Caut prin refrene... Elena Buldum Îți cer prea mult, să-mi spui? că-mi dai foarte puțin... Când sorb-ncet din elixirul minunat al vieții! Dar, din potir mi-astâmpăr setea și patima o-nchin Am înecat-o-n pelin de amar prin zorii dimineții! Și-mi dai atâta de puțin, că mă abțin; Să- tot aștept, iubire, să-mi-țină-o veșnicie clipa... Să vină să atingă iubirea...în ramuri de măslin... Uns cu mir și zborul mi-a frânt-n două aripa? Îți cer puțin, câte un pic; și-mi ei apoi... Ce știu? Când în culori pictezi, cu lacrimi de iubire... Pe cerul ce iubirea a-nfrunzit și a-ncolțit în noi, Din toamne reci și anotimpuri triste fără fericire. Îți iau puțin, și-mi ceri, să-ți dau mai mult... Iubirea-i cernută din ninsori ce se preling-n gene Aștern în psalmi și-n cântece de dor ascult, Și doar o recunosc când o tot caut prin refrene!
Postări
Haiku păsări călătoare aripi în zbor coadă de rândunică fâlfâit de aripi liliacul a înflorit în nuanță violet boboci de primăvară rățușca măcăie anotimpuri noi doi porumbei dragoste la prima vedere sărut dulce tril de păsărele dorurile-s grele oftat din inimă amintirea bunicii smântânit de oale mustăți de pisică magnolii înflorite primăvara este în toi gălăgie mare Elena Buldum
În dimineți aprinse... Elena Buldum Mă nimicești, iubite cu vorbe, sfiala mi-o ucizi; În patimi ce-s carnale, prin pori mi le deschizi.... Și scurgi prin vene... cutremur, o vulcanică simțire O-adulmec cu fiorii-n trup se zbate-neștire. În nopți senine, albe, te simt cu o privire... Și buza tu-mi sărută, tânjești a mea iubire! Țâșnesc din mine raze, mă mistui de durere Mi-absorbi-n spasme clipa și stingi a mea plăcere. Să mă dezmierzi iubite în primăveri încinse Alungă-mi -ndoiala, pe coapse atinge-mă ușor Să sorbi cu pasiune, în dimineți aprinse... Vibrează-n noi dorința, mă muști și mă-nfior! Mă hăituiești, ești fiară, sunt prada ta-n dureri, Îmi devorezi iubirea, mă adulmeci în plăceri; Când colții mi-i înfingi pe grumaz îi simt și zbier; Ucide-mi sărutarea de pe buze și nu lăsa să pier!
Speranțe ațipite... Elena Buldum Îmi amintesc c-am fost minunea ta de ieri... În impare timpuri, și a ținut o vară, De atunci o caut printre flori și primăveri, Au cărunțit iubite-n ramuri, pomii iară! Speranțe-s ațipite în umbre pe pământ O salcie -aplecată de roua dimineții, Cu sufletul să-ți scriu un vers frământ În gândul ce-i cu rima fragedă a vieții. În vis de așteptare stropit cu inocență, Eu am ales frumoase salbe din flori de trandafir Pe drumuri rătăcite culeg petale și-o esență, Din parfumate vise culese fir cu fir. Pictezi în mine toamne, cu sete reaprinzi... Dorinți din vis spălate în lacrimă de dor, Și râuri de iubire, din mine, îmi desprinzi, În răni deschise , coapte, cu patimi în cuptor.
Coala anotimpului... Elena Buldum în rime și doine înmuguresc petale albe strânse în buchete primăvara este încă vestită aromele de flori încântă mugurii voioși care plesnesc de fericire în dalbe sonete catrene elegii ode și cuvinte toate sunt încolțite din versuri albe curate comori ale sufletului alese cu grijă din cutia de culori a Pandorei aici crește rădăcina sufletului nostru se pictează inima în culorile curcubeului întâlnim spațiile de lumină unde răsare un ghiocel el e simțământul iubirii rămân metafore și sentimente încă neașternute pe coala anotimpului semn că îmbrățișăm frumoase și calde primăveri.
Azi e ziua ta poete Elena Buldum Si azi e ziua ta poete Nu e timp pentru regrete Menirea ta este cuvântul S-aduni cerul și pământul În versuri, rime și sonete Când scrii poete dragă, Curg versuri line din condei, Și cerul plânge și se roagă... Aduci lumina pentru acei... Acele suflete ce luminează-n Cer Un sfeșnic efemer; dezmiardă Sunt licurici plini mister; Cuvântul drag să nu se piardă; Poete azi sărbătorim. În Sfânt omagiu, te iubim Și versul drag ți-l prețuim Când zi de zi noi te citim.
Imagini suprapuse... Elena Buldum Despletesc p ărul cărunțit și mă agăț cu disperare de vorbe confirmate la timpul potrivit că ființa mea se privește des în oglindă. Neliniștită de gânduri închise și săpate adânc în obrazul ridat al vremii f iecare în imaginația sa ține aproape și viața și moartea Pot afirma l e adulmecă pe amândouă Se strivesc uneori între ele precum statui topite de ceară. Chiar nu este nimic de făcut? In teriorul ș i exteriorul nostru nu este altceva decât o mască a timpului devenită față nouă cu chip desfigurat. S-a născut odată cu noi viața și frica și odată cu moartea lașitatea consumându-și toate resursele prin diferite leacuri să poată fi invinsă. Oglinda din noi ne tulbură imaginea în interior și la exterior. Am obosit căutând tabloul perfect fără geamuri și margini întunecate. Sunt dizolvate în eterul universului! Respir pulsații pe minut simt că trăiesc dar nu disting chipul acela care mă
Un colț de rai Elena Buldum Aștept în zadar, primăvara-i în toi, Tristețea revine plesnesc muguri, desfoi, Mâhnirea-i -n mine zăpada-i cu noi... Anotimpuri așteaptă, să fim amândoi. Te-apropii de mine, departe-ți sunt eu Speranțele-s oarbe -n Cer Dumnezeu Nădejdea-i pierdută când descrește lumina... În zori cade-o stea -n păcate ți-e vina; Se-ntunecă cerul m-ajunge-nserarea... Nu crește lumina, zorește-nnoptarea... În domoale cuvinte încerc să-ți explic O lacrimă albă îmi curge și zic! Mă apropii de Lună și se face târziu... Te știu prea departe tăcerea mi-o scriu... Printre muguri de floare, speranțe să-mi dai, Sădește-mă-n tine ca pe-un colț de rai!
La flor de gira'sol... Elena Buldum M'he trobat el meu terreny Passejant en el Montseny La muntanya i el prat És fertil pér el sembrat Tot és pur, un raig de sol... És colgat, com la flor de gira'sol És un font de l'infinit Un cel blau m-agraït És un quadre bén bonic Agradable i vestit Els colors i les belleses Són les seves gentileses. Traducere din limba catalană în limba română Elena Buldum F loarea -soarelui... Elena Buldum Am găsit al meu pământ Merg pe jos prin Montseny La munte și în luncă Este fertil pentru semănat Totul este curat, o rază de soare... Stă agățat precum floarea-soarelui Este o sursă de infinit Un Cer albastru recunoscător Este un tablou foarte frumos De bun gust îmbrăcat Culorile i-o frumusețe Este cum a sa noblețe.
Arșița verii Elena Buldum Mă sufocă Ar șița verii Însetată și topind Clipa de iubire Curg picături De viață Din razele de soare Tâșneșc Sărutări dulci La despărțire Înăbușind Sentimentul de neputință Fără nici un viitor Apropiat Cu Mâna mea Cuprind Căușul palmelor tale Scobite dintr-o inimă neagră De supărare În zorii zilei Mă trezesc Cu o oază De neliniște Ne potolindu-mi Seceta din noi Rămân urme Si brazde adânci Pe nisipul deșertului Între noi Talpa Pământului A rămas Ca o dâră fină De nisip.
Ecouri în eter
Privesc cerul și pământul și un colț de stea pe cer Imi ascund sufletul blândul prin ecouri în eter Fug comete în vibrații clipele le strâng la piept Și lumina-n constelații de se- aprinde o aștept... Să mă-ncânte o serenadă, să m-alinte cu iubirea Noaptea-i loc de promenadă ce aprinde și simțirea, Cine-'și caută- iubirea printre aprinsele stele In ritmuri de harpă firea ascultă și sunetele. Intre nopți și zile poate o să -nchidă rănile Dintr-o oază nesecată-îi hrănesc tulpinile, Pe un ritm de vals se stinge flacăra iubirii mare Ca o ceară se topește dacă o lași la-ntâmplare. Elena Buldum Copyright 2013
Orizont închis Elena Buldum fiecare suflet zboară singur învață să privească Cerul albastru să-și întindă aripile se înalță deasupra norilor cenușii nu desprinde privirea din pământ caută culori și lumină vie albul nevinovăției se odihnește epuizat de atâtea iluzii înșelătoare amăgirea are două axe de rotație o himeră în sufletul pământului.
Aripi zboară în trecut Elena Buldum din vol " Pașii sufletului meu” , Editura Dandes Press, 2014 Îmi spui că "veșnicia s-a născut la sat" Îți zic, acolo mi-i obârșia sorocul... E țarina străbună ce-am lăsat... Răstimpului să îmi găsească locul. Îmi zici că "veșnicia s-a născut la sat" Îți spun, acolo mi-i izvorul și norocul E-o apă lină din fântănă-s însetat... Si nebăut, să-mi potolească focul! E-un rug de flăcări mistuite; Se ard-n amintire plăcute nostagii, Sunt clipe risipite devreme rătăcite... Și spulberate vise, momentele sunt vii; Îmi spui că "veșnicia s-a născut la sat" Acolo-i țarina și glia mea străbună! Este pământul străbunilor și lutul ce-am lăsat Dar cine să se-ntoarcă să ne spună! Din tot ce-a fost și sigur nu mai este Rămâne gândul cu aripi și zboară în trecut E-un mesager l-aștept în fiecare zi cu-o veste... Pe Dumnezeu să-mi spună că pământul nu-i cernut!
Un mesager divin Elena Buldum Un zumzet de albine roiesc albastre flori Veste ște primăvara cu vesele culori, Pe crengi petale albe înmuguresc la viață, Un firicel de iarbă-l aștept de dimineață. Sufletul mi-e plin, miros o iasomie... Parfum ei sublim în palmei-i arămie; În brațe jur s-o țin cu dor de împăcare Sub o perdea de flori ating iubirea mare! Aș vrea să-i fiu lumina în cercuri să-i rotesc... Mă-mbracă anotimpul cu flori și mă amăgesc... Albastrele-i culori surâd mă-nveselesc Când țipă vara-n mine și muguri se albesc. Și mă-nfioară crângul cu zgomote de ploi, Ce se preling pe mână și strigă des în noi, Aștept ca din pădure un mesager divin Să-mi spună azi sau mâine...Așteaptă-mă că vin!
Să mă dezleg... Elena Buldum Am lacrimi sprijinte pe pleoapele-s privite, Triste țea mă apasă, când genele-s vrăjite: Eu știu că tu exiști și șoaptele-s proptite De alta ce-o dezmierzi cu vorbe dulci, topite; Ușor, îmi trece timpul și orele se scurg: Nu știu dacă rezist, de-acum până-n amurg Strecor și clipa-n sită, vin anotimpuri noi, Nu vreau să- m brățișăm iluzii amândoi. Am trupul mi-e firav, nu pot să mai aștept Și inima-mi tresaltă, zâcnește lent în piept Țâșnește o durere se zbate în strânsoare Iubirea-mi pentru tine, palpită obositoare! Aș vrea să mă dezleg de-amărăciuni și clipe Și să le leg în vise cu voce să nu țipe: Nu vreau să risipesc iubirea-ți ce nu-mi lasă... Decât o amintire, în timp, ce-i tristă și m-apasă!
În umbră Elena Buldum În umbra nopții totuși e lumină Pe-ncrucișate mâini și aripi de destin, În univers e-o liniște deplină Când îngerii din noapte vin... În aripa destinului există un "a fi" , Un fâlfâit pe care îl stârnește vântul, Într-un picior aș sta măcar o zi Durerea să nu cuprindă pământul. În zarea timpului de ieri, durând, Lumina-i viață și viața e destin Și cerul, zi și noapte și oricând E-un gust amar, senin, ca de pelin... vol "A treia cale"
Ploi se risipesc Elena Buldum Copyright De dragul tău iubite, vântul Spulberă clipe dragi-n noi Galopul calului și gândul... Nu cred te- aduce înapoi. Și lin de trec iubitul meu Cu pași domoli pe o furtună Dragostea seamănă mereu Fulgere cât să ne răpună. De dragul tău iubite-n viață, Cresc florile de dimineață, Parcă suntem micuții paji De-acei cu rouă pe obraji!. De dragul tău iubite,- ți spun.... Iubirea-i torță... din făclii Adun văpaia mea să și pun În ea iubirea cea dintâi!.
În căușul palmei mele În căușul palmei mele, Eu sunt vis de mătase și suspin Aripi sunt, zbor, păsări, stele Toate-s viață dăruire și alin. În căușul palmei mele, Eu sunt gând si sentiment Sunt căldură, sunt talent Eu sunt lacrimă, moment. În căușul palmei mele, Eu sunt Soarele tu Luna Două corpuri mari cerești, Eu îți dăruiesc inima. Tu mă atingi și mă dorești. În căușul palmei mele, Eu sunt viață tu ești dor Te hrănesc cu praf de stele. Eu te atrag până am să mor Tu ești vis nemuritor În căușul palmei mele, Ești tăcere, univers Eu suspin cu doruri grele, Ești copacul vieții mele Frunzele să nu-ți pălești. În căușul palmei mele. Tu ești inima și vănt Eu sunt zbor de răndunele, Îmi fac cuib în al tău gând. În căușul palmei mele, Ești copac cu frunze multe Eu sunt floare între ele, Muști din fructele-mi tăcute. În căușul palmei mele, Eu sunt viață, univers Vrei să fii destin în ele Cu iubire te primesc. Elena Buldum vol , A treia cale
Mărțișor pentru iubire Elena Buldum vol” Vise Tarzii” 2014 In vechiul noastru calendar A fost ca niciodată, Legenda unui germănar, Poveste minunată...! Și soarele trezea la viață... Toți mugurii, de dimineață... Și raze blânde de lumină Din zări făcea mereu să vină. Și mândru chipeș un fecior Venea voios la pas ușor; Dar până hăt la înnoptat S-a prins la horă jos în sat. Dar răul rău l-a mai pălit: Zmeul cel spăn l-a tot pândit; L-a prins, l-a pus în colivie Și l-a închis cu viclenie, L-a adormit. Iute ca vântul Pe Zmeu îl duce-n rele gândul: Să fure soarelui lumina, Naturii apa, rădăcina... Lumea întreagă a luptat Și zile-n șir a tot sperat Că voinicelul o să vină S-aducă iar acea lumină. Dar vine toamna, vine iarna! Până să se întoarcă țarna Luptă voinicul voinicește, Luptă viteazul vitejește. Și Soarele în scăldat; În luptă l-a eliberat Prin luptă dreaptă ce-a luptat Și iarăși lumii l-a dat. Dar tânărul viteaz bărbat Tot sângele și l-a vărsat Ce s-a-mpletit î
Ascultă harpa din vol, "A treia cale" , Editura Natiunea, 2013 Cu ochi necruțători privește-n noapte, E ochiul fecioarei… Tăcerea-i de șoapte, În păr licăriri de stele vibrează, Harpa-n acorduri cerul brăzdează. În piept sclipesc licăriri de stele, De iubire cresc bătăile inimii mele, Pe trupu-ți holde de spice se împletesc, Destinu-ți-i pecete de aur, îl prețuiesc. Ai aripi de înger în aur cu multe carate, Visezi la iubire, la viată și moarte Cu mladițe de flori în lanțuri tuginite, Dar viata e-o harpa cu acorduri risipte. Se zbate inima-mi între cer și pământ, O durere fierbinte mă inundă frângând Mângâierea de miere ce dulce o simt: Dumnezeu între viață, cuvinte și timp. Se lasa înserarea cu stele sclipind, Se-nchide văzduhul și inima ticăind Lucește ca o auroră peste inima mea, Șirag ești, de mărgele, și eu sunt o stea…. Elena Buldum
Azi plouă din vol ”A treia cale” Azi plouă trist, afară-s nori de fum, E mohorâtă vremea,-i rece Și stau închisă ca o pasăre în turn Te-aștept iubitul meu și mă petrece. Azi plouă,-n geană-s picături, Curg lacrimi pe obrazu-mi rece Tu te strecoară-n noapte să mă furi, Iubite, nu mai aștepta căci timpul trece. Azi plouă, simt picături pe-obraz, Tristețile sunt ochiuri pline Și lacrimi multe de necaz În brațe nu te mai pot ține. Azi plouă, ploaia-i seacă, Usucă inima în mine Ca un deșert și fără apă Îmi ofilește sufletul în tine. Plouă și norii-s de răpciune, E ploaia apă vie de izvor, În gând am pus altar de rugăciune Iubite, tu să sorbi din el cu dor. Elena Buldum