Vremuri negre


Ce vremuri negre mai trăim
Nici nu mai știm cum să iubim,
Nu mai avem nici Dumnezeu
Decât un vag și gol de Eu.
Domnește -n noi doar interesul
Acesta își mai poartă fesul-
Avem patimă de putere
De bani să strângem și avere.
Ne lăudăm cu neamul nostru
Și unii, " ne mirăm ca prostu",
De ce-i atâta răutate
Și însetați de nedreptate?
Cu banul și vreo câțiva lei
Ne vindem țara la mișei,
Nu ne mai pasă de nimic
Credința o scurgem pic cu pic.
Flămânzi și goi pe dinăuntru;
Ne afișăm cu chipul hâtru-
Mimăm o falsă libertate
Dușmanii noștri cei de moarte.
Batem cu pumnu' piept și masă
Că suntem daci la noi acasă,
Ajuns-am neam pribeag prin lume
Și cei mai mândri fără nume.

Elena Buldum
Copyright

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează