Regatul meu

Regatul meu

drepturi rezervate doar autorului

De la Nistru pân ' la Tisa
Pân ' la Dunăre -n Carpați
Ai noștri strămoși, au zis-a:
Noi cu dacii suntem frați

Regatul avea hotare,
Teritorii vaste, lungi
Împărțite-n număr mare,
După secole- ndelungi.

Pe poporul get de huni
Burevista, el apara,
Viitorul unei națiuni
Cu capitala la Argedava.

Mesager de bine-al păcii
Cu Arcornion, în frunte;
El dorea ca să -nfrunte,
Pe dușmănii vechi ai Tracii.

Era brav ambasador
Ce dorea o alianță,
Prietenul tracilor,
Fără nicio discrepanță.

Dintr-o relatare veche
De la Strabon e rămasă,
Dacia, n-avea pereche,
Era o țară frumoasă.

Geții, erau neam de traci,
Ce viteji neînfricați!
Unicul popor de daci
Pe glob identificați.

Cronicile consemnează
Pe luptatorul Dromihete,
El, o luptă organizează
În fruntea armatei gete.

Îl invinge pe Lirimah,
Care se credea satrap,
Era macedon monarh,
Pe un cal, mergea la trap...

Îl dorea să-l cotropească

Nordul Dunării albastre

Și vroia să jefuiască

Tot pământul țării noastre,

Dromihete după luptă,

Face un festin simbolic

Țara n-o dorește ruptă;

De dușmanul diabolic.

”De ce vreți să cuceriți

Dacă bogății aveți, 

Țara noastr-o tot loviți

Și vreți, ca să piară geți.”

-Spune, Dromihete

Regele Daciei sfinte

Omoară dușmani, în cete

Dușmanii să i-a aminte!

Printr-o nuntă-și serbează

Nuntă mare, atunci face

Pacea țării instaurează

Se transformă-n sol de pace.

=======

Regele get Burebista

Zdrobind” boii taurisci”

Pe un trib care exista

Ca și maurii morișci.

va urma