VISE TÂRZII

Cu lacrimi îmi jelesc singurătatea, Mereu mi-a -ntins o mână bucuria, Și-aștept să mă-mbrâncească moartea... Ghiontindu-se-ncontinuu cu furia. Din viața scursă, c- un calvar nemeritat, Devine greu și totu-i de nesuportat Nicio ființă bună, așa suport, ne mai sperat N-așteaptă și-i ușor de imaginat. Insuportabilă, la fel, e crudă nedreptatea, O urăcioasă, ce fură iubirea și dreptatea, În fiecare zi ia suflete și nedreptățește I se pare totul simplu și natural, firește! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.

Pentru vestea tulburătoare, care am primit-o astăzi, că, o Doamnă dragă a poeziei, s-a stins din viață. Valentia Graur Lazarencu. Am scris un poem.  Tristețea, ca o lumânare arde; Și -mi topește lacrima din ploi- Din două fire, am unit și coarde, Să pot cânta, poate, te-aduce-napoi. Adio, Doamnă! Am rămas,fără cuvinte... Durerea mi- o -nghit cu noduri reci Acum și -ntodeauna, să -mi aducă aminte Nu te-oi uita, nicicând, să știi, pe veci... O suferință pe ochii tăi deschiși Și fugăriți acuma de-ntuneric Le voi aprinde luminițe și închiși Cuvintele -ți vor lumina feeric. Adio, Doamnă! Elena Buldum Dumnezeu să o odihnească în pace!! vol 2 Vise Tarzii

drepturi rezervate doar autorului Cobor, la primul pas al vieții Unde-i nisip și e pustiu În pragul trist al dimineții Îmi cern durerea timpuriu. Face popas la orice pas Își varsă amarul din ulcior Cu ultimul strop ce-i în vas Îl pun pe rană -l- nfășor. Să vindece curajul stins; Al dorului legat de vânt - Zburând și singur și desprins Din partea unui simțământ. Curajul stins

drepturi rezervate doar autorului În adieri de vânt plăcute Ascult o harpă, din plăcere... Cu sunet fin pe neștiute Mă -mbrățișează o mângâiere. De-o vreme mai îndelungată O strâng în mine ghemuit De ce devine- nverșunată? În spațiul meu înghesuit. Nu are loc în mine, însumi Plin de regrete din trecut, Pe cele mai înalte culmi Mă face să plătesc tribut. Din fine clipe de dorință În vremea pașilor, de ieri... Intrată -n mine a mea ființă Mă copleșite -n mângâieri.

Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Într -o țară unde hunii Au crescut convingători Un exemplu, sunt nebunii Cei convinși... judecători. Care au o judecată. Și cu legile pe mână ; Anulează dreapta faptă, Și pe rele le amână. Faptele unor salbatici Șapte sunt la număr opt, Cu părinții lor dramatici, Ce au creierul necopt. Niște monștri de săteni, O scursură pe pământ, Nu le zicem pământeni Îngrozită, mă- nspăimânt. Zbuciumă-o lume-ntreagă, De așa deznodământ, Violează -o fată dragă, Încălcând un legământ. Cred că orice om greșește Cu o vorbă, cu o faptă Dar, aceasta depășește, Orice -nchipuire dreaptă. Cum să fii frate cu unul Fără pic de neuroni Care umblă ca nebunul Doar cu scula-n pantaloni? Cel mai grav și cel mai rău Au așa mulți aliați Îmi vine, și vă spun, zău : Pe părinți, săteni și frați. Și pe strâmba judecată O îmbrățișează des; Cu mintea- ntunecată Întrerup orice progres. Și pe animale-n junglă Că au devenit uman

În culcușul de pe munte, Unde urc, ating o stea, Pletele îmi cresc cărunte Pe umeri de catifea. Unde ești iubirea mea? Te rostogolesc pe lună Cu ochii de peruzea Ești tristă, n-ai voie bună. Clinchetul de clopoțel Este foarte jucăuș Se combină, cu un țel În al palmelor căuș. Ce deschide porți și vise, Ca prin farmec și minune, Inimii îi sunt promise Prin botez și rugăciune. Orice trup, ca un fior De la naștere cu smirnă Va fi uns... surprinzător Crește -a dragostei tulpină. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

În vârful lunii agățat-am ” te iubescul” Cu mâna i-am făcut din depărtare, Pitit stă-n umbra vieții nefirescul Că geme a neputință și- a uitare. Din mucul lumânării-am reaprins Cu sufletu'-ntristat, care se moaie, Opaițul unui dor demult încins Îl simt cum i se stinge a lui văpaie. Să plâng, să râd, și lacrimi cred că-i curg, Se ascund'-n mine-n nopțile-agitate Că rup bucăți de lună seara pe amurg; Să-i fac săgeți din soartă-s fermecate. Vârful lunii Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.

Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului. Pe fiecare vânt și plopul Îl suflă vărul ciclopul- Plopul crește și se-nfinge Rădăcina și-o atinge Se-nfinge sub pământ Plin de aur, zăcământ Pe desupra-i suprafață Și are multă verdeață. Suprafața se întinde- Pe planetă o cuprinde.

dintr-un poem mai mare, am făcut un poem mai mic, din fiecare buchie care sare,  am  prins un  píercing de buric valsează A, B, C-uri de o șchioapă, un " O " atârnă pe pleoapă, din  C îi desenez și o groapă, pun punctul pe-un" I" și fac groapă, cuvântul ce-ncepe,  e ritmul și  cu rima să -ncapă, ți -e sete de apă? conectează -te la izvor cu supapă e prima etapă din viață, corpul uman conține 80% și apă. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Elena Buldum drepturi rezervate autorului  I E vară și soarele arde pe cer; Căldura topește tot asfaltul- La poarta argintie e un temnicer, Păzește inima, ca nimeni altul, Că nu pătrunde focul pasiunii, Dacă o flacără l-atinge pe străjer, Trezește-n el pe monstrul rațiunii ; Intrând pe ușă și rupe al ei mâner- Înconjurată de capcane, ce-o ucid... Cu înalte sentimente de iubire Îndeamnă creierul, să fie mai lucid, Și -i macină puțin a ei gândire, E ultima minune din piept unui om, Dorită și crescută, ca pe un  pom.

Regatul meu drepturi rezervate doar autorului De la Nistru pân ' la Tisa Pân ' la Dunăre -n Carpați Ai noștri strămoși, au zis-a: Noi cu dacii suntem frați Regatul avea hotare, Teritorii vaste, lungi Împărțite-n număr mare, După secole- ndelungi. Pe poporul get de huni Burevista, el apara, Viitorul unei națiuni Cu capitala la Argedava. Mesager de bine-al păcii Cu Arcornion, în frunte; El dorea ca să -nfrunte, Pe dușmănii vechi ai Tracii. Era brav ambasador Ce dorea o alianță, Prietenul tracilor, Fără nicio discrepanță. Dintr-o relatare veche De la Strabon e rămasă, Dacia, n-avea pereche, Era o țară frumoasă. Geții, erau neam de traci, Ce viteji neînfricați! Unicul popor de daci Pe glob identificați. Cronicile consemnează Pe luptatorul Dromihete, El, o luptă organizează În fruntea armatei gete. Îl invinge pe Lirimah, Care se credea satrap, Era macedon monarh, Pe un cal, mergea la trap... Îl dorea să-l cotropească Nordul Dunării albastre Și vroia să

De Maria Oprea traduït del romanés al català per L´ Elena Buldum De Maria Oprea tradus din română în catalană de  Elena Buldum Of, of! Poeții și Prozatorii de parcă nu ar fi tot scriitori ... unii preferă verticala alții preferă orizontala și alții și una și alta ... hai, nu vă mai certați între voi ! Oh, eh ! Poetes i escriptors com si no seria tots els escriptors ... alguns prefereixen verticals altres prefereixen horitzontal i altres i això i allò altre ... va, deixin de lluitar entre vosaltres !

Ieri, vasul de lut l-am umplut cu plăcut și salut din trecut un debut deținut și bătut de necunoscut care-a căzut ; pe atribut Azi, vasul de lut l-am reumplut am refăcut din conținut Ieri,...azi,... Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

De Maria Oprea traduït del romanés al català per L´  Elena Buldum De Maria Oprea tradus din română în catalană de Elena Buldum două lumi în deșertul tău plin de nisip de vânt ... una albă una neagră o a treia nici nu mai contează ... dos mons el teu desert ple de sorra de vent... una blanca un de negre un terç no importa

Unde au rămas ruine, Cu mâinile o româncă, Ea, plantează și măsline, Fânu '-l așează, cu -o furcă. Cu mâinile o româncă Sapă cu hârlețul greu Pe un deal și peste luncă, Se roagă la Dumnezeu. Cu mâinile o româncă, Strânge rădăcini de pir, Cine știe, ce mănâncă? La mormânt în cimitir. Cu mâinile o româncă Pâinea, cu lacrimi- 'și unge, Este sătulă de muncă, Cu-ajutorul mâinii ciunge. Unde au rămas ruine, Cu baticu '-n cap pe dealuri, Un ulcior cu apă -i ține, Fiu' -i crede-n idealuri. Cu mâinile o româncă Îndură soarta, vădană, Este sătulă de muncă, Prin străini este" bădană " Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Stă un fir despicat de păreri -mpărțite, Și -un răspuns răspicat, că sunt despărțite, Atât le desparte și ireal li-i destinul, Din sufletul lor să le scoată și chinul. Se zbate, în vene, în certe-ntrebari: Cu sufletul prins într-o scoică și mări? E-un naufragiu, cu simple dovezi Că nici cu iubirea, nu le luminezi. Dezlegarea de viață prin gânduri survine, Înșirate pe ață, mai pleacă, când vine, Pe gând îl străbate traversându- l o clipă, E demn de urmat să nu plece în pripă. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Icoanele mute ne plâng în biserici Cu lacrimi tăcute și ochii himerici, Un preot oricât încearcă s-arate, Lumina-i divină, prea mică, nu poate... Din umbre de oameni tăvălite pe jos De unii neoameni, nu demni, mai prejos, Ce-ncearcă să sfâșie, oricând, pe oricine Uitând de obârșie și de tradiții creștine. Icoanele mute ne plâng în biserici, Cu flaute multe rămași câțiva clerici, Ce-mpart rugăciuni la câțiva vii Luați de perciuni că fac scârnăvii. Din umbre de oameni tăvălite pe jos, Călcați de neoameni în picioare pios, În biserici...stau munți din păcate cu silă, Ca banii mărunți împărțiți doar din milă. Icoanele mute Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

”FURT DE INCENDIU” de PERE BESSÓ traduït del català al romanés per ELENA BULDUM ”LECTURA DE PEI DI” de PERE BESSÓ tradus din limba catalană în limba  română de ELENA BULDUM Nu fura de la alții ceea ce geniul nu-ți oferă. Vechea cățea muză este întodeauna în jurul valorii. ROBATORI DEL FOC     No furtes als altres el que el numen no et dóna. La puta musa vella és sempre a la redona.       ROBO DEL FUEGO     No hurtes a los otros lo que el numen no te da. La puta musa vieja siempre está a la redonda.

” LECTURA DE PEI DI (i III)” de PERE BESSÓ traduït del català al romanés per ELENA BULDUM ”LECTURA DE PEI DI” de PERE BESSÓ tradus din limba catalană în limba română de ELENA BULDUM Undele întunecate ale inimii mele ponosite tânjesc după claritatea absorbită atunci când închizi ochii la piscurile înzăpezite ... LECTURA DE PEI DI (i III)   Les ones fosques del meu cor marcit  s’enyoren de la claredat abstreta, quan tanques els ulls als cimals nevats. ..     LECTURA DE PEI DI (y III)   Las obscuras olas de mi corazón ajado añoran la claridad ensimismada cuando cierras los ojos a las cimas nevadas...

Ne trecu pe dinainte, Vorbe, fapte și cuvinte, Cine să le ia aminte! Cine să le țină minte! Într-o lume trecătoare, Și de rău cuvântătoare, Viața, astăzi, se rezumă, Că nimica nu-și asumă. Azi, condiția umană, Ciudată, e ca o mână Tangentă-i necunoscută, Singură se persecută. Dintr-o simplă creatură, Exprimat printr-o făptură, Neîncrederea -i fudulă, Nedemnă și nesătulă. Avidă de nedreptatea, Soră rea este și moartea, C- așteaptă la cotitură, Clonțoasă și rea de gură. Tangentă-i Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Noaptea-n gene se- ngână, Și în vise gândul meu, Vede, că mă ții de mână, Că se -ntâmplă mai mereu. Îl visez numai pe el, Eu, la căpătâiul lui, El, alăturea la fel, Pe aripa zborului. E o clipă, așa frumoasă, Cu părerile de bine, Nu mă alunga din casă, Vreau în brațe a 'l ține. Noaptea trece, ziua vine, Și la pieptu-mi perna strâng, Că nici forțele divine, Nu m- oprește, să nu plâng. Pe a mea singurătate Și cu visul meu rebel, Rămași ca soră și frate, Unicul meu scop și țel. Pe aripa zborului Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Acolo unde Dumnezeu creează, El, ia în seamă vina-nțelepciunea, Omul, mai intervine, nu maschează, Certat în iad, își arde singur Sinea. E smuls perfect din chipul celui Sfânt, Stă -ntre altare roase de umilele păcate, Cu vina -ncrâncenată, îl trimite în mormânt Pe-o cruce-ntins, el, zace, stând pe spate. Că -n omul unde-n piep, îi pâlpâie, îl arde; Două lumini zvâcnindu-se mereu cu firea, De neputință, ca viermele gustă și roade, Până -și -ngroapă cu pământ nefericirea. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului