Poveste
fragment din 28 februarie 1995
Elena Bârlădeanu


Ti-am repetat toată noaptea numele în gand și am alintat cu buzele fiecare silabă din el ,fiecare literă .Am plecat de lângă tine și ți-am furat privirea ca pe un medalion drag ,fiecare vocală ,fiecare consoană ce am alintat-o la pieptul tău.
Am plecat de lângă tine și ți-am furat privirea ca pe un medalion drag ,ești pentru mine un șirag de mărgele ce îl păstrez în suflet mereu.
Parfumul tău amețitor îmi era mantie pentru drumul printre stele.Știi ce frumos lumineaza universul! Fiecare zâmbet al tău...Îmi aprinsese în cinstea bătăilor inimii mele toate felinarele dragostei. Asfaltul ne însoțea uneori, și oamenii nopții ne zâmbeau sub clarul de Lună, fiindcă știau că te port în mine, ca un alt sânge, dar cu alt impuls, ca un suflet nou și curat,te port în mine cu tot cu aripi de înger. Imi e înca trupul infiorat de o undă ce vibrează în răcoarea părului tău ,de crinii degetelor tale, de mângâierile dulci în miez de vară..Darul meu pentru acest început de viață este iubirea ta..Vreau ca de acum încolo ,să pot spune numai urechii tale să-i fac un cuib din palme, și să-i șoptesc ce simt. Mătasea albă a cărnii tale, o ating în vis, și-ți soptesc la ureche, ești a mea! .
Aș vrea să mă împletesc în jurul trupului tău ca o liană ,să nu-ti mai dau drumul în această eră ,să simt că mi te supui ,că mi te darui. Să fim un singur trup în bătaia furtunii,ca picaturile de ploaie în mijlocul verii.
Te-aș iubi numai cu sufletul ,te-aș iubi deplin ,cu tot ce am mai frumos ,cu tot ce am mai bun în mine, numai ochii tăi să mă privească pe mine. Sînt pătrunsa de tine ca de o otravă dulce și dacă aș bea, nu aș muri, aș învia dincolo de stele. Ingăduie cuvintelor mele să-ți sărute lin mâinile ,să ți le mângâie cu drag,ca o alcătuire din palme pentru copii și rogu-te în cuibul fierbinte al florilor unde crește chilimbarul blond ca o auroră peste inima ce pâlpâie ca o văpaie.Iți iubesc mângâierea de miere a buzelor tale.Iți iubesc apele limpezi din ochi ,și chiar daca o lacrimă curge o alint pentru tine cu sărutari.Iti iubesc trupul ca un lut neastamparat, olarit cu mâinile lui Dumnezeu.Iti iubesc sufletul ca o carte deschisa cu chipuri dragi.Mi-e frica de zgomot uneori de violentă ,nu vreau să te pierd.Păstrez privirea ta ca pe un medalion pe inima mea .Mă simt extrem de mare ,eu care vroiam să fiu mai mică .De ce am crescut atît? Mi-e inima caldă dar si rece!
Un singur bob fierbinte de jăratec adânc înfipt clocotește în univers ca un început de furtună

Inspirata din povestea dragostei de  Sabrina Casian.


Elena Birladeanu  28 februarie  1995

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează