LA FEREASTRĂ

Din lacrimi ascunse adânc pe sub gene
Și lemnul de cruce se-nfige în vene...
Se scurge păcatul -iubirile mor...
Ce lăsăm nepăsării, în timpuri ce dor?

În picături cristaline curg lacrimi amare...
Pe obraz și trăim a vieții vâltoare,
Pe trupul de lut, o stâncă urnește...
A vieții -nceput, și nimic nu clinteste.

Cât să trăiesc, din resturi, așa...
Întreabă -te, tu, te-ai sătura?
Ce mă -ndeamnă să gust din pocalul cu vin
E amară durerea, de ce-o fi și chin?

Îmi plânge, în mine...dureri trecătoare
Ca marea întinsă, așa e de mare,
Și râde ilar...am lacrimi stropite...
De viață sătulă, tropăind din copite...

De-aștept, ce să las, purtat de un val
În picioare să calc, tăciunii-s la mal,
E-un murmur, de ape...izvoarele curg
Și țâșnește credința, necredința o scurg?

Izvoarele curg
Elena Buldum