buldum