Se agață...
Elena Buldum
Se agață lumina pe cerul plin cu stele,
Vibrează de iubire, nu are un destin
Cu gheare-n jurul ei o ține cu putere,
Dansează jucășă în vârful unui pin.
De puf e norul negru, în visele târzii,
Cu mâna apuc tâmpla, că , oare, mă usuc?
Văd ochii ce-mi sclipesc ca două steluțe vii
În preajma morții mele, iubirea eu, mi-o duc-
Că -mi cade cerul roșu, e ca un cerc de foc,
Din bolta ce-i albastră, sclipește-n infinit
Veghez în preajma zilei, mă mut din loc în loc
Destinul îmi alungă și dorul cel dorit.
vol” A TREIA CALE” 2013, Editura Natiunea
Se agață lumina
Elena Buldum
Copyright@2012
Elena Buldum
Copyright@2012
Se agață_ lumina pe cerul plin cu stele,
Vibrează de iubire -n gheare și destin
Se-nvârte-n jurul ei în cercuri de durere
Dansează jucăușă atunci când e senin.
Vibrează de iubire -n gheare și destin
Se-nvârte-n jurul ei în cercuri de durere
Dansează jucăușă atunci când e senin.
Se-agață noru-i negru în visele-mi târzii,
Îmi luminează tâmpla, și zilele se duc...
Și ochii îmi sclipesc- două steluțe vii,
În preajma razei mele -ncep să fug năuc!
Îmi luminează tâmpla, și zilele se duc...
Și ochii îmi sclipesc- două steluțe vii,
În preajma razei mele -ncep să fug năuc!
Îmi cade ceru-i roșu; mă prinde de mijloc-
Și bolta e albastră, sclipește-n infinit,
Veghez în preajma zilei am inimă de foc
Când cerul vieții mele devine nedorit.
Și bolta e albastră, sclipește-n infinit,
Veghez în preajma zilei am inimă de foc
Când cerul vieții mele devine nedorit.