VISE TÂRZII

Acum ascult durerea- ți din ureche S'-o poarte în bătaia unui vânt - O flacără să stea mereu de veghe, Să -ți scoată suferința din cuvânt. O ploaie prea măruntă ca să cearnă Un strigăt de durere mult mai mut, O lacrimă trecută pe sub a ta geană, Se -apropie de mine și -s tăcut. Se zbat în mine multe închipuiri În fine încolțesc ca acel spin În tine pe de-o parte observ firi Crescute între brazi și gust de pin. Elena Buldum Copyright

Îți sunt o Amazonă a iubirii; Covor sub clar de lună- fermecat- In goană alergăm pe tonul firii, Și, în zadar ți -am fost suflet curat. Iubirea noastră, nu deschide porți, Nu are șansă -n bătaia sorții: Mai poate să reziste multe nopți, Că nu pătrunde nici în clipa morții. În viitor, nu scrie că vom fi... Sau că rămânem, totuși, împreună Și nimeni pe pământ nu poate ști Cum îți plătesc avans un 3 % și arvună. Elena Buldum Copyright

Am fost odată sărutarea buzelor tale încet cu încetul și atingerea ta ce-mi simțea fiorul trupului mă nășteam și înviam în mâinile tale sculptam senzații de sunete și -i încrustam giuvaere de cuvinte măsluite de tine sclipirea dorinței te făcea orb; nu vedeai mai departe de mine apropiam cântecul inimii și vibra doar timpul unui trup din imaginația plăcerii. Elena Buldum Copyright

Eu, încă plâng și te mai chem la mine La crucea ta o știe doar mormântul, Acolo strig cu mare dor de tine, Cum te-a răpit deodată, parcă vântul. Mi-e dor de tine și lacrima o scurg... Pe treapta vieții sub un gând firesc Mi-aduc aminte tot acel Amurg Când ai plecat din mine nefiresc. E greu să mai suport osânda grea Mă las în voia sorții dacă vrea, Nu mai rezist, ce dacă mai trăiesc, Pe versul tău nu pot să -l-'ngrijesc!. Omagiu pios, poetei Valentina Graur Lazarencu Elena Buldum Copyright

O cucoană în mătăsuri Și cu foarte multe lipsuri Spulberă -n mine visuri Care mi-au plantat abisuri. De departe...din banal Aruncă cu un pumnal; Scuipă vânt și nori de ploaie Și pe mine mă jupoaie!. Îi ascult jignirea mut; Că nu doare așa de mult, Poa' să muște cu plăcere Din mine tot ce-i durere. Elena Buldum Copyright

În liniștea beteagă a vieții Și din trecutul dimineții Cu gândurile rupte bine Aștept acuma ce mai vine? Când dorurile cântă -n corn Și suflă trist și mă adorm Într -o pojghiță de somn dulce Tot face fiță să mă culce. Și îmi trezește rău -n mine Doar interesele străine Care -îmi bat inima-n piept Că sunt vorbită pe nedrept! Elena Buldum Copyright

Ce vremuri negre mai trăim Nici nu mai știm cum să iubim, Nu mai avem nici Dumnezeu Decât un vag și gol de Eu. Domnește -n noi doar interesul Acesta își mai poartă fesul- Avem patimă de putere De bani să strângem și avere. Ne lăudăm cu neamul nostru Și unii, " ne mirăm ca prostu", De ce-i atâta răutate Și însetați de nedreptate? Cu banul și vreo câțiva lei Ne vindem țara la mișei, Nu ne mai pasă de nimic Credința o scurgem pic cu pic. Flămânzi și goi pe dinăuntru; Ne afișăm cu chipul hâtru- Mimăm o falsă libertate Dușmanii noștri cei de moarte. Batem cu pumnu' piept și masă Că suntem daci la noi acasă, Ajuns-am neam pribeag prin lume Și cei mai mândri fără nume. Elena Buldum Copyright

@ Mi se strecoară un dor Pe sub geana zorilor, Îmi stă ghemuit-n mine Când se gândește la tine. Îl tot descriu-n cuvinte Joacă rolul de părinte Ține predici cum că n-are de mine nicio scăpare. Este prefăcut cu mine Și de mână, el mă ține Îmi aruncă și-o privire Și eu pe a mea iubire. Îl țin -n inima mea Nu-l  las să plece, așa... Să mă lase singuratic Ca să nu fiu și simpatic. Îmi este așa un dor Când de gustul buzelor, Să le-ncerc ușor fiorul Cine să strecoare dorul? Elena Buldum

@ Bate-n ușă! Cine bate? Cel ce n-are pietate, Care n-a-nțeles fiorul... Inimii, ce-aduce dorul. Bate-n ușă! Cine bate? Ușa nopții din cetate, Cel ce a-ncuiat odorul Care -îi doinește dorul. Bate ușa din cetate Multe inimi-nfocate Bate cu putere-n ușă Făcute scrum și cenușă. Elena Buldum

clipa mea prin ierni trecute și de nimeni neștiute, soarele pe cer al meu, între noi un Dumnezeu după atâtea nopți pierdute ne-am spus vrute și nevrute, neobișnuită Eu, dragă sufletului tău... azi și mâine îți vorbesc și din când în când trăiesc, umbra chipului mi- așterne, când dorm noaptea -ntre perne, că visez cu tine-n gând numai apă tot curgând domnul meu prin vers dorit și de lume ocolit Eu, cu sufletul la tine, tu cu inima-n suspine mă visez că -ți dau o floare și ți -o prind la cingătoare taina nopții ne cuprinde versul meu de dor fierbinte. Elena Buldum Copyright

In bătaia vântului Las comoara gândului Să se legene ușor De vecia anilor. Unde vor crește salcâmii Voi planta cu viață -ulmii Cu iubire și mult dor Pe marea speranțelor. Marea-i știe și trecutul Și cu cerul și pământul Că nimic nu-i -n zadar Dacă gândul meu e far! Elena Buldum @copyright

fiecare atingere este un munte de senzații bărbatul vieții mele este clipa fericită care m-a dorit l-am iubit în felul meu prima dată timidă pe urmă mai îndrăzneț îi simt și acum respirația pe gâtul meu acolo unde mi-a lăsat un sărut au înflorit trandafirii @ Elena Buldum

Aș vrea să îl iubesc intens Pe drumul care l-am cules Și care duce la răscruce Ca să mănânce turtă dulce. Și cum nu pot să fac ce spun Mă spăl cu spumă de săpun Și fac clabuci din praf de pușcă Din zeamă de rachiu o dușcă. Dac' -aș putea să pun gura Ce tot bolborește ea! Și ce frământă și ce coace M-ar ține doar la patru ace. Elena Buldum Copyright @