Piază rea.
Nu stiu ce s-a întâmplat,
De o vreme bună încoace
Timpu-i cu bătăi de cap
Filoxera e pândace
E dibace
Nu-mi dă pace.
Aripile-i străvezii
A vieții viței de vie
Și mă pișcă-i piază rea
Mă mănâncă chiar de-s vie
Ce mă fac de o să învie!
Ducă-se în veci Mărie.
Trupul mi-e însângerat,
Răni și pișcături pe spate
Să-mi spăl trupul de păcat!
Abel e de vină-n toate
Măinile-s roșii pătate de păcate.
Viața merge înainte ,
Ce remediu pot să am
M-a lăsat fără cuvinte
Pot s-o spăl cu post si hram!
De mai pot,sau de mai am.
Unde merg unde mă duc,
Mă încred în Dumnezeu
Că altar eu mi-am făcut
Peste tot în gândul meu
Drumul și destinu-i greu.
Nu o las îngenunchiată,
Viziunea mea de viață
Dumnezeu sigur există
Lasă-mi viața să trăiască
Liberă să ne zâmbească.
S-o trăim din plin, sărmana,
Bucuria nu-i doljană
Viața-i una, nu-i ca Ana
Plănge și acum orfană
Si pe cap nu-i stă marama
De necaz îi plânge rana.
Și trec anii ca un râu,
Se scurg repede la vale
Nu bătrână,leu de mare.
Nu tristețe și nu jale.
Și cum povestea poetul,
Creangă neam povestitor
Că am fost săraci ,săracul
S-a născut, și-așa, să mor?
Pănă-m dau duhul în zbor!
Ce să mai cer de la viață,
Că e floarea passiflora
Să-i pun lacăt la speranță
Pot s-o schimb ca pe o fleanță!?
Viața-i viață, nu o zdreanță.
Nu stiu ce s-a întâmplat,
De o vreme bună încoace
Timpu-i cu bătăi de cap
Filoxera e pândace
E dibace
Nu-mi dă pace.
Aripile-i străvezii
A vieții viței de vie
Și mă pișcă-i piază rea
Mă mănâncă chiar de-s vie
Ce mă fac de o să învie!
Ducă-se în veci Mărie.
Trupul mi-e însângerat,
Răni și pișcături pe spate
Să-mi spăl trupul de păcat!
Abel e de vină-n toate
Măinile-s roșii pătate de păcate.
Viața merge înainte ,
Ce remediu pot să am
M-a lăsat fără cuvinte
Pot s-o spăl cu post si hram!
De mai pot,sau de mai am.
Unde merg unde mă duc,
Mă încred în Dumnezeu
Că altar eu mi-am făcut
Peste tot în gândul meu
Drumul și destinu-i greu.
Nu o las îngenunchiată,
Viziunea mea de viață
Dumnezeu sigur există
Lasă-mi viața să trăiască
Liberă să ne zâmbească.
S-o trăim din plin, sărmana,
Bucuria nu-i doljană
Viața-i una, nu-i ca Ana
Plănge și acum orfană
Si pe cap nu-i stă marama
De necaz îi plânge rana.
Și trec anii ca un râu,
Se scurg repede la vale
Nu bătrână,leu de mare.
Nu tristețe și nu jale.
Și cum povestea poetul,
Creangă neam povestitor
Că am fost săraci ,săracul
S-a născut, și-așa, să mor?
Pănă-m dau duhul în zbor!
Ce să mai cer de la viață,
Că e floarea passiflora
Să-i pun lacăt la speranță
Pot s-o schimb ca pe o fleanță!?
Viața-i viață, nu o zdreanță.