Cu sunet fin

drepturi rezervate doar autorului
În adieri de vânt plăcute
Ascult o harpă, din plăcere...
Cu sunet fin pe neștiute
Mă -mbrățișează o mângâiere.

De-o vreme mai îndelungată
O strâng în mine ghemuit
De ce devine- nverșunată?
În spațiul meu înghesuit.

Nu are loc în mine, însumi
Plin de regrete din trecut,
Pe cele mai înalte culmi
Mă face să plătesc tribut.

Din fine clipe de dorință
În vremea pașilor, de ieri...
Intrată -n mine a mea ființă
Mă copleșite -n mângâieri.