VISE TÂRZII

Intr-o armonie pură Ingere ce stai pe pernă Te- încântă o partitură Dintr-o arie solemnă? Și asculți cum cântă viața Vocea inimii, prelungă Ce plăcută -i dimineața Când tristețile -mi alungă! Și pe genele din vis Cel cu aripioare nins Nostalgia le-a cuprins! Aripioare ninse Elena Buldum autor Copyright @2016

Caut muz,  pentru zile mai inspirate dau -n schimb un vers mai mult din mers nu, nu este un anunț referitor la enunț și nici nu mă amuz cu orice ursuz ci pur și simplu mă autodenunț că dacă nu, renunț  :) Elena Buldum autor 29-10-2016

Mi voz de cristal te acaricia los oidos Alcanza tu cielo nublado, No me gusta quan estas presente en palavra " lejano ". -Estoy triste, porque mis labios repiten noche tras dia que no te tocan. Mi voz Elena Buldum autor 2016

Nu sunt Elena Buldum Copyright @2016 Iar adie vântul, timpul se usucă- Cu un chef de viață și un dor de ducă Toamna vieții mele, bate-n poartă, încă am rămas -n suflet, suflet de româncă. Iar adie vântul, suflu-n cicatrice, c-am ajuns român cu o stea -n cruce, și regret și -acuma zilele de ieri... care ne făceau și buni și stingheri. Îmi adie vântul pletele, am gânduri, Toamna se repetă -n repetate rânduri Lângă mine, scriu pe- o foaie banală Unde mâzgâlesc un infern pe coală!

din tot ce mișcă -n viață se naște hărăzit ca -ntr-o dimineață să moară - îi sortit. din trupul logic omul la ceruri se ridică; pe suflet îl ia somnul- în ceruri să se ducă. și moartea-i zămislită cu viața ăstui veac ființa-i păcălită și omul e -un fleac. La ceruri se ridică Elena Buldum Copyright @2016

Vântul plonjează pe alei O frunză cu mulți picăței, Copaci cu frunzele alese, Și ramurile foarte dese. Și soarele azi, are dinți ; Cu ochi nostalgici și cuminți, Vezi raza soarelui- răsare? Privește -o, ce strălucitoare! Vântul plonjează pe alei Castane, precum ochii mei Ce au culoarea maronie Așa -n deplină armonie. Vântul plonjează pe alei Copyright @2016 Elena Buldum

Cu boțul inimii senin Pe unde plec, de unde... Vin tramvaie și călători Se aud pași, trecători. Purta haine ponosite Murdare și murdărite Un flămând cerșea mâncare Intr-o Românie mare. Mă treceau stări și o stare C-am simițit durerea-i mare Azi, te zbați să fii bun-om Pe stradă mergi, ca un domn. Mâine, cred că mă credeți, Îți vine tot să regreți, Aceea inimă duioasă Și pe vara călduroasă. Să revin, la cerșetor Nimeni, nu-i nemuritor, Și mai cred că este bine Să trăiești, nu pentru tine. I-am -ntins acelui om Mâna, să mă creadă domn C-acel cu pălărie? Eu, sunt cel cu omenie. Ce vă spun, să știți aici Nu vreau faimă, să -mi ridici, Și vă jur pe tot al meu; E greu să n-ai Dumnezeu! Și -am scos din portofel, Că plângea inima-n el Niște bani acelui om, Făcut de alții neom. Mă treceau stări Copyright @2016 Elena Buldum Întâmplare reală cu un cerșetor în Piața Universității din București

Dragul mEu, azi exiști în formă de lut, rătăcit prin necunoscut Dragul mEu, rădăcina verde din inimă ți se vede, Dragul mEu, îți cânt de iubire, pe strune, din fire Dragul mEu, nu-ți cer să fii, ceea ce nu ești, pe marginea lumii lumești Dragul mEu, nu există cale de întoarcere, spre Indumnezeire, lumina minții acoperă cu căldura inimii. Dragul mEu Elena Buldum Copyright @2016

In țara asta se mai poate visa? nebunia a pus stăpânire pe toate constantele vitale ce nu mai ticăie sufocă propriul Eu și organism național cu un singur orgoliu de orificiu prins în genetica noastră constantă Imaginația a plecat de la singura silabisire între sunetul imoralitații  ( unii mor în somn, alții sparg farfurii de ciudă) sunt mile și distanțe între noii oamenii apropierea între suflete(  trenuri cu direcții diferite) ce nu duc spre niciunde Fiecare urcă fără bilet în tren pentru următoarea stație; cu bagaje de mână ( încap doar vorbe grele) Destinația este scurtă pentru o afacere  care o face cineva cu viața,  și repede o schimbă cu moartea. singur, trist, dezgustat,  acrit  prefer să nu trăiesc toată viața cu spatele la lume,  de pe  partea cealaltă a baricadei  Cui i-ar conveni?  ”Să fie bestia și frumoasa adormită”.! Cine face pact cu diavolul?  să ajungă dincolo cu locul asigurat în iad! Constante vitale Elena Buldum Copyright @2016

Să vezi iubite, murmurul tăcerii mele Și ochii mei atât de veseli și foarte vioi, Să mângâi fierbințeala unei triste stele, Sper, ca tăcerea mea să te aducă înapoi. Să te sorb iubite, cu buzele cele fierbinți, Închide- ți ochii! Simți fiorul degetelor mele? Vreau să renasc în suflet caldele dorinți... Ca să cuprinzi și fierbințeala tristei stele. Vreau să te-ating iubite, în visul care astăzi Ne-a destrămat, ca vuietul în zori, S-a-ntunecat iubirea -n ochii tăi cei fragezi- La poarta întâlnirii între nori.... Ca vuietul în zori Copyright @2016 Elena Buldum

Aș iubi toamna, ce-mi strivește gânduri, iubesc e bine, nu o iubesc și tot mai vine. Aș iubi toamna, care tot împrăștie semințe de flori din zâmbetul meu în cele patru zări. Aș iubi toamna, dar umbrește lumina, iar lumina este Dumnezeu și după aia tu și eu! Aș iubi toamna, că fierbe nostalgia ca un must și sărutul dimineții devine acru. Aș iubi toamna, ca pe o pasăre în zbor, dacă universul din mine n- ar plânge de atâta neputință.  Aș iubi toamna, că iarna mă usucă de viață, și -mi ia și ultima speranță. Aș iubi toamna Copyright @2016 Elena Buldum

In zadar privesc o rază Care mângâie văzduhul Ochii mei se minunează Cum să fii sărac cu duhul! Trece -a vântului suflare, Soarele tămâie -o tâmplă, Pe pământul ăsta mare Toate relele se -ntâmplă. Cerul este ca oglinda, Geana nopții se mijește, Unii - își privesc osânda Ce pe inimă -o hrănește. Anotimpu' -și schimbă haina, Astăzi este cald și soare, O minune este taina Să fii om în lumea mare. Este cald și soare Elena Buldum Copyright @2016

Cruce sfântă te sărut ești un Alfa început - pe al vieții drum țesut Cruce sfântă te sărut că în tine am crezut când Iisus a fost bătut Cruce sfântă între sfinți îi sărut pe-ai mei părinți Cruce sfântă te sărut maica mea când m-a născut în brațe te-a ținut Cruce sfântă primenește casele le ocrotește inimile întărește Cruce sfântă te sărut că nu sunt un prefăcut. Cruce sfântă Elena Buldum Copyright @2016

Îmi aruncai un ochi- Sub ia mea, flămând; Și ofatu-ți din rărunchi Îl auzeam și-n gând. Voios priveai la mine... În fiece secundă Că-mi amintesc de tine Și mintea ta flămândă. Izvorul de dorințe Te-apasă de moment Pe-a mele preferințe De ce nu pui accent? Un ochi Elena Buldum Copyright@ 2016

In visul unei nopți de vară Și trist al dimineții... Cad picături de ceară - Din lumânarea vieții. Acuma ești , acum nu sunt Așa, dispare omul, Destinul lui cu-un amănunt, I-l poate răpi somnul. Că azi exiști, mâine nu ești, Pe timp-n loc l-aș ține... Ca și iubirea din povești Să mă iubesc cu tine. Nopți de vară Elena Buldum Copyright @2016

Ce limbă poate dezlega cântările dumnezeiești. A vorbi despre putința omului este peste neputința mea. Elena Buldum Quin llenguatge pot desentranyar els cants divins. Parlar de posibilitat humà és sobre impotència meva. Traducció en català- de L'Elena Buldum.

Iubește -mă, te rog, așa cum sunt Făcută dintr-o apă și -un pământ În mine cai aleargă și nechează cu fluturii-n stomac care dansează. Iubește -mă. Ca pe-o furtună tropicală, Să gem, să scot și ultima vocală, Și mușcă -mă în peștera ovală Să gust plăcerea ca o portocală. Iubește -mă și toarnă -mi pe trup miere Acolo între coapse de plăcere Să zumzăi ca albina lucrătoare, Să fii bondarul meu prins de ninsoare. Fluturii Elena Buldum Copyright @2016

între dor și lumânare s-a aprins dragoste mare lumânarea se topește după dorul care crește și se stinge, câteodată  de suflarea încordată. poem crescut Elena Buldum Copyright @2016

lacul clipelor puține toamna asta, trece,vine soarele de dimineață îi arată a sa față Toamna Elena Buldum Copyright @2016

Intr-o noapte curajos Somnul dulce, lipicios Zori de zi și -o levănțică Cu-o imagine idilică La fereastră urmărea  Spuma mării de cafea De aromă -ntr-o seară O atingere ușoară Ce pe trup îl înfioară Cu- o senzație c-ar fi... O plăcere zi de zi. Spuma mării Elena Buldum Copyright 2016

Ce șampanie spumoasă! I-a sărit dopul pe masă, Mă -ntind după pahare Când, un nasture -mi sare De la decolteul care  Îți facea cu ochiul, tare Bâlbâind, nu știu să spun Intr-o baie de săpun Mă vedeai cu bustul gol Și -i dădeai căzii ocol Era un imens jacuzzi Eu, cu sânii mari și uzi Și cu degetul spre tine Te-ndemnam să vii la mine. Șampanie spumoasă Elena Buldum Copyright @2016

Privesc - uimită cum în tindă Îmi văd imaginea-n oglindă Am trupul gol fără trusoul Ce dezgolea demult popoul, Că l-am dat jos precum sacoul, Deodată ai intrat pe ușă Și -am devenit și jucăușă Iar, tu ai scos o nuielușă Înfiptă drept ca o țepușă! În tindă Elena Buldum Copyright @2016

Nechează sufletul tău dur; Un cal pur - sânge imatur Iubitul meu cu părul sur, Pe pleoapa ceții,  dimineață Dezmeticit de multă viață Cu ochii negri mari, ca mura Și cu reflexe trăsătura M-adulmeci de întreci măsura! Reflexe Elena Buldum Copyright @2016