VISE TÂRZII

În mine apele visării, nu le tulbur, Visez-n doi și-aceea dulce sărutare, Vezi, zborul legănat acelui flutur, Sărutul tău parcă dădea din aripioare. În mine vibrează ritmul unei amintiri, Îmi cântă-n acorduri line de chitară, Și-ntunecă aceea tristețe... sub priviri, Ni se sfârșea iubirea-n plină vară. Te chem la mine-n acorduri de iubire, O mandolină să cânte lin pentru amândoi, Eu, încă gust dulceața din aceea trăire, Și amărăciunea care ne-a cuprins pe noi. Elena Buldum Acorduri Copyright

se aude ca sunetul ploii lacrima-mi picură pe obraz o scot ca pe-o apă din fântână izvorul curge neîncetat mă spală de amărăciune pe obraz îmi scoate toate sentimentele afară cred că a venit potopul mă simt năucit fără vestă de salvare Elena Buldum Izvorul curge @Copyright

Între mii de ani lumină Geniul veșniciei naște, Pe o stea solară plină, Ce pe cer se recunoaște. Tainele simțirii noastre, Nu pătrunde -n adânc, Printre stelele albastre, Oare cum e să fii prunc?. Din prezentul nostru șters, Noi suntem o mică parte, Care-l- ntrupăm- din vers, Dorim să scape de moarte. Suntem lumânări topite; Niște cronicari de neamuri, Ce-nșirăm pe foi dorite, Viețile noastre - n hamuri! Și atinși de lira verii, Ce ne-ncântă-n grai idilic, Geniul petrecut al serii, Dulce ne frământă liric. Cine-i suflă marea vieții? Intre arcadele de timp, Și -i deschide dimineții, Poarta altui anotimp!. Geniul veșniciei Elena Buldum

După-atâta amar de vreme, Umilit, ca vai de mine, Nicio vorbă nu se-așterne, Răul -ncă se mai ține. După-atâta amar de lume, Ce cutreieră prin viață, Umilit, ca vai de mine, Îmi plâng ultima speranță. După-atâta amar de lume, Astăzi, plâng ca o copilă, Cât de multe aș vrea spune, Dar, îngenunchez umilă. Aș vrea a spune Elena Buldum

Revină-ți an de așteptare, În ochii mei ce mii petreci, Să vezi-n ei lacrimi amare, Și văd pe lângă mine treci. Cu sufletul meu cel frumos, E-ngreunat de viață tristă, La fel îmi ești și bucuros, În gândul meu există. Ca două luminițe vii, Am ochii plini de viață, Și parcă ard-n ei făclii, Să-i vezi de dimineață. Cu buzele cele fierbinți, Dorința mi-o cuprinde Atinge-le că ai să simți, Cum inima-mi aprinde. De-acuma ne rămâne semn Ce neagră nerăbdare! Nerăbdătoare eu te chem, O, dulce alinare! Elena Buldum Eu te chem

Omagiu geniului sfânt Cum pomii azi se ofilesc, La fel și florile -nfloresc, Uscate-s vițele -n vii... Că tu nu vii, și nu mai vii! Așa -a crescut brăduțul meu La poarta gândului mereu În pieptul zilelor cu soare Indiferent pe ce ninsoare! E vreme rea sau mai frumoasă! Îmi scoate florile din casă Pe la ferestre uneori Privesc imagini cu ninsori. Seninul cerului albastru Luceafăru-i pe cer sihastru, Și de cu seară până -n zori Această stea îmi dă fiori! Că tu nu vii Elena Buldum @Copyright

ID scopul plăcerii este atingerea EGO natura psihologică experimentează evoluția sinelui SUPEREGO inconștiența moralității este subiectivă  Elena Buldum @COPYRIGHT

Elena Buldum drepturi rezervate Iubirea ta de mine, nu are nicio formă, Iar trupul meu există-se trece ca o boare: O soartă a lehamitei, ar vrea să îl omoare; Iubirea ta de ea cu-o pală de suflare; Femeia din femeie ai prefăcut-o-n patimi, Și tot grotescul lumii i-ai adunat râzând La-nserarea nopții părea că sunt mai intimi Din pofta nevăzută de diavol, cuprinzând.