Geniul vesniciei

Între mii de ani lumină
Geniul veșniciei naște,
Pe o stea solară plină,
Ce pe cer se recunoaște.

Tainele simțirii noastre,
Nu pătrunde -n adânc,
Printre stelele albastre,
Oare cum e să fii prunc?.

Din prezentul nostru șters,
Noi suntem o mică parte,
Care-l- ntrupăm- din vers,
Dorim să scape de moarte.

Suntem lumânări topite;
Niște cronicari de neamuri,
Ce-nșirăm pe foi dorite,
Viețile noastre - n hamuri!

Și atinși de lira verii,
Ce ne-ncântă-n grai idilic,
Geniul petrecut al serii,
Dulce ne frământă liric.

Cine-i suflă marea vieții?
Intre arcadele de timp,
Și -i deschide dimineții,
Poarta altui anotimp!.

Geniul veșniciei
Elena Buldum