VISE TÂRZII

Privim Luna Elena Buldum 10.23 Sub clar de Luna , Noi amandoi  tinem de mana Să ne împletim  o cununa De flori si  culori cu viață senină Când noaptea-i singura-ntre stele Noi le agatam cununi de floricele Și noaptea-n și cu marea albastră Suntem noi si viata noastră Si  privim câteodată la nori E Luna rosie-n culori? Și uneori e o sageată Când Luna semnul își arată Si alteori e ca o roată Și agățăm pe nori o dată. Apusul chiar la rasarit Ne luminează-un chip vrăjit Răsare chiar și lângă noi Când noi privim Luna amandoi!

Mor fără ele... Elena B21.05 Si cum privirea mi-e mai dulce, Tristețea plânge și mi-ar aduce! Iubiri pierdute într-un decor Ține-mă-n brațe-ncet ușor. Iubește-mă dulce și blând Sărută-mă ușor în gând Blajin tu ține-mă-n-mbrațe Fă-mi viața plină de speranțe. Iubirea-i oarbă e pe undeva Eu fără ea nu pot vedea Nu pot să dorm ,nu pot ș-o strig Când o-ntâlnesc de frică țip; Îndrept privirea către Cer; Încerc să plâng nu-ncerc să sper Ar vrea,să-i tac și să-i fiu mută; Dar se preface se strămută: Imi piere glasul de durere, A lucrului ce nu pot cere Și când o strig c-așa-i dorit Ea fuge cu dorința n-am împlinit? Chiar de-o fărâmă de iubire, Îmi tânjește inima în mine O, strâng în brate s-o cuprind! Când se pripește, o alint! Și visul meu visat odată, Mă urmărește viața toată, Cu patimi și cu doruri grele Când n-am iubire, mor fără ele!

Pline de dor... ElenaB11,19 (Ape adânci-și-nghite gândul) Spală, rugăciunea,  cu(vântul,) Ca niște cai alergă-n galop Au  inima de jar și foc. Palate cu aur și pietre aurite... Cu cheia-nchid cărări umbrite De zboară-un fluture-ntre flori Lumina lui îmi dă fiori. Se scurge timpul, în tăcere... Secundele-s șirag de perle Le-am prins un trandafir-n păr Din ani să-mi fac cununi de măr. Curg apele-mi -nghite gândul; Cuminte aștept să-mi vină rândul Nu am făcut un protocol... Să -mi scurgă viața mai domol.

Ne răsfață... ElenaB19.49 Te usuci în ape adânci, Volburate țuști, pe stânci Și pe maluri le-arunci Țărmu-l scalzi îl tot usuci. Mare cu valuri albastre, Stau iubirile sihastre Cercuri mici, ochiuri rotește Valul marii, ce dorește? O ascult, plină de viață, Pecăruși aripi  înalță Vântu-i freamătă-a speranță Marea-n valuri, mă răsfață!

Pește mic... Elena B19,05 Te strang în brațe pește mic, Și solzii ți-s aurii, esti dulce bucurie Te strâng în brațe câte-un pic Te-aș ține așa o veșnicie. Privirea ta mă cucereste Un înger pur ce mă iubește  Mă cucerești cu-un simplu zâmbet Îmi ești drag, pecete-n suflet. Micuță-i bucuria mea Micut ți-e sufletul din tine Când te privesc ești viața mea Aș da și zilele din mine Să te privesc nu mă uita Eu mă gândesc mereu la tine!

Verdele crud... Elena B 20,58 Te-ncolăcești liană crești verdele ți-e crud Și ramuri bat în geană cuprinsă ai veșmânt Când vântul îți atinge frunza adie, cerul e albastru Și ochii-ții privesc cum crești lumina-i de la astru. Te-ncolacești liană și crești o inima formezi, Ești mărturia vieții continui s-o urmezi! O flacara se-aprinde cu jumătăți de dor Ți-e rădăcina vie te legeni în amor. Te-ncolacești liană sub cerul tău un nor Îți ocrotește viața când plouă și ți-e dor De toamnele târzii usucă-ți ramu-i rece Te legeni tu liană nu te usuca că-ți trece!

Se agață... Elena Buldum Se agață lumina pe cerul plin cu stele, Vibrează de iubire, nu are un destin Cu gheare-n jurul ei o ține cu putere, Dansează jucășă în vârful unui pin. De puf e norul negru, în visele târzii, Cu mâna apuc tâmpla, că , oare, mă usuc? Văd ochii ce-mi sclipesc ca două steluțe vii În preajma morții mele, iubirea eu, mi-o duc- Că -mi cade cerul roșu, e ca un cerc de foc, Din bolta ce-i albastră, sclipește-n infinit Veghez în preajma zilei, mă mut din loc în loc Destinul îmi alungă și dorul cel dorit. vol” A TREIA CALE” 2013, Editura Natiunea Se agață lumina Elena Buldum Copyright@2012 Se agață_ lumina pe cerul plin cu stele, Vibrează de iubire -n gheare și destin Se-nvârte-n jurul ei în cercuri de durere Dansează jucăușă atunci când e senin. Se-agață noru-i negru în visele-mi târzii, Îmi luminează tâmpla, și zilele se duc... Și ochii îmi sclipesc- două steluțe vii, În preajma razei mele -ncep să fug năuc! Îmi cade ceru-i roșu; mă prinde d

Elena Buldum Copyright@2013 Limba noastra-i dor și jale, Noi pe veci suntem stăpâni Pe pământul ăsta mare... O să devenim străini! Limba noastră, ni-i cuvântul... Graiu-i dulce din străbuni- De când s-a făcut pământul Scris-n cărți și rugăciuni. Limba noastră, ea ne cântă Și pe buze-i dulce miere- Vorba dulce o descântă; Și de secole nu piere! Limba noastră, e o salbă Un șirag lung de mărgele Pe la tâmple-o floare dalbă Ii prind brâu din floricele! Are-un gust și mai amar; Înfierată-i cu venin, Unii vor doru-așadar Să piară ca din senin. Dulce-i limba românească România-i țara voastră Cine-i om s-o omenească, Noi cinstim patria noastră.

Am ajuns străini Elena Buldum Așa,-'nrobiți până la vlagă- Sânge cu sânge de ni-l dăm? În țara asta tare dragă, De ăst blestem se poate să scăpăm. Suntem robiți până la sânge- Și capu- avem plecat de supărare- Că s-a chircit durerea, că se scurge... Ajuns-am neam străin din țară mare. Suntem robiți și care mult ne leagă... Întemnițați, ca în cușca de lei? Am fost mințiți de- o viață-ntreagă, Istoria, ce scriem cu roșu din condei? Suntem orbiți de ură și minciună, Privim spre cer și facem plecăciune De ce-o fi bună lume atâta ură, Mai bine am face și o rugăciune. Suntem amari de gustul sărăciei, În lipsuri mari, unii trudim, Mulți au ales o cale a pribegiei, Copii noștri să nu-i chinuim. Sunt un străin în țara mea bogată, Că m-am născut așa și vom muri. Și am ajuns străini ca niciodată În țara mea cum nici nu voi mai fi....

Ascultă harpa din vol "  ”A treia cale” Elena Buldum18.36 Cu ochi necruțători priveste-n noapte, E ochiul fecioarei... Tăcerea-i de șoapte, În păr licări de stele vibrează, Harpa-n acorduri cerul brăzdează. În piept licări de stele sclipesc, De iubire cresc bătăile inimii mele, Pe trupu-ți holde de spice se împletesc Destinul-ți-i pecete de aur, îl prețuiesc. Ai aripi de înger în aur cu multe carate Visezi la iubire, la viață și moarte Cu mlădițe de flori în lanțuri tungite, Dar viața  e-o harpă cu acorduri risipite. Se zbate inima între cer și pământ O durere fierbinte mă inundă frângând Mângâierea de miere e dulce o simt: Dumnezeu între viață, cuvinte și timp. Se lasă înserarea cu stele sclipind Se-nchide văzduhul și inima ticăind Lucește ca o auroră peste inima mea Șirag ești de mărgele, și eu sunt o stea...

Petale scrise... Elena B 23>53 Am cules beteală și petale Pomul vieții l-am -mpodobit Am ales pe ultima cale... Drumul vieții neted, pregătit. Am cules floare cu floare Din grădina cea mai mare Am cules spini, mărăcini... Ce mă-nțeapă și pe mâini. Am cules flori și  bujori Într-o lume de culori De-ai alege ce-ai să iei Drumul petrecut de miei? De-am culege ce am vrea Din grădină ce- am lua? Printre flori și-atâtea vise Ne-au fost cu temei prezise.

Suferință O ,Doamne tu chip de înger! Tu suflet fără de prihană Ai venit să salvezi omenirea Omenirea fără de suflet Unde va sta iubirea ? Unde este mila? Unde va stă iubirea față de semeni? E un strigat, un glas de turturică? O,Doamne tu chip de Madona! Ai adus în suflete credința In oameni neputința De-a te apara de rău Tu te-ai gândit la oameni Un gând pe tine te-a preocupat Să da-i săracului ce-i al săracului Lumina orbului Viață morții Mâncare flămânzilor Si credință păcatului Ai venit să deschizi mintea Omului care l-ai creat Și care este plin de pacat. Elena Birladeanu noiembrie 1996

Constatare... Se vad muntii in zare, Cu varfurile albe Sunt niste barbi de mosnegi lucesc in albastrul cerului Se vad muntii cu varfurile dalbe Ca niste plete incaruntite ce au incaruntit inainte de vreme O,ce priveliste captivanta! Se arata inaintea ochilor mei. Pe acesti munti batrana iarna cu mantia ei alba abia tinand-o in spate a acoperit toate crestele in albastra zare o rochie de mireasa cu mii si mii de paiete infatisandu-se ca o frumoasa regina e o craiasa a zapezii O,ce frumos si minunat! Aceasta priveliste n-i se poate arata inaintea ochilor nostri calzi si blanzi a ochilor nostri umani. Elena Birladeanu 26 noiembrie 1995

Te-am așteptat Elena B 13.34 Te-am așteptat în toate nopțile de vară, Am tot visat să-mi spui cuvinte să nu doară.. Te-am așteptat în zori de atâtea ori, Să-mi mângâi doar privirea și să culegem flori. Te-am așteptat când marea era învolburată, Am tot sperat în vise să îmi șoptesti o dată; Adâncă e tristețea călătoresc în ochii tăi,.. Chiar de n-aș vrea, e visul spulberat în noi. Te-am așteptat în diminețile cu rouă. Să fac un pat de flori, în zori de ziuă nouă, Ne îmbătăm în dulci și tandre sărutări  În vis pe frunte, te atingeam de multe ori.

Casa mea... ElenaB 20.32 Casa mea cea cu părinți Of, am doruri, mă alinți, Tot pe drumuri tot plecat Să mă-ntorc dintr-un uitat. Casa mea, din copilărie Am crescut cu-vise o mie; Când desculță alergam Aripioare roz aveam? Casa mea e părintească... A crescut și floarea-n glastră Ce îmi zâmbea la fereastră Doruri, gânduri, mă apasă. A-nflorit regina nopții Chiar și fragi-s ca nepoții Murele și porumbeii Frunza viei chiar și mieii? De are cuib o rândunică... Cu câțiva pui, e-acum mămică, În mea cea cu pridvor Mă aștepți, mamă cu dor!

Umple inima... Elena B 20.17 Cântă-mi scripcă de amor Umple-mi sufletul cu dor Și arcușul tău se-ndoaie; Scripcă, inima mi-o-nmoaie. Cântă-mi scripcă la ureche Inima-i flacără de veghe Lin cuvinte să-i șoptești Când o inimă, zvâcnești; Cântă-mi scripcă de iubire Sufletul să-l încalzești Dragostea și nemurirea Mi le cânți ca în povești. Cântă lăutare-mi cântă Din vioară corzi îți saltă Și iubirea  îmi tresaltă Când vrea inima să bată ;

Ramura Elena Buldum 20.47 Ramură o rămurică Creanga se usucă-ți pică; Frunza ți-e fără suflare Când raza soarelui răsare. Frunză te usuci în vânt, Cazi uscată-ți faci avânt Când te legeni îți dorești Să ajungi să înfrunzești. Bate vântul ,frunza-i uscată Înțepenită cade moartă Se-ofileste-n anotimp Timpul ei în contratimp.

Tinerețe... Au trecut asa deodată anii, Fără să mă-ntrebe nimeni Ce-ai facut, în astă lume... Tinerețe fără nume? Tânăr ai fost, tu acuma Tânăr poate vei fi, dacă, mereu, Inima ți-e tânăra-ntr-una Și nu obosește la greu. Eu n-am cunoscut tinerețe Și nici viață fără de moarte Am să cunosc ,poate, bătrânețe... În riduri, și sperând în vise deșarte? Și mai stiu, să răzbați e greu, Că un om nu va fi tânăr mereu Și că viața nu este-o artă... Pictând un tablou, cu viața-i deșartă? Elena B 5 octombrie 1994.

Un munte... Intr-o dimineata in zare, Am vazut cer si culoare Si un munte inaltat Si cu haina imbracat. O haina de omat avea , Ca o mireasa se-nalta Rochia parandu-i de vara Ca spuma marii albisoara . Imbracat in haina sa, Muntele parea asa Neclintit si neatins Ca o floare de cais. Stralucind in zarea-ntreaga Cu mantia-i de zapada Argintie fiind ea Cum m-ai cade cite -o stea. Elena Birladeanu 26 octombrie 1994

Fără mamă Copil cuminte tu erai , Și ochii negri puri aveai Aveai un suflet de albină ... Pe o petală din gradină. Copil frumos tu mai erai, Cu nasul mic și gura mică Și somnul lin dulceag și blând Dormeai cu-un înger pe pământ. Erai micuță și firavă O dulceață de copil Cu mânuța ta micuță, Arătai spre-o mămicuță. Dorea-i la sânu- i să te prindă De-o mamă, sufereai tu mult Acolo te găseam în tindă Te văd și astăzi și te-ascult. 11 octombrie 1994 Elena Bîrlădeanu

    Poveste fragment din 28 februarie 1995 Elena Bârlădeanu Ti-am repetat toată noaptea numele în gand și am alintat cu buzele fiecare silabă din el ,fiecare literă .Am plecat de lângă tine și ți-am furat privirea ca pe un medalion drag ,fiecare vocală ,fiecare consoană ce am alintat-o la pieptul tău. Am plecat de lângă tine și ți-am furat privirea ca pe un medalion drag ,ești pentru mine un șirag de mărgele ce îl păstrez în suflet mereu. Parfumul tău amețitor îmi era mantie pentru drumul printre stele.Știi ce frumos lumineaza universul! Fiecare zâmbet al tău...Îmi aprinsese în cinstea bătăilor inimii mele toate felinarele dragostei. Asfaltul ne însoțea uneori, și oamenii nopții ne zâmbeau sub clarul de Lună, fiindcă știau că te port în mine, ca un alt sânge, dar cu alt impuls, ca un suflet nou și curat,te port în mine cu tot cu aripi de înger. Imi e înca trupul infiorat de o undă ce vibrează în răcoarea părului tău ,de crinii degetelor tale, de mângâier

Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului. Foaie verde frunză lată N'am pierdut doru' de tată, Tatăl meu, la bâtrânețe, Nu mai ești, ca-n la tinerețe. Foaie verde bob năut Tatăl meu plin de cuvânt Lângă tine am crescut Lacrima se curge-o zvânt. Foaie verde de sipică Ca  o dulce levănțică, Fruntea ce-o mi-o alintai Tată mândru mai  erai. Foaie verde de cireș Nu vreau, să te văd uncheș, Tată, cine să te-aline? Îți doresc zile senine Foaie verde de cais Câteva rânduri am scris Așa, cum eu ți-am promis Să-ți îndeplinesc un vis. Foaie verde de brocarte Am scris versuri într- o carte Doru-i greu, ascult oftatul... Tata meu, nu e ca altul. Foaie verde de-un dudău Mă strângeai la brațul tău- De-ți albește părul-ntruna Tată, îți sărut azi mâna.

Și-o muri... Elena B La umbra nucului bătrân, Pe-un scaun, stă, un moș plângând Cu plete-i albe ...și-așteaptă Ascult-un cuc , ce îl deșteaptă- A trecut un an și-un ceas Oare, ce i-o fi rămas? Ne mai făcând azi, niciun pas I-a rămas, un of și-un dor. La umbra nucului bătrân, Pe-o cărare-un moș pe drum De baston e agățat... Și de griji împovărat. Cu sufletul rătăcitor, Se teme că e muritor Ar vrea să dea timpul înapoi Ascult-o doină din cimpoi. La umbra nucului bătrân, Împovarat de bătrânețe Își amintește c- a fost bun Și ce-a făcut la tinerețe? ”Bătrânțe haine grele” Te dezbrac cât ai clipi, Plânge-mi dorurile mele, Eu nu vreau, și a muri!