Șoapte dulci Elena Buldum Iubitul meu, de atâtea ori, Cu vorbe-am repetat mereu... Și șoapte dulci ce uneori Să te iubesc, îmi vine greu. Iubitule, de ce nu vrei, Iubirea-n stol de porumbei. Și aripile-și ciuguleau- Iubirea lor- ne măguleau. În gândul meu, mereu mă ții, De mână când eram copii, Jucam cu Luna de pe cer Iubirea ne era mister. Iubitul meu te adoram, Că dimineaț-o-nvioram Copii fiind, uneam un gând De dragoste-ntr-un cuvânt. Iubitul meu, nu te sfii, De joaca noastră de copii, Erai viteazul Prometeu Într-o poveste, tu și eu! Iubitul meu, nu cu iluzii... Nu se mai pot trage concluzii Când inima un ritm ne bate... Sperând, în dragoste și moarte.
Postări
În acorduri de vioară Elena Buldum din vol" A treia cale" 2013 În apusul nopții-albastre Mă îmbrac cu șoaptele târzii, Tânjesc și strâng în brațe astre Și clipele ce trec, minutele-sunt mii... Transform și clipa în fărâmă; Și-aștept să-mi spui că sunt a ta, Dar noaptea-mi e ca o furtună, Mă prăpădesc de așteptare grea. În acorduri de vioară Vibrează-arcușu-n ritmu-i lin În amintiri ce or să doară, Acum simt rezonanța, e un chin! Sunt rătăcită-n gândul meu Ce-i fluture cu aripi frânte, Mă rog în gând lui Dumnezeu În clipa disperării să-mi-ajute!
Coronită albă Elena Buldum vol ”Cuvinte pe aripi de iubire” Coroniță albă floare, Din petala unui crin Raza soarelui răsare O mângâi, și mă alin. Fericirea mea cea mare, Îi prind flori la cingătoare Floarea florilor minune Îmi faci zilele mai bune. Crinul meu, floare de dor, Când oftez, când te ador Ești crăiasa vieții mele Cerul meu, e plin cu stele. Mă orbește strălucirea... Dimineților tăcute, Ce privesc ca pe-o minune Șoaptele-mi să te sărute Ce m-aș face fără tine, Te îmbrac în sărutări Și în dimineți senine. Nici nu știi,de atâtea ori. 27.06.2013
Steluțe triste Elena Buldum Steluțe cu parfum de sânzâiene Îmi oglindesc tristețea în dureri, Dansez cu aripi de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână albă călătoare În cercul alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un nor să îl anin în zbor, Îl storc de ploaie când îl prind, Doar tu, durere, treci și nu te dor Decât, de gheață, ochii mei lucind... din vol A TREIA CALE 2013
O floare Elena Buldum Azi e floare, ce destin Mâine vis și un suspin In mireasmă și uitare Parfumată ca o floare. Azi e floare prețuită, Măine, floare neiubită Se usucă-i cad petale Ofilită în uitare. Azi e floare, floarea vieții, Mâine, floare-a tinereții Poimâine cerul tristeții La sfârșit e-al bâtrâneții Azi e-o floare, mâine spin, Doruri ,nici, c-o mai alin Se-nțeapă e pe-un drum Ce călătorește- acum. Azi e floare pe pământ Iubește-o fii de-cuvânt N-o răni, n-o amăgi Impletește-i vorbe vii. Azi e floarea florilor Nu-i himera ,nu-i un nor E trecut și e prezent Inima și-un cuget drept.
Lacrimă Lacrimă, iubire grea, Tu nu știi povestea mea, Genele-ți sunt lăcrimate, De iubiri nesărutate. Apă-lacrimă de dor, De durere ochii-mi mor, Lacrimă ce suferi mult, Ești sfărșit și început... De tristețea ce-o aduni, Ploaia marilor furtuni, În durere înecate, Pe obrazu-ți sunt ridate.. Te îmbraci în gene vii, Lăcrimioare sute... mii, Cu mirosul parfumat, Lacrimă trecut uitat. Lacrimă te sorb pe-obraz, În tristețe tu te scalzi Și dorești, insiști să fii Lacrima din mii și mii... Rouă ești dintr-un bujor Ce-n răcoare și cu dor Mă răsfață, mă seduce Și la pieptu-ți mă aduce...
Mă încolacesc Elena Buldum vol,” A treia cale” Editura Natiunea, 2013 Mă-ncolăcesc ca o liană Mă zvârcolesc -n suferință Mă resemnez fără putință Că m-am grăbit în pocăință... Aș vrea ca să te stâng în brațe, Să te îmbrac în sărutări Liana- eu- să fiu să agațe Și trupul tău, cu mângâieri. Liană mă prefac în apa de izor, Aș vrea să potolesc al meu dor Să sorb în picături... fiorul Încolăcește-mi liană și dorul.
Parfum de flori... Elena Buldum Cad frunzele, e toamnă ruginie, Parfum de flori cu gust de iasomie Si plopu-i fără soț devreme M-ai așteptat aici, dar nu te teme. Și apa-i cristalină, cad ploile din cer, Se ofilesc mărgăritare, între noi Nu e nimic, nimic nu-ți mai cer... Iertare, e timpul ce-l împart la doi Văzduhu-i martor și-i trecut, Că pe poteci, petrec gânduri, cu uitare Doar tu ai vrut, și ai cerut, să pleci Ai și-o ancoră așa de mare M-ai suflă vântul între nori, Se-atinge marea cu destinul În luciul apei de cu zori Atunci, s-a ofilit și crinul.
Elena Buldum Atinge cerul... E marea învolburată pe margine de apă, Prin zarea albastră se clatină-o arcă Între catarge se zărește o barcă Ii fac cu mâna salvării să tacă.... În timp un cal și-ascute furios copita Nimeni nu știe ce năpastă-i ispita, Când marea clocotește la distanțe și mile Pasiunea albastră se consumă -n zile. Nemurirea-i și ea, un suflet hoinar Împovăratâ de gândul răzleț și fugar Zvăcnește de- artera și-n sucul ei tăcut... Răsuflă ușurată pe suflu-i cam mut. Alerg spre fericire ca o mătase de culori, Mi-aleg numai iubire din floare și flori Mă rog de destin cu-un zâmbet trecător Și-agăț a mea durere din chin rătăcitor. Mă gonești-un dute-vino Și-alerg desculț în noapte... Și rog pe orice vină Să o -nvelesc cu șoapte. Mă roade puțin clipa din cea mai dulce faptă Să-mi mușc până la sânge și unghia mea dreaptă Nu-mi trece nemurirea se scurge și mă sapă; Din două vorbe calde umplu ulciorul plin cu apă. Îmi fac cruce cu lim
Elena Buldum Agață-te lumină pe cerul plin cu stele, Și să vibrezi iubire, în gheare-i un destin Se-nvărte se rotește în lanțuri de durere; Dansează jucășă, oftează cu-un suspin; E roșu norul negru, în visele târzii, Îmi înconjoară tâmpla cu mâinile-o apuc Și ochii îi sclipesc două steluțe-s vii; În preajma morții mele, mă sting și tot mă duc. Când cade ceru-i negru, mă prinde de mijloc, Veghez în preajma zilei, si-am inimă de foc; Când bolta e albastră, sclipește-n infinit... E norul ce-l alungă pe dorul cel dorit.
Îmi dăruiești o floare.
Elena B Îngenunchez cu tine înger blând în gând Am trupul gol mie sete ,am sufletul fămând Cu plete argintii prelinse pe o stâncă Îmi dăruiești doar flori lumina să le-atingă. Ai ochi de iriși îmi sclipește nemurirea Contur de gene lungi ,îmi dăruiește fericirea Ai aripioare albe ,mă prinzi în dans ușor Un fâlfâit de aripi,le fluturi cu flori. Cu părul tău bălai, un suflet pur divin, Și sorb cu sete al tău har,ți-l dau și după tine vin Mi-atingi și tâmpla în vis valsezi pe-un nor Îmi dăruiești o floare,în ceas de seară la izvor cu dor.
Te-am așteptat de-o viață Elena Buldum Te strâng la piept cu o imensă bucurie cartea mea te-aștept de-o viață oare cine știe? câtă dorință, vis în ființa mea toată mi-ai cuprins mi-ai fost speranță în zori de dimineață te-mbrățișez cu drag la piept îmi sufli viață în fiecare noapte neagră mi-ai aprins o lumânare când răni mă usturau si n-aveam altă alinare te-am visat adormeam cu tine-n vis Doamne multumesc! pentru tot eu am promis că, nu m-ai uitat și multă vreme te-am așteptat îmi ești slova dragă dulcele-mi cuvânt te citesc literă cu literă în vise și uneori și-n gând slovele-ți sclipesc sunt aurii privirea mi-o atrage te răsfoiesc în dulci amintiri ce o să ne rămână vii ești lăstarul cel ce dai viață ai și umor haz îmi crești in inimă și am un zîmbet drag când chiar la necaz filă cu filă până-noapte nu mă satur de tine te recitesc chiar dacă eu sunt departe tu-mi ești mereu aproape ești destinul meu u
Adunate toate Elena Buldum Ce este amorul? O suferință lungă; în tăcere O adiere-n vânt, și-o inimă... pierdută de durere- Când nu e, dragoste nu cere. Ce este dragostea? E semnul acel pe cer- Un sentiment, ce leagă un mister- Ce este iubirea? Cu sufletul pe tavă, La pieptul ei și inima-i bolnavă- Busolă în derivă, Dezorientată și naivă!
Stihuri vol Cuvinte pe aripi de iubire În raze de soare Înfloresc florile de crin E cerul senin, Eu suspin! Lăcrămioare miros, Ce anotimp frumos! Culoarea lor, le ador, Și mi-e dor! Trandafirul meu Nu are spini De dragul tău Nu-i cresc mărăcini! Razele de soare, Le privesc în zare Am vise din vis Ce mi-ai promis? Cerul și marea, În roz au culoarea, Mă învelește un nor Și-o rază cu dor! Florile-n glastră, Stau să zâmbească Bolta cerească E viața noastră!
Iubesc și cer... Elena Buldum În albastrul cerului infinit, Răstălmăcesc cuvinte, mă preling Și marea-i o fâșie de culori în zări Mă învelesc c-o mantie de nori în depărtări. Aș vrea s-ating și ceru-i cenușiu Să storc un nor cu foc, îs valul albăstriu În gândurile mele murmur niște șoapte, Văslesc în contratimp prin noapte. Dar cum s-ating eu răsăritu-n nori, Să spulber visul meu de-atâtea ori Mă învelesc cu picăturile de ploaie Eu doar iubesc și cer și mare?
Zbor Elena Buldum vol A treia cale Aripile destinului mi le-am pus, Zbor până în abisul cascadei Mă întâlnesc cu apa,o mângâi,si o ating Nu vreau să mai iubesc un vis, inima stă aprinsă ca o lumânare dar eu mă sting În apa marii albastre,perscăruși jucăuși,sirene, eu înot ,doar o rază îmi mângâie nasucul, mă petrece cu privirea,mă rotesc și îmi place dansul, mă învârt întru-un vârtej amețitor, doar valul mării lovește tărmul cu putere, respir,trăiesc,zâmbesc nu doresc decât ființa, s-o alint. Pământul e uscat dar și umed, Barca vieții plutește în derivă dar și în direcția văntului, cu toate pănzele sus, Văslele îmi sunt aripi de păsări care zboară Dau ocol pământului rotesc vazduhul. Mă închid într-o peșteră Doar soarele îl iubesc Pe țărmul mării eu pășesc cu picioarele desculțe, dar le simt amorțite, mă ridic în șeaua calului, calul fuge galop mâncând pământul, mă adie briza mării în suflet, sufletu-l liniștesc cu sete de viață.
De nu vrei... Elena Buldum Aș vrea să ne privim în miez de noapte, La brațul tău, mă prind, când marea strălucește În plete vântul mării, cu vorbe dulci șoptește Să te privesc, să nu mă satur de obscuritate. Aș vrea, să fie doar lumină, Să fim învăluiți, în noapte de nesomn Și chiar, când Luna nu-i senină Senin îi chipul tău zâmbesc și-adorm Aș vrea la braț să ne privim, în zare... Și ochii ții sărut cu foc și dor Ești tu, iubitul meu, sau nu ești oare! Și inima, îmi bate-n piept, nu simt că mor. Aș vrea, să mă străngi în brațe ,dar nu vrei, Și inima mea departe nu-ți mai aparține O-nchid cu lacăt, îi șoptesc, cuvintele să-mi ei Mă zvârcolesc în așternut și plâng cu tine.
Mă perpelesc în vis Elena Buldum. Aș vrea să te absorb după ureche În toate nopțile pustii și reci Până să stingă opaițul cel de veghe Să mă săruți, să mă petreci?. Aș vrea să-ți frământ buzele moi Să mușc duios, ca să-ți rămănâ urmă, De sărutări culese de-amândoi... Și sfărâmate în timp dintr-o fărâmă. Aș vrea să te sărut pe ochi până târziu Te îmbrățișez duios, dar viața mai bună? Când mă trezesc din vis și te ating, ești viu; Mă perpelesc de dor în nopțile cu Lună.
O zi... Fiecare zi din viața mea este o nouă provocare ,fiecare picătura de aer pe care o respir mă face să mă bucur, simt că trăiesc, sunt fericită că pot vedea lucrurile așa cum sunt lăsate de Dumnezeu, natura ,oamenii, câ ntecul păsărilor, adierea văntului, sufletele frumoase.Ce frumusețe ,fiecare urmă lasată de talpa piciorului meu, fiecare picatură a destinului o sorb cu sete și disfrut de viața -Elena Buldum
Privesc pe geam Elena Buldum Privesc pe geamul din grădină, Și pe furiș prin norul griu, Ce colorează cu o mină, Ce-a fost iubirea și n-o știu... Din picăturile de ploaie, Se scurg -ncet pe fața mea În ritmul inimii vioaie Un sunet prind și nu-l avea. Mimez să schimb destinul mut, Și dau clepsidra cea din lut Îl modelez-n nopți cenușii Rămân tăcut dacă- ai să vii;
Prin praful timpului Elena Buldum Câtă cinste și considerație Te admir respectuos Câtă simpatie și bunăvoință E sentimentul mai frumos Câtă mâhnire sau amărăciune Veselie alungă-mi întristarea Atâta timp cât podul palmei mă va dezmierda Voi cunoaște măgulirea Din toată inima, mă destăinui E un atașament reciproc ce-l îngădui Mă sfidezi, cu ochiul liber Starea ta de atitudine de indiferență de lăsător e sincer.
Lasă-mă... Elena Buldum Cad razele de soare...sunt petale Între cer de vis este multă culoare Și sufletu-i când sus... și urc, cobor Sunt trepte pe norul călător, de dor... Tu cerule albastru viu; Ai o culoare ce-o înviu; Și mă ridici, tu mă cobori Îmi dai o viață, am fiori; Și norule de vis și dor Alături tu de ce nu zbori Și dă-mi speranță, să nu omori... Un visul de-al meu plin de culori. Și visule nu-mi spulbera, M-ai lăsă-mi viața cum e ea Un du-te vino, fă ce vrei... M-ai lasă-mi viața, să o iei?
Mă pălesc... Când aveam un singur dor, strângeam în brațe perna viselor ce-mi erau dulci aveau fior... Of dorule du-te nu mă lăsa să mor în brațe tu mă strânge alintă-mă încântă-mă iubește-mă șoptește-mi vorbe dulci când pleoapele-mi mijesc încet mă cuceresc iubirea tot mă arde încet eu mă topesc iubire-i lumânarea te rog nu mă lăsa lumina mea aprinde-o să nu pălescă Autor:Elena Buldum
Inimă nu mă asculți Versuri :ElenaB Să-i dau viață glăsuiesc, Inimii mă-mpotrivesc Și de strigă-n voce tare O ignor nu-i dau crezare O închid în colivie, Lăcate pe cord să-i pun; Să te zbați să arzi de vi- Te ignor și te supun. Inimă, tu îmi joci feste Nici nu vrei să mă asculți Chiar dacă ești o poveste Nu te stăpânești, te muți. Lasă-te în zbor purtată, E greșeala ta să știi Că iubirea-i deplasată Fericită n-ai să fii. Și de crezi în alinare, Dragostea îți vine de hac E un hoț la drumul mare Ai să cazi bolnavă-n pat. Câte tratamente ei, Nu-ți revii nici din uitare Bei pastile și tot bei Îți îneci amar-un mare. Chiar de te învăț de bine, Tu nu mă asculți pe mine Te arunci cu gâtu-un hău Ai pe suflet că-ți vreau rău.