VISE TÂRZII

De ce bunule copil De ce, bunule copil, Când te naști ești suflet pur, Îngerii când te-au trimis Aripioarele-ți dau drept vis? De ce, bunule copil, Când la sânul mamei tale, Floarea mea ești și ești soare, Genele ți le admir! De ce, bunule copil, Steaua mea ce strălucește, Ochișorii tăi îmi vin Să-i sărut eu nebunește? De ce, bunule copil, Ai venit din cer pe-o rază, Și ești îngeru-mi divin Și lumina ce vibrează? De ce, bunule copil, M-am rugat de-atâtea ori Să ai zâmbetul pe față Ca petala unei flori? De ce, bunule copil, Ești un fulguleț de nea, Zâmbetul tău mă vrăjește, Ursuleț din catifea? De ce, bunule copil, Te sărut pe obrăjori Și mă rog să ai de toate, Și noroc, de sărbători? De ce, bunule copil, Te-ai născut un crăișor Luminând viața-mi în cale Când te strâng la piept cu dor? De ce, bunule copil, Inima mi-o cucerești, Cu-al tău gângurit pe buze, Semn că și tu mă iubești? Elena Buldum din vol "A treia cale" Editura Natiunea    

La spital Suport pe viu o tăietură, Dar pe-o soră rea de gură, Ce n-are pic de omenie, N-o rabd decât cu-anestezie. epigramă de Valerian Lică Stai în colțul tău cuprins, Remușcările-ți vin bine Un nimic sfoară de-ntins Gura-i neagră de tăciune? Neagră ești și- n cerul gurii, De cenusă praf și-n viață Ești mai rău decât chiaburii (Mi se rupe chiar la ață) Bolborosești cuvinte, Faci clăbuci în două lumi Dacă ești poet cu minte Mare-i neagră din tăciuni Te crezi mare, chiar și tare, Și reglezi totul din pix Ca un univers de mare Dar ai creierul încins. Și mai cred că ești bolnavă Puneți nădejdea în sân Ai ajuns chiar o epavă Scrii și râzi, oi fi nebun? Când pirat cu féțe multe... Cu cercei și măști de tute Balamută chiar de-ai fi Blestemată ai să fii . Dacă vrei să mă cunoști, Că tarhon e brav român Avea inimă de Leu Azi nu dau pe el un leu Tot ce fac unde m-aș duce Îmi iubesc mult neamul meu Unde stai tu neam de cuce? Roagă-te în drumu

Elena Buldum Două lumi Am creionat două lumi de vis Una e un cerc rotundă -n paradis În alta arde  o luminiță, să nu mă sting Pe deoparte jumătatea-i cea care- aprind. În colțul celălalt al jumătații de inimă Minutele se scurg îmi trec și mă... Alină dorul  să nu sufăr după tine Opresc și clipa să rămâi te rog, cu bine. A mai rămas un vis, ce l- am creat cu tine Tu acolo eu am  șanse minime Aș vrea să las pe cămașa ta albastră O amintire să scriu, nu mă uita în glastră. În podul palmei mele încerc să-ți cuprind inima, Dar sunt sleită de puteri și nu mai pot visa Chiar dacă nu putem avea un numitor comun Eu călătoresc în vis, tu un drumeț singur pe drum.

Covor de flori  Autor:Elena Buldum Am strâns petală cu petală, Am adunat culori, buchete Am desenat desenul pe o coală Figurile stăteau s-aștepte. Mă aplecam și le suflam un sens, Frunză cu frunză tot prindeau contur Și viață,nu un monoton consens Consensul este lumea cea din jur. Sudoarea frunții șiroaia,plăcut, De mulțumire,e sufletul părtaș După atâta trudă,am trudit Ca să prindă viață,desen tu suflet buclucaș. Încep culorile să prindă viață, Și toată ostenela,izvorul de răsplată Și în final culegem satisfacții, Bat toboșarii în ritmuri de reacții. Aplaudăm pe scena de distractii, Și mulțumirea-i sufletul împăcat Că ce-am trudit cu inima-i atracții Și scena ce-am jucat a câștigat.                      

Foaie verde... Elena Buldum Foaie verde, corcoduș, Am cățel cu ochi de pluș Nume drag, îi spun Tuluș Cu urechi de măgăruș Latră și e  sfredeluș Când îl strig el vine acuș Căteodată e ghiduș Îmi fură papucii puși; Îl mai cert că e tăluș M-am gândit să-i pun căluș Și în nas un cerceluș C-așa-i moda, e giuluș I-am făcut și un culcuș Îl alint îi  bebeluș Îl mai spăl îi fac și duș Când e plin de rumeguș Că se joacă pe sub puș Foaie verde, ochi de pluș Dragul meu cățel Tuluș.                                                                                                                                      

Să dau roată vieții... Te prind în dans de mijloc, ca-ntr-un joc Și mijlocu-i subțire și plăpând Un dans fragil  e un destin  un monolog Mă prinzi de mână și mă săruți flămând Căpușorul mi-l plec  cu dor și drag pe- al tău umăr. Îmi rezem pletele  de suflet cu amor  îmi picură o lacrimă Palmele tale mă ating e un fior, chiar nu le mai număr Suntem suflet pereche ne dăruim a noastră inimă. Ne balansăm pe același ritm, Vibrează chiar și munții între noi. Și luna-i martoră în timp Și valurile mării susură, sunt văi. Ți-aș lăsa o mângâiere pe obraz Un timp trecut,și-o dulce regăsire Petalele de trandafir se ofilesc,au un necaz Rămân frunze uscate,nu-și revin din fire. Îmi vine să mă îmbăt de tot, Și roua dimineții să o beau ,chiar să o sorb Să torn eu în pahar doar gândurile vieții Să o dau roată pământului, aș vrea cum  fac drumeții . Autor:Elena Buldum                                                          

Azi suntem noi din vol, ” A treia cale” Editura Natiunea Pe zi ce trece viața ne petrece, Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim Trec clipele, trece o zi,  trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire,         Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu Târzie-i toamnă noastră ruginie Rămânem păsări  triste pe cerul cenușiu Și dacă mai trăim nimeni nu mai știe Ne rămâne ca un parfum de viață călătoare, Ca  păsările să zburăm,  trudim Ne trece timpul și speranța ne mai moare, Și de lăsăm sau nu vreo urmă tot pierim.                                            

 Eu și tu  Cine aș fi indiferent de timp  În ochi am Iriși de iubire  Misterul vieții ...e un dâmb;  Aleg doar praf din nemurire.  Cine aș fi indiferent de zi  Am zâmbet și nu m-amăgi,  te îmbrățișez în miazăzi  Cine sunt, și cine aș fi  Eu fata cu mărgăritare-n păr,  tu un Luceafăr  nemuritor,  într-o zi ne vom întâlni pe același cer  Tu să m-ncânți cu al tău glas, Eu nu pier  Reflectă imaginea mea din oglindă,  efectul  contrast se vede din tindă  dau vieții nemurire  sunt ca un cer senin  în ochi mei sclipirea  și-a ta privire-o țin...  Eu sunt mister, tu împlinirea Zvâcnește-n inimi nemurirea Autor:Elena Buldum

Două păsări triluiesc. Viața-i grea,urcușuri multe, Cocoțați pe-un vârf de munte Două păsări,aripi frânte Sunt tăcute,lacrimi multe Sunt ca ploile mărunte Glasul îi tăceri cernute Doru-i greu, și sunt cam mute Una-i albă,una-i neagră Două păsări stau se roagă Și din cuibul lor odată Puii au zburat deodată Triluiesc în glas,mărunte Viața trece, doruri multe Cuibul lor urcuș de munte Colo sus niște uluci Cuibul lor,două păsărele mici Au muncit și au trudit Cioc în cioc au zidărit Pănă puii au cărunțit Cocoțați pe-un vârf de munte Păsărelele sunt triste Triluesc cu dor și jale Jalea-i dorul cel mai mare Au lăsat puii demult Glasul lor zbucium tumult Și se zbat pănă la moarte Pănă când ursita-i soarte Două păsărele triste Le privesc în vis mâhnite Tânguiesc a lor speranță Pănă mor, speră la viață. Autor:Elena Buldum vol Cu patria în suflet 2014                              

Anii îmi rămân minute Îmi trec anii zilele's mute, Ele trec în doruri tăcute Suferința-i mori,cernute Cerne-mi dorurile iute. Trec minute și-mi trec anii, Anii îmi rămân ca banii Am trăit rele și bune Lasă-mi zile mențiune. Tot ce îmi doresc pe lume, Vreau doar zile și lăute Timpul vieții să le-asculte Vrei nu vrei,sunt zile vrute. Îmi trec anii alăute, Corzile viorii mute Cântă-mi doină din lăute Versul tău,să mi-l asculte Viața-mi trece,trece și timpul Vremurile-mi sunt pierdute Și se schimbă anotimpul Valul vieții,îmi sunt țesute. Autor:Elena Buldum                                                       

 Un suflet frumos                                          Un om cu sufletul frumos oferă un zâmbet celuilalt la fel de drag,șirag de vorbe bune spuse ce atrag. Un om cu sufletul frumos va avea mereu un suflet spor să alunge picături din ochii lor tristeți cu dor. Un om cu sufletul frumos va fi mereu cu zâmbetul pe buze și lacrimi picături de rouă, când curg tristeți două ,cu două recunoștința-n suflet va avea cu dragoste și nu va ezita. Un om cu sufletul frumos îmbrățisări de-i dai nu-i sărăcit de -un suflet drag ce e iubit. Elena Buldum

Cine-aș fi... Cine-aș fi de mă întrebi, Sunt și noapte sunt și zi Aș fi clipe, vise-s sute, mii: Speranțele-s făclii Sunt o pleoapă de iubire Rup și vrăji sunt nemurire Dau și vieții sens și zile, Sunt o lacrimă-n tăcere Sunt durere, mângâiere Sunt parfum de flori ,mistere Sunt un Iris pe pământ Înfloresc în al tău gând Nemurirea într-un cuvânt De mă vrei eu sunt de rând Muritor pe-acest pământ Și îndur sub jurământ Mă frământ c-așa eu sânt Îmi trec pletele în vânt Și nu vreau nici să te mint Nu vreau să te înspăimânt Și nu vreau s-ajung mormânt, Ci doar mâna să-ți ating Și iubirea vreau să-ți cânt Asta sânt eu pe pământ Călător și un veșmânt Și îți jur un crezământ Te aștept și subpământ. Autor:Elena Buldum

În șir din vol” A treia cale” Editura Națiunea Convergență și Tangență Au ajuns în divergență, Și compasul de-l înșir Divergența e un șir. Fac eforturi de lentilă Să focalizez de milă, Raportez sensul trecut Dintr-un unghi invers crescut. Dar mărimea nu-i egală, Ordonată-n șir pe scară, Scara a ajuns pe-o bară, Pe un fir firav de sfoară. Calculată în promilă, Eu năsor milă cu milă, Nu știu alte procedee, La valori  pe scări -idee. Mulți pot spune că-s nebun, Procedeul dacă-l pun La pătrat ,sistem de lucru. Ce-i penal și-l cântă cucu...! Autor:Elena Buldum

Ca să-mi fac Elena Buldum Astăzi eu tot m-am gândit, Ca să-mi fac spre rasărit Cu acoperiș de dor O căsuță cu pridvor Chiar când plouă încetișor Ploaia-mi picură-n zăvor Chiar și pe genunchi, pe coate Fac din pereți integritate Cu credință eu zidesc Din ciment cu praf de pace Cu respect ,mă plec roșesc Pun eu cărămizi în toate Și în față până sus Înțelegerea îi zis Liniște de om-avea Ca să mai trăim în ea Dragostea îi temelie Și în veci o să ne fie Nu poți construi în viață Fară dragoste ,speranță Orișiunde ai munci Liniștea tu o mai ții Când în patul tău din vis Cu credință ai învins. Autor:Elena Buldum

Către EDITURA Naţiunea Vă trimitem : Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Cu patria în suflet... / coord.: Romeo Tarhon. - Bucureşti : Naţiunea, 2013 ISBN 978-606-93231-9-9 I. Tarhon, Romeo (coord.) 821.135.1-1 Birou CIP, Laura Mărgărit Notă : Caseta conţinând descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României va fi reprodusă conform originalului pe verso paginii de titlu a cărţii respective. Redactarea descrierii CIP în afara Bibliotecii Naţionale a României intră sub incidenţa Legii dreptului de autor

Dulce visare Distanța-i timp și vis, uitați în gând pe-un nor, Tu-mi ești un suflet drag,viețuiești în muguri de dor Înalți pe cer speranțe de culori, un curcubeu de vis La încheietura mâinii o picătura de iris. Te îmbrățișez la piept în gândul meu mereu, Atingerea-i un zâmbet cald, mă regăsesc sunt eu De-ai dori să-ți dăruiesc în dar suflete drag Tu ești departe,din al tău suflet îmi fac la gât șirag. Ne despart vise sunt amintiri sublime, Departe e ca toamna cea târzie, doar destine As vrea doar mâna mea s-o atingă pe-a ta Rămân doar amintiri ,e doar visarea mea. Te privesc doar prin fereastra sufletului meu, Dansăm un vals de șoapte,eu mi-aș dori mereu Întoarce-ți conturul ochilor tăi către mine Privirea-ți să rămână iubire,o dulce visare cu tine. Autor:Elena Buldum                                                                                                          

Doi copii mici sunt frustrați, Parcă-s arici ,au țepi, Au și teamă ,au și frici Și de drag cu dor ,nu zici Se împing și se încing Doi cocoși zburliți în ring Vorbele-s niște harpoane, și pistoane ,îs tăișuri ca de brici Nici nu poți să îi atingi. Învăluiți într-un mister, Jur că nici nu știi de fel, Cearta ce a provocat Că e moartea rău curat. Toată viața-i un mister, Ce porneste dintr-un fler Dar e plină și de humă Viața-i vis e ca o spumă. Azi tu ești, măine nu ești Ce-ți dorești că-mbătrânești Aduci raze de lumină Sau vorbești ca în surdină.

Țară, unde ești! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Țară dragă, drag pământ, Te iubesc, atât de mult Plaiuri dragi, plaiuri străbune Frunza codrului-i minune. În prăpastie genune- Țară dragă, bravi oșteni Suntem falnici și mireni Trâmbițele o să sune, La un ceas de rugăciune. În genunchi cu plecăciune. Țară plină de nămeți... Unde-i tolba cu săgeți? Țară mamă, pentru noi... Suntem plini și de nevoi Eu și tu, și noi și voi? Țară dragă, tu odată... Cu pădurea-ți fermecată Neamul tău vrednic pământ Lupte seculare-n vânt Pentru dulcele cuvânt. Țară dragă, mama mea, Ai avut o viață grea Să-mprumut soarta-ți, n-aș vrea Din venin să gust, așa. Separați și alăturea. Țara mea-i țară săracă, Creangă povestea ,odată (Sărăcia stă în poartă Și ne strânge laolaltă)! Neamul meu fost-a un zmeu; Țară dragă, neamul meu Cartea mea cea cu povești Niciun vis nu împlinești!. , Lacrima-mi cu dor de țară Pe obraz, curge amară Țară dragă, dragi români,

Din... Elena Buldum palma mea în formă de inimă am sculptat un zâmbet ștrengăresc pe buze se citește fericirea ochilor cristalini am scormonit pământul ud începând să plantez semințe cu bunăvoință încolțesc iubire  ajut  să creasc  frunzele verzi  și cele verzi gălbui  ruginiile umbresc  pământul  planetei  marea  albastră  scăldată  în lacrimi  de bucurie  sau tristețe  splendoarea  frumusețea  ei cucerește  încântă viața  pădurea  cu frunzele  verzi  e dumbrava minunată  a copilăriei   tot scormonesc   cu palmele   sădesc semințe   ca planeta   să trăiască fericită.

Piază rea. Nu stiu ce s-a întâmplat, De o vreme bună încoace Timpu-i cu bătăi de cap Filoxera e pândace E dibace Nu-mi dă pace. Aripile-i străvezii A vieții viței de vie Și mă pișcă-i piază rea Mă mănâncă chiar de-s vie Ce mă fac de o să învie! Ducă-se în veci Mărie. Trupul mi-e însângerat, Răni și pișcături pe spate Să-mi spăl trupul de păcat! Abel e de vină-n toate Măinile-s roșii pătate de păcate. Viața merge înainte , Ce remediu pot să am M-a lăsat fără cuvinte Pot s-o spăl cu post si hram! De mai pot,sau de mai am. Unde merg unde mă duc, Mă încred în Dumnezeu Că altar eu mi-am făcut Peste tot în gândul meu Drumul și destinu-i greu. Nu o las îngenunchiată, Viziunea mea de viață Dumnezeu sigur există Lasă-mi viața să trăiască Liberă să ne zâmbească. S-o trăim din plin, sărmana, Bucuria nu-i doljană Viața-i una, nu-i ca Ana Plănge și acum orfană Si pe cap nu-i stă marama De necaz îi plânge rana. Și trec anii ca un râu, Se scurg repede l

Să dăm o sansă este mult în ziua de astăzi   “Intru-n transa, ies din transa/ Oricand vreau. Este o sansa./ Nu mai trag, intrand zavorul/ Si in usa pun piciorul.// Altii care nu au sanse/ Irosesc cura de transe/ Si ii vezi cu tranzistorul/ Si la maxim trag zavorul.// P.S.: Regretele le faci pachet/ Si scrii sub fiece regret/ Momentul cand l-ai regretat/ Si, regretand, cat a durat./ Si le trimiti la post-restant./ Acolo e un sens gestant:/ Autogestiunea lui/ Regretele-s. Ale oricui.” ( Marin Sorescu)  Citeam aceste versuri si mă găndeam ce bine bine ar fi să mă hipnotizeze cineva să intru-n transă. Toata viața a trebuit să aleg ,si ce să aleg *Sansa*,raportând la situatia actuală, nu știi cum să o alegi , îi intinzi o mână sau îți întinde o mână, îți dă un picior...., sau dăm cu piciorul? De fapt,  ar fi o atitudine negativă de ce să nu-i închidem și ușa cu vreo cinci lacăte.  Să demostrăm că știm să ne ferecăm bine atitudinea. De multe ori irosim timpul, dar nu-l irosim îi fac

Rândul... Cu pași timizi  mărunți  mă înfrunți maramă  am de borangic dorinți și rugăminți lacrimi fierbinți lăsând niște părinți  plângând în suferinți. Cămașa cusută  cu fir de aur aurit de la bunica am învățat să cos descos respectos  sunt cu hristos. Ie cu mânicuță albastră argintie să împletesc trudesc mă primenesc doresc  să nu greșesc mă sfătuiesc  să proslăvesc ce e omenesc. Fusta-i poale lungi dantela argintită e înnădită Mi-am făcut altar în gând realizând din când în când  generalizând. Chiar dacă uneori lacăte deschid nu pot sufletul  mi-l port într-un resort Cu gândul. blândul crescândul îi cam vine rândul Îngenunchez în fața altarului meu sfânt Dumnezeu e mereu, în cuvânt.  

Spini... elena buldum Mormâtu-i gol și fără de păcat, Hristos, tu, ai murit, ai Înviat Pe cap ți-au pus coronă de spini  Te-au biciuit și te-au tădat niște nebuni: Baraba suntem unul și am ajuns noi toți, Nici apa nu ne spală păcate să poți... Tu sigur  să rămâi pe-acest pământ Să știi,Lumina nu învie blestemul c-un descânt! Neputincioși ucidem durerea-i cu trupul războlit, Betegi de răni, rănite, toate bătute-n cuie Trădarea lui Iisus vinerea am izbăvit Durerea ferecată nici cheia n-o descuie. Și răul de-am dori să-l îndreptăm Cu moartea, pe moarte călcăm Păcatul  ne curge în vene Dar cine astăzi din noi se mai teme! Și pătimim de răul ce-i infirm, Plutim în existență și nici nu știm Când gândul pătimește ce să mai afirm Si rău-l ocolește dar binele-i sublim!                                                    

Idealuri înlănțuite Elena B într-un trup  s-au născut niște slăbiciuni idealuri înlănțuite                   în minte apar idei învățate din greșeli înăuntrul trupului  e inima pentru  că a renunțat la ideea de ură între două universuri zâmbesc  pentru că am cunoscut tristețea suferința umilița mila în două lumi  există viață cât o gămălie de ac fragilă sensibilă strânsă nici nu poate respira încătușată de idei  preconcepute

În vers... Nu mă lăsa iubite , În chinuri vreau să mor- Am inima făcută stele În suflet stelele mă dor... Nu mă lăsa iubite, În visul meu de noapte Dansez pe vals de șoapte Cu dulci cuvinte-n fapte. Nu mă lăsa iubite, Tu, să mă ții de mână Pe aripi de lumină Să-mi porți a mea cunună. Nu mă lăsa iubite, Chiar dacă am plecat Rămân a ta sirenă În oceanul zbuciumat. Nu mă lăsa iubite, Pe aripă de gând Când inima îmi bate În bătaia unui vânt. Nu mă lăsa iubite nu vreau nicicând să pier Îmi tot șopteai cuvinte, rămâi al meu mister. Nu mă lăsa iubite, C-aș fi un Univers Pe-o rază între stele Îți dau viață și vers. Autor:Elena Buldum                                                                             

A coborât din cer ... lumina sfântă  a coborât din cer, pe rază Hristos, lumină sfântă am luat , am zis ,Hristos a Înviat! și-acasă cu lumina am plecat. Doamne am sufletul împăcat pe-o rază de lumină, cu miros de ceară pură,  e divină un înger coborât din cer  mi-a dat, un dar curat și binecuvântat e noapte mare  sfântă e lumina cerul s-a deschis e noaptea plină bat clopote  toți creștinii cântă,  se adună întâmpinăm cu bucurie  lumina cea creștină să ne aducă pace  și viață mai senină e noaptea sfântă lumina ne-nsoțește și harul duhului divin ne curățește Doamne ajută-ne în toate și de rău tu ne ferește. Hristos a Înviat!                                                     Autor:Elena Buldum                                                                         

Unei guri... de inimă se zbate, nu am nimic de ascuns o harpă fără coarde de viață s-a ascuns. de i-aș ascunde  visul, cu mâna să-l astup acolo unde zisul de margini s-a cusut. de aș lăsa să plece, și lăcat o să-i pun cu nici o apă rece în palme s-o adun de ar pleca ca să aducă, chiar nu mă mai opun a gândului nălucă am devenit imun. Autor:Elena Buldum

Cozonacul e gustos Ieri, în zori de dimineață, Cânta  pasărea cu viață Vocea-i ei o dulce miere Glasul ei nicicând nu piere ; Când ne pregătea-n cuptor! Și ne prepara de zor; Ne-mpletea din nuci covor ... Cozonaci, colaci sau pască; Toți dospeau, dădeau să iasă! Se coceau toți câte unul... Frământa bunica pumnul Învârtea ca și pământul Atâta cât o ținea gândul... Cozonacul... Ce-o să iasă.. Are nucă -i chiar și pască.. Savuros și e (plăcut) Datina-i mereu cu-un  rost, Să ne fie cu folos Cozonacul e pufos! Elena Buldum          

De Paște e săptămâna mare noi am gândit să facem curățenie în casă gânduri și suflet inima și trupul vrem să-l purificăm? eu mi-am cumpărat un aspirator ultima generație cu aburi de scoate toate petele păcatelor de ieri azi și mâine luându-le pe cele de poimâine pe altădată și totuși tot o mătură ar fi mai bună de măturat păcatele negre să măturăm cu ea dând gunoiul după ușă ridicând preșul  să-l scuturăm prin praful timpului o treabă bună! mătura mătură tot creștine colțul sufletului e postul mare trebuie să facem curățenie în toată casa sufletului mă gândesc totuși la cei care păcălesc înșeală fură mint urăsc dușmănesc au frică de Dumnezeu? cine știe? cine are frică de cel de Sus Atotțiitorul, Atotștiitorul  de asta ne facem cruce cu limba Doamne ajută-ne! Amin! avem nevoie să trezim ceasul al doisprezecelea, în săptămâna mântuirii a spălării păcatelor să curățăm casa inimii să iertăm pe unii și