VISE TÂRZII

Atârnând -n sutien Sânii mari provocatori Mă refer la acel gen De ochi mari distrugători. Ce pozează busturi goale Fese, tâțe și nădragi... Ține limba să se scoale! Și pe mână ca s-o bagi... Mare-i și surprinzător Cum -înghit momeala, unii Orice pește, peștișor Se visează -n poala zânii. Ce stau cu capu 'n nori Cu mâna pe Manuela... Pierd esența unei flori Și cum miroase femela. Elena Buldum

Scriu, pentru că viața e scurtă. Elena Buldum

Din cocoș nu faci găină Ba, faci supă din cocoș Poți să-l faci și gospodină Până ce ajunge moș.  Elena Buldum

În căruța-i toamna trasă de un cal Și acela șchiop, că nu-i armăsar Ne nechează -ntruna și dă din copite La sosirea ei, avem zile fripte!. Toamna -intră-n noi și noi după ea Noi ne ținem scai, ea nu vrea să stea, De-i facem valiza să nu ne aștepte Repede-i trezim câteva regrete!. Vara să se ducă pe al ei făgaș Adunăm trăiri colo sub făraș, Și sub preșul vieții gunoiul să dăm Cel al bătrâneții -n spate -l cărăm!. Elena Buldum Copyright

Ce sunt eu? Nimeni nu știe Scumpă dragă. Românie... Că sunt fiu de daco-get Că aș fi pictor, poet... Că -mi sare inima din piept! Cine crede că -s deștept? Că aș fi român destoinic Și de viață bună, dornic Ce mă doare și aș vrea Ca să știți inima mea C-am ajuns un fiu străin Într -o țară cu suspin Sunt un fiu de Românie Care nimenea nu-l știe Cei mai mulți apropiați Veniți din Munții Carpați Tot din neamul românesc Ii simt că nu se iubesc Nu iubesc acest străin Ca și ei de-acolo vin Ca un sclav pe o moșie Părăsită și fără glie?. de Elena Buldum

Ne ducem Crucea fiecare, În spate că e foarte grea Și viața are gust de sare Ca o furtună foarte rea! O viață avem și n-o trăim Să- mi fie mie, ție bine... Cu fructul urei ne hrănim, Mușcăm din clipele senine! Aicea pe pământ e raiul Cu vorbe bune și frumoase Și nu-nțelegem, ăsta-i baiul, Că sîntem doar un pumn de oase. Elena Buldum copyright

am însămânțat pământul cu vorbe aruncate -n vânt arhitectul sufletului meu ești " tu" trupul meu pâinea și sarea dragostei mele  crescute din tine a încolțit pe stânci de suflet acolo unde florile au culori de curcubeu îmi împletesc inel de logodnă vreau să fiu mireasa ta acum ori niciodată până nu se pitește lumina Elena Buldum Copyright

În ochiul gândului pământul Îmi crește flori de trandafir Și- mi amintește de zefirul Ce-l mângăiam -n flori de mir. Și ochiul lunei îmi sclipea înfășurată-n limbi de foc; Tot ce rotește o făcea... Să-i crească albe flori de soc. Și arborele vieții-l pândește În vremea clipei scuturate De floarea rodiei ce-mi crește Doar fantezii de flori uscate. Elena Buldum Flori uscate copyright