VISE TÂRZII

Am secat de lacrimi plânsul, Când la tine mă gândeam, Am schimbat cu-agheasmă cursul... Râului, te urmăream. Ai stors pulsul meu de sânge, L-ai golit de supărare, Venele-în mine-mi strânge Dintr-o singură mișcare. Am făcut din miez de pâine Pentru-o zi, și pentru mâine... Nafură că nu ne-ajunge... Și nici mirul, ce ne unge. Că -ai urcat la înălțimi... Gâfâind, vreo șapte vini! Muntele tre' să -l ridici Obosești... De-ai ști să zici! Am făcut din pânză, aripi... S-atingi luna,-aș contopi De pe cerul inimii Dăruindu-ți bucurii. Cerul inimii Elena Buldum Girona, 30 octombrie 2014

Muzica e-o voce-n mine, O aud și -acum cântând, Glasuri șușotesc, și vine... Ca iubirea mea, gemând. Muzica vibrează -n noapte Și șoptește cu dulci șoapte, Cu urechea- ascult suspine Că îmi cântă să m-aline. Muzica e-un sunet sferic Ce vibrează efemeric, La fereastră -o mandolină Cine-o ascultă se-alină. Muzica mi-e paradisul Ce -mi îndeplinește visul, Ca să -mi caute promisul Pe-o foaie-mi -nșir scrisul. Muzica din Nord și Sud Îmi vibrează trupu-i ud, Muzica din Vest și Est Mă -nfioară, nu protest. Muzica e-o voce-n mine Elena Buldum

Iubitul meu uitată -i pe o creangă de măslin... Speranța -n brațe -mi, ia, ca să mă-alin, Mergând încet, urmez calea ferată... A trenului pierdut, în gara vieții, ...Odată! Și uite-mă convinsă vin la tine Chiar dacă -afară ninge, și nu-i bine, Că -mi arde focul inimii în șemineu Să vin, sau să nu vin, acuma eu? În inima-mi, ce-i răvășită, scrie jale; C-am rătăcit și drumul meu, din cale... Afară, insistent și chiar tot timpul revoltat Pe lumea asta...tu, nimic n-ai învățat? Din cale... Elena Buldum

DIALOG INTRE ANOTIMPURI Cu gândul unor vremuri mai bune, pe terasă anotimpul înmugurit își scutură melancolia. Dis-de -dimineață glasuri cristaline ale păsărilor în zbor, parcă dau bună dimineața i ernii, ca o pâclă de promoroacă îmbracă cu argintiu pădurea încremenită de frig. -Brrrr...umiditatea are față de ulei cleios, transparentă, precum o oglindă ce trebuie ștearsă din când în când. Necăcioasă! -Ce caut eu aici? Între două anotimpuri...! Când m-aș putea teleporta cu gândul în alte vremuri.Unde cirip-ciripul cu glasul cristalin anunță de timpuriu venirea primăvarii , le înțeleg perfect pe limba lor, îmi șoptesc că nu vor pleca în țările calde, anul acesta. Nici nu au unde pleca, pentru că cei de la N.A.S.A au spus că anotimpurile o să ne joacă feste . S-au topit ghețarii din Antartica și primăverile nu mai sunt primăveri, verile înfloresc merii până toamna târziu, toamna nu e toamnă umblă să desprindă peisajul, și se grăbește să înlocuiască natura cu bruma ce albește până î

Într -un pumn ce mă ține Dumnezeu să nu pier... O fărâmă din mine e ruptă din cer, Mă -nfășoară din timp cu tot ce-am visat Ca o pânză de voal e, mereu ai trișat. Stau pachete de cărți întinse pe-o masă... Cu doamne de treflă te joci, și nu -ți pasă... Să te întorci, ca să știi!... Să te întorci, că să vezi! Din stele albastre, le faci stele verzi. O fărâmă din mine, ce-i ruptă din rai Să -ți șteargă din suflet durerea de ai... Un Dumnezeu pe pământ și mângâiere Și -o lumină aprinsă la moarte-ți, voi cere! O fărâmă din mine e-o fărâmă de suflet Ce aleargă de-o viață, se aude un scâncet, Un plâns de copil, și -un înger- căzut E culcat la pământ, pentru că te-am crezut. O fărâmă din mine...

fața are două chipuri una invizibilă alta poartă pălărie

merg cu frică pe firul unui fir întins... și -l calc încet, că mi se urcă frica, l-am agățat pe cercul roșu, aprins singurătatea -i cocoțată -n vârf cu furca... și o cobor pe trepte, și -o tot urc... făcută ghem, că -o deșir, să nu o-ncurc și scămoșată cu alte valuri de tristețe din fire împletite, din ochi la bătrânețe. Din ochi...

De ce mă priviți așa... Eu sunt porc, din firea mea? Mi-e șoricul foarte bun De Ignat, și de Crăciun. Și la Paști, mă fac sarmale "A la Cluj" varză, și -n oale... Cu capac... La tochitură... De mănânci cu murătură" Că vine ziua de Ignat Vă spun, tare-s supărat, Nici nu mai am zile bune Vor să mă mănânce.... lume... Ce mă fac? Acuși ! Acuși! Toți pe mine parcă-s puși, Mă -nfurnică, și vă spun... Am s-ajung "Duru"- săpun.

Atâția nori câți trec pe Cer De atâtea ori, tu m-ai mințit Eu te-am crezut curat și -ți cer Să nu mai minți, că te-am iubit? Ți -am fost, și iarnă, dulce vară Când toamna îți era fatală, Nu-i vina mea, că faci din ploi Săgeți din stele pentru noi. E toamnă și tristețea ofilește Și ultima petală... Ce-a rămas? Că din iubirea ce-a secat, mă vlăguieste Am dimineați... tăcută-s fără glas. Ce-a rămas... 

De azi, chiar îți promit - mă aștepti, Cu brațele deschise, vin la tine În trenul vieții, urc, m-accepți? De ești cu alta, fii cu mine. Îți cer prea mult la margine de drum E despărțirea cât un negru fum În prima stație, acum cobor Când urc pe trepte cu-al meu dor. Și gust din pofta mea de viață.. Ce o deșir ca firul alb de ață? Mă -ndeamnă gândul meu spre tine Un drum de-aleg, rămâi cu mine? Urc...

De PERE BESSÓ traduït al català al romanés per l'ELENA BULDUM Entre un ull i l’altre l’esqueix la planta empeltada vi negre a la posta del sol quan l’enterres en la placenta del desig llançada al fem (Pulsions, 2014) De PERE BESSÓ traducere din limba catalană în limba română de ELENA BULDUM Între un ochi și celălalt stropește planta înfiptă în vin negru la apusul soarelui când îngropăm în placenta dorinței aruncată la întâmplare. (Pulsions, 2014)

Mi-ai tăvălit în mine vorbele de-alint Atunci, cândva, și -acum în fel și chip, Și s-a ales neghina de bobul de lint Mă rănesti într -una, și -mi vine să țip! Ca un uliu noaptea, frângi vise curate... Zbori prin lumea toată, liber din păcate, Gura-mi însetată plină de-adevăr... Este mărturie, ca vântul prin păr. Ai tăvălit în mine minciuna din tine Umbra nedreptății, vărsată-i pe mine... Ca o ploaie udă pământu -i secat... Ai albit și raiul, și pomul sacrat. Umbra nedreptății Elena Buldum Girona, 22 octombrie, 2014

amintiri din copilărie lampa din chiler a bunicii HAIKU Elena Buldum

Aș face orice din timp, să ne rămână Răbdare ai avea, ca să mă ții de mână, Să mă cuprinzi în brațe, te-aș ține mai aproape Și zău, sub gene aș vrea, acolo, chiar sub pleoape. Aș face orice din timp, ca să rămâii N-aș risipi o clipă, din dragostea din-ntâi Pe trupul nostru simplu,ca să unim iubirea Pe -a timpului aripă, să prindem fericirea. Aș face orice din timp... din unu să fim doi... Iubirea cu măsură, să o-mpărțim apoi... O parte pentru mine, și una pentru tine De pașii -i rătăcim cu dragoste se ține. O parte pentru mine Elena Buldum

Mi-e trupul lovit, și mă bate o-ndoială În ceasul zece-al vieții... Ce mare scofală? Ai zice...și-ai s-ajungi la judecată... Pentru fiecare gest urât, primești o plată. Mi-e vocea fără glas, și nici n-are putere E toamnă -i frig, aș vrea să -ndulcesc, inima-n miere... S-o-nmoi și să mi-o așez pe-o tavă Pe acolo unde-n cosmos pleac'o navă... Mai am putere doar să mă ridic Imi țesi o plasă de paianjen, pic cu pic! M-ai atârnat mereu pe-un fir de ață "Mă doare sufletul, și mama ei de viață ". În ceasul zece... Elena Buldum Girona, 20 de octombrie,  2014

din Vol Peripetii pentru pitici Trei veverițe șugubețe, Se jucau cu două bețe Alunele le plăceau, Ronțăitu- l a-auzeau. Rodeau din dulcile bomboane Și creme de napolitane, Istețele au cozi stufoase Blănițe gri și pufoase. Vedeți și voi, ce văd și eu Sunt veverițe-n pom mereu... Le plac alunele, pe când... Mănâncă și dulciuri pe rând!

Nu am ce să mai caut, în viața ta, de ieri Atât de învechită, săracă -n primăveri- Când eu eram un nufăr de dor și parfumat- Îți revărsam iubirea, curgând neîncetat? Și izvora crezând, că dacă -mi smulg inima- Așa, să -ți dăruiesc iubirea  ca acuma? În fapte înroșită...s-a transformat în umbră, Și inima mea neagră-  așa este de sumbră. Nu am cum să mai caut, în viața ta, de ieri Pe unde primăvara-i lăsată, nicăieri- O fi, prin universuri și lumi, ce ne separă? Pe o planetă albastră ce așa vrea să pară! Ce să caut... Elena Buldum

...Și pletele-mi flutură vântul Mă duce-n zbor la tine gândul... Mi-ascute dorul de un nor Tu dorule, ești călător. Când vântul, îmi zbate o geană... O scutură, și cade-n cană, Unde îți văd din nou privirea Cu ochi albaștri-i fericirea! În gene-mi picură un strop... De rouă, poate -o fi, noroc Iubirea mea este cu foc? Tu strânge -mă, iar, de mijloc. În ochii cerului privesc Acolo eu te regăsesc, Îți văd a ta neagră sprânceană E încruntată, și -are o rană? Îmi zbate o geană Elena Buldum

În timpanul meu se-aude, cine țipă la-ntâmplare? Roșii buzele-mi se umflă, vântul șuieră și are... O scăpare, parcă geme, rupe noaptea-n zorii zilei- Roade lanțu l de iubire, doar așa în dorul silei. Se îneacă -i sare-n mine, ce sărată -i, precum marea! Să înot, cum o fi bine?... Inserează toată zarea, Uite, așa -mi petrec ziua, rup și norii-i fac grămadă... Pe o creastă rătăcită, și o creangă-mi stă să cadă- În timpanul meu se-aude, și tot el îmi scapă voci De o scoică mă împiedic, și de umbra unei foci, Care tot bate din palme, pentru tine face circ Unde crește iarba rea, tot usucă, ce să -ți zic? ........................................................................ Dorul silei... Elena Buldum

bruma își face de cap a albit copacii Haiku

Din mine, și din tine, "se nasc cuvinte noi" Pe care le-aș numi... Dă -mi dragostea-napoi, Să -ți dăruiesc iubire, iubirea-i bumerang... Primești și fericire, și te ridici -în rang. De ce să stai captiv, iubite-n carnea mea Când bine te-ai simți, acolo-n pielea ta, Prin firimituri de doruri, chiar nu te recunosc M-aș dizolva în tine, mai crezi că te cunosc? Și ai făcut din mine, un punct ochit, lovit De-ai fi gândit puțin, de ce-ai m-ai zăbovit, Nu pot traduce-n vorbe, iubirea a amuțit... Acolo sus în cer, atinsă -a biruit. Iubirea e cerească. Elena Buldum

Să mă las pradă neiubirii?... Când mușc din miezul dulce al dezamăgirii- Și din nefericire, rămân și fără mângâiere Mereu mi-e sufletul răpus de o durere. Mă las pradă neiertării?... Iar din iertare, să culeg putință, Aș vrea s-o dau pe mâinile uitării Chiar de-aș mușca și trupul și a mea ființă- Să mă las pradă înrobirii?... Cu aripi vreau să zbor spre libertate, Dar, nu mă lasă Spiritul Iubirii, Nu-mi este de ajuns o eternitate. Eternitate... Elena Buldum Girona, 15 octombrie, 2014

O rană stă pe trupul ridat, căzut în disperare... Că a rămas un gol cât o distanță mare Mi-ating și tâmplele -s fierbinți... Mă -ntreb, iubite...Tu o simți? Că -n plânset doru-mi este viu... Atinge-mi doar suflarea, când eu știu! Că mi-ai pictat pe brațul stâng o cruce... E neagră jumătate, mi-o poți duce? Sunt carne? Și din carne am venit.. Că m-ai negat, și Dumnezeu cred c-a murit? Eu n-aș pretinde nemurirea pe pământ C-ai înșelat și-n ceruri ultimul cuvânt? De-atâta sânge amestecat cu lut, lumina... A tot pălit, și -atunci, mi-ai căutat și vina, O clipă doar cu degetele mele Eu singură m-am sfâșiat, și le-am înfipt în piele. Aștept să curgă sânge pân' la moarte O viață liniștită, nu se poate Îmi duc povara vremii, ce mă doare Mă plânge soarta, până la ultima suflare... Povara vremii Elena Buldum

Din mare adun lacrimile mele Nu-mi plânge anotimpul, ce-a rămas! Pe chipul meu de înger, am grele... Încercări, mi- s scrise, toate -au ars; Și plopii fără soț o vreme... Cu rădăcini înfipte bine în pământ Și cu cenușă acoperiți, te teme... Iubite că-ai pierdut și ultimul cuvânt. Ca să te plâng, cu toată neființa? Ce îmi rămâne, ce pot să fac, cu sufletul ascuns, Atunci zâmbesc, zâmbește și ființa, Că toată neștiința, doar pe tine, te-a pătruns. Din mare adun... Elena Buldum

Pe pământ iubirea a luat sfârșit... Cine s-o salveze, dacă a greșit? S-a desprins din mine, a căzut din nori?... Și-au rupt niște aripi îngerii au flori? Pe pământ iubirea...s-a desprins din suflet Rana e adâncă-i cântă un descântec... De-ai găsit-o-n oameni, și în dragi soții, Chiar și moartea-o ține morților cei vii? Orice-aș încerca, în rai, pe pământ... Plânge universul, inima mi-a frânt- Doar pe jumătate, trupu-i dezgolit- Simt o lume-n mine care m-a golit? Pe pământ iubirea... Elena Buldum

CONEXIUNE de PERE BESSÓ  ÎN TRADUCERE DIN LIMBA CATALANĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ELENA BULDUM Prin urmare, se bucură de călătorie Adâncimea este un vis vertical în limite lipsite de ale tale aripi Precum pașii tăi. (Pulsions, 2014) CONNEXIÓ Gaudeix, doncs, el viatge. La profunditat és un somni vertical en el límit freturós de les teues ales. Com els teus passos. (Pulsions, 2014)

Ce buze creează cuvântul iubire... Că-l spal'un sărut, și -l cuprinde-o amăgire O poveste născută din îngeri, ce au vină! Departe mereu lumina o să-i țină?... Ce buze creează cuvântul durere Ascunsă de toți, că -s cuprinși de tăcere Îl închide pe suflet... Urechile-s surde... Cu ochii închiși... Ce-au rămas, triste, ude! Ce buze creează vorbe și șoapte... Ce-n trupuri s-au strâns, cu vină și fapte? Îți amintești când pieri sau renaști Și- n gemete mute cu iubirea te naști? Ce buze fierbinți, când gem de plăcere... Sub pleoapa ascunsă și -o lacrimă cere, Sub tremur ascuns atingeri în noapte Ce buze n-ar vrea să guste din șoapte. Ce buze lipite pe-obrazul fierbinte... (Divide și stele și luna o-nghite) O poveste creată în rame de dor Ce stau mărturie, vă spun, până mor? Și luna înghite Elena Buldum Girona, 2014

Atâtea stele ce sclipesc pe Cer... Și cântece, aud, parcă topind lumina! Mă -nchin, atunci, lui Dumnezeu,...Și cer!... Iubitul meu, întoarce -ți vina?... Numai o clipă asta i-am cerut, Că vreau și eu o mângâiere Aș vrea să - mi dai, e-un-nceput, Dar, între noi, ce e, tăcere? Și câte vise să adun, cu-o rugăciune, într -o noapte? Când palma mea pe frunte -ți pun, o clipă-ți suflu șoapte, De dragul tău...! Îmi duc și visele să meargă la culcare Măcar, acolo, să visez... Să -mi dai o caldă îmbrățișare! De dragul tău... Elena Buldum

La fereasta inimii mele Pe corzi de vioară, până la stele, Iubirii îi cobor veșnic oblonul E toamnă târzie, veștejește și conul. Sinonimul iubirii e ura curată Pe gene atârnă din gând niciodată, Nu dispare de-ar ține cu mâinile... Semnul de cruce...Și vinile! Voi pune pleoapele pe un compas... Iubirii să -i spun... Bun rămas! Voi frânge, pe loc, suferințe stinghere... Ce s-au cuibărit din iubiri efemere. Bun rămas!... Elena Buldum

În trup de lut, eu te-am iubit, iubire... Cu fiecare formă... Așa , Eu, sunt! Mi-e greu din carne și din zvârcolire... S-ajung o umbră neagră pe pământ. În trup de lut, în taină, te-am dorit... Iubite, să -ți fiu și rodul pământului bogat Și ce ușor, deodată, am murit subit? Din trupul meu de lut să guști izvorul nesecat. Din trup, din carne, și din piele... Aș vrea, să te hrănești, să -ți fie de-ajuns! Așa cum ceru-i plin de stele Îți amintești, iubite, că, trupu-ți cu ulei, l-am uns? Să te hrănești.... Elena Buldum

“Prima lumină” [‘Primera llum’] de PERE BESSÓ, traducere din limba catalană în limba română de ELENA BULDUM În spatele caselor  deposedate  lucruri care au contat  sunt doar umbre goale  La ce îmi servește vocea  care își lua la revedere în liniște? Darrere de les cases  desposseides les coses que importaven són nomes ombres buides De que em serviria la veu que m'acomida en el silenci

Vise târzii Decât... o mângâiere, vreau... Acum, la capăt,... de-nceput! Să mă săruți, pe buze. Stau? Sărutul, tu, l-ai conceput? C-o-mbrățișare și -un oftat... L-ai conturat, și mi l-ai dat... Pe buze-mi curge numai miere? Măcar, sărutul tău, îmi cere... Și poate, mâine, să ți -l dau... O clipă, -n brațe, de te iau, Și -colțul inimii, să -mi ții... Suflarea mea-n vise târzii.

”În așteptarea sărutului promis” Editura ” Singur” 2015  Rămâne un semn Elena Buldum Plantezi o sămânță, și crește o floare... De-o uzi zi de zi ea se face mare... E-un fruct ce-ncolțește ființa din noi... Și crește, și crește, rădăcini înfipte, ca-apoi... De-o fi crudă, sau coaptă, se-usucă din vreme Și -arată și gustul, ce timpuri moderne, Acum se numește, ce-o fi-n viitor... Din sâmburi de viață, cresc fructe... Și mor? În coji desfăcute de clipe așterne Un pat alb de frunze și perne din pene, Ce strânge în brațe o lume-adormită... O fărâmă de bine, ce muncește -n termită? La marginea lumii inocența se plânge... Cu lacrimi sărate, nici, cerul atinge, Și -atunci ce se-ntâmplă, ce fenomen? Că azi tot ce mișcă -i amar, și nu-i demn... Pe trupul de lut rămâne un semn Trăiește -ți frumos, un azi, te îndemn! ”În așteptarea sărutului promis” Editura ” Singur” 2015 Rămâne un semn Elena Buldum

Din lacrimi ascunse adânc pe sub gene Și lemnul de cruce se-nfige în vene... Se scurge păcatul -iubirile mor... Ce lăsăm nepăsării, în timpuri ce dor? În picături cristaline curg lacrimi amare... Pe obraz și trăim a vieții vâltoare, Pe trupul de lut, o stâncă urnește... A vieții -nceput, și nimic nu clinteste. Cât să trăiesc, din resturi, așa... Întreabă -te, tu, te-ai sătura? Ce mă -ndeamnă să gust din pocalul cu vin E amară durerea, de ce-o fi și chin? Îmi plânge, în mine...dureri trecătoare Ca marea întinsă, așa e de mare, Și râde ilar...am lacrimi stropite... De viață sătulă, tropăind din copite... De-aștept, ce să las, purtat de un val În picioare să calc, tăciunii-s la mal, E-un murmur, de ape...izvoarele curg Și țâșnește credința, necredința o scurg? Izvoarele curg Elena Buldum

(Mi-a fost dat un fel de nemurire) Ce mă divide-n două: În una am desăvârșire? Și din jumate, să împart eternitate... Cu tine, să nu fim separați, de-o moarte? Mi-a fost dat, așa de Dumnezeu Puțin din fericire, un pic din curcubeu, Din astre mi-a creat lumină... Și din scânteie, mi-a amestecat, cu ploi și vină? Și simt cu-adevărat în pieptul meu Din ce-am primit, n-am separat... Ce greu! Și nu mi-a fost ușor, tot ce-am creat N-am risipit, nimic, am adunat. Tot ce-am creat Elena Buldum

...Ușor s- atingi buzele mele... Să le săruți domol. Măcar... Când dormi, ți -aș pune stele (Și jumătatea mea, în dar) Și cealaltă jumătate... Aș frământa-o-n dulci șoapte, Să simți cum inima-mi bate... Iubitul meu, până la moarte! La sânul meu, de te-aș culca... S-adormi, când noaptea s-o lăsa Așa, de câte ori ai vrea... Și suspinul meu te-ar legăna! La sânul meu... Elena Buldum Copyright@ 2014