VISE TÂRZII

CRUCEA LUI elena buldum copyright Urcam-n spate cu crucea lui Iisus, Unii aruncau cu pietre-n El, Și Dumnezeu plângea cu ploi de Sus; Să spele și păcatele din miel. ..................................................... Îl condamnau cu vorbe necurate... Pe cel de Sus cu oameni ne-'nțeleși, Pe crucea vieții lumea se-mparte, În drepți și cei nedrepți așa aleși. În palme sunt bătute cuie, Rămasa suferință și venin- La poarta Raiului o lăcată descuie Să vindece semnul inimii- divin. În coasta rănită de-o săgeată, Cu ultima durere ce-a avut S-a scurs din trup și fiecare pată Credința pe fiecare plantă a crescut. O lume care- a crucificat, Altarul minții va fi judecat; Cu cel promis păcatul a fost purificat Și gol pe cruce cum l-au dezbrăcat. S-au despicat și cerurile-n două, Pământul deodată, s-a cutremurat Și cel promis și-a dat suflarea-n două Cu trupul lui de moarte-nfășurat; Of, Dumnezeu plângea cu ploi de Sus Cu lacrimi de durere Maica Lui

foto: internet Ești purtătorul meu de biruință, Și lupți și cu Dragonul -nfocat Stăruitor -n Dumnezeu, credință În temniță atunci te-au aruncat. Ești purtătorul meu de biruință, Și lupți și cu Dragonu'-naripat, Menit să fii creștin și cu credință, Balaurul cu săbii l-ai tăiat. Ești purtătorul meu de biruință, Călare pe un inorog -naripat Porți semnul crucii și buna credință, Cu sulița și sânge ai luptat. Ești un martir model al biruinței Ești Sfântul Gheorghe și patronul meu Ocrotitorul pașnic al credinței Și -al regelui Richard Inimă de Leu. ...................................................... Cu veselie-n Dumbrava minunată Și fetele se strecoară pe furiș Ca să nu rămână și nemăritată Își pune-un vas de apă pentru măritiș În vasul acela de cade-un fir de iarbă Cred că ele se vor mărita Și o floare de-i uscată- și să creadă Norocu'- nu-i poartă gărgărița. Purtătorul meu de biruință Elena Buldum

foto: internet De cine se rotește cugetarea celui drept? Că cel drept se înfrumusețează cu iubire Este ca un pom îmbodobit, Fiica cea a  conștiinței cu mângâierea adevărului Și ce dulceață se face din fructe! Înlăuntrul simțirii e un hotar de pace amestecat cu porniri, Zăbovește în puterea răbdării și fă-te om, Trasează linii și scrie pe pagină albă împlinirile Șterge cu buretele toate acele patimi care n-au liniște, Sporește sufletul cu bucurii… Și adună vicleanul din om de pe treptele uneltirilor, Nu săpa groapa morții așa devreme, Respiră să se întărească simțurile și să curgă pe trup miere.