LA FEREASTRĂ

Nu am ce să mai caut, în viața ta, de ieri
Atât de învechită, săracă -n primăveri-
Când eu eram un nufăr de dor și parfumat-
Îți revărsam iubirea, curgând neîncetat?

Și izvora crezând, că dacă -mi smulg inima-
Așa, să -ți dăruiesc iubirea ca acuma?
În fapte înroșită...s-a transformat în umbră,
Și inima mea neagră-  așa este de sumbră.

Nu am cum să mai caut, în viața ta, de ieri
Pe unde primăvara-i lăsată, nicăieri-
O fi, prin universuri și lumi, ce ne separă?
Pe o planetă albastră ce așa vrea să pară!

Ce să caut...
Elena Buldum