Firește...

Cu lacrimi îmi jelesc singurătatea,
Mereu mi-a -ntins o mână bucuria,
Și-aștept să mă-mbrâncească moartea...
Ghiontindu-se-ncontinuu cu furia.

Din viața scursă, c- un calvar nemeritat,
Devine greu și totu-i de nesuportat
Nicio ființă bună, așa suport, ne mai sperat
N-așteaptă și-i ușor de imaginat.

Insuportabilă, la fel, e crudă nedreptatea,
O urăcioasă, ce fură iubirea și dreptatea,
În fiecare zi ia suflete și nedreptățește
I se pare totul simplu și natural, firește!

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului.