LA FEREASTRĂ

Speranțe ațipite...Elena Buldum

Îmi amintesc c-am fost minunea ta de ieri...

În impare timpuri, și a ținut o vară, 

De atunci o caut printre flori și primăveri, 

Au cărunțit iubite-n ramuri, pomii iară!
Speranțe-s ațipite în umbre pe pământ

O salcie -aplecată de roua dimineții,

Cu sufletul să-ți scriu un vers frământ

În gândul ce-i cu rima fragedă a vieții.
În vis de așteptare stropit cu inocență,

Eu am ales frumoase salbe din flori de trandafir

Pe drumuri rătăcite culeg petale și-o esență,

Din parfumate vise culese fir cu fir.
Pictezi în mine toamne, cu sete reaprinzi...

Dorinți din vis spălate în lacrimă de dor,

Și râuri de iubire, din mine, îmi desprinzi,

În răni deschise , coapte, cu patimi în cuptor.