La poarta argintie
Elena Buldum
drepturi rezervate autorului
I
E vară și soarele arde pe cer;
Căldura topește tot asfaltul-
La poarta argintie e un temnicer,
Păzește inima, ca nimeni altul,
Că nu pătrunde focul pasiunii,
Dacă o flacără l-atinge pe străjer,
Trezește-n el pe monstrul rațiunii ;
Intrând pe ușă și rupe al ei mâner-
Înconjurată de capcane, ce-o ucid...
Cu înalte sentimente de iubire
Îndeamnă creierul, să fie mai lucid,
Și -i macină puțin a ei gândire,
E ultima minune din piept unui om,
Dorită și crescută, ca pe un pom.
Căldura topește tot asfaltul-
La poarta argintie e un temnicer,
Păzește inima, ca nimeni altul,
Că nu pătrunde focul pasiunii,
Dacă o flacără l-atinge pe străjer,
Trezește-n el pe monstrul rațiunii ;
Intrând pe ușă și rupe al ei mâner-
Înconjurată de capcane, ce-o ucid...
Cu înalte sentimente de iubire
Îndeamnă creierul, să fie mai lucid,
Și -i macină puțin a ei gândire,
E ultima minune din piept unui om,
Dorită și crescută, ca pe un pom.