In memoria lui Nichita Stănescu Vino lângă inima mea elena buldum ....................................... Unde-i dragostea? Acolo-i pusă și inima mea Unde-i inima? Acolo ești și tu Te miri Te uimesc Ai vrea să te iubesc? Hai, vino lângă inima mea Ca să -ți soptesc eu ceva
Postări
Primăvară dulce înflorești sub pleoape Atârnând de gene, ghirlande sub ape- Curgătoare... line, susurând -icnește... Clipocind sub gene, care le zvâcnește ; Și le zbate-ncet, așa se prelinge Șiroind pe suflet, toată ziua-i ninge, Vrea să fie soare, din raze curate, Albe din păcate, de curând spălate. Rufele -s murdare- mâinile-s trudite- Curățând întruna, păcate, ispite, Să le gust așa,...din vreo două pite, Binele și rău '... eu le vreau unite. Binele și rău ' Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "
Amândoi avem Zile și duminici albe Dis-de -dimineață te trezești înaintea mea, Și eu dis-de -dimineață... dorm înaintea ta, Imi atingi ușor geana somnului sărutându-mi ușor talpa piciorului drept, Eu mă ascund în pieptul tău, că să mă găsești în partea ta stângă, ... îți ascunzi vârful nasului în zbaterile moi ale sânilor, Guști de acolo dulceața florilor de cais Umblând cu degetele prin părul de mătase, mirosind parfumul fânului cosit De aceea unești vârfurile degetelor mele, cu buricul degetelor tale în privirea sufletului meu Deschizându-și ferestrele pleoapelor Într -un acord de plăcere infinită. Parfumul fânului cosit Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "
Răsfoiesc câteva pagini Caut în caietul cu amintiri câteva răspunsuri Mi-am făcut un semn de carte neîndoit Și l-am pus alături de semnul întrebării acolo unde e scris despre tine paragraf 5, mărime 12, new time roman am citit un roman despre tine și mi-am dat seama că răspunsul la întrebare este nul Am exclamat puternic: Colțul inimii tale este albastru; De ce? Dacă eu am inimă roșie pentru tine În ochii tăi albaștri Ca marea cu sarea. Ca marea cu sarea vol în lucru” Legile firii”
Ura …! Sunt bebeluș; Am învățat să merg Fac... Un pas , doi pași înainte Dar, merg și-napoi Mă întorc la origini Și mă dezechilibrez nu e ca la circ Așa e viața... Duc casa melcului în spate- Aș vrea să fug Nu mă țin picioarele De mine, de alții, de noi, de voi, de el, de ea... Da mă oprește Dumnezeu la timp- Ia-o-ncet...! Nu alerga In viață toate se petrec la timpul lor Am învățat să merg elena buldum vol în lucru ”Legile firii”
Azi, m-am lepădat de mine, și de rostul vorbei mele Doamne! Trupu-ți este-n mine: de puzderia de rele... Lepădându-mă de ele, nu-ntinez acele clipe; C-am avut și zile grele, rugăciunea să -nfiripe Rostul vorbelor mai bune să -mi alcătuiască trupul Caut singur înțelesul! Că nu-i deslușesc, nici chipul- Să -mplinesc pe acest pământ, numa'n cer se mai respectă, Viața Bunului cel Sfânt, mintea clară și corectă. Caut singur înțelesul Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "
La-nceput a fost cuvântul, Și un sunet ce-nfioară, Stimulându-se cu gândul Că iubirea o să -l doară ; Cuvântu'-i nevinovat, Dar, iubirea-i complicată, În contract de-i renovat Ea se-arată -nduplecată. Dar nu este, nu-i ajunge, Sufletul s-a săturat, Și pe inim'-o convinge, Că -l -mpinge la păcat. La-nceput nu a fost simplu Din senin să faci ceva, Corpul omului și suplu Și iubirea, din Eva. Iubirea face minuni- Limba este și mai dulce Șapte stele de aduni; Numai dragoste aduce. Și în piept ea luminează Luminând neîncetat; N-are astâmpăr și veghează Tot răspunsul, cu-un oftat. Iubirea face minuni Elena Buldum vol în lucru"Legile firii
Semne bune anul are, Are semne...nu se vede, Amar cu gustul de sare; Nu credeți, vă vine,-a crede. Zeamă, acră, murătură Așa plouă,-i fleșcăială! Ținem drumul pe -arătură ; Mi-ați spune: Mare scofală! Se lucrează tot pământul Plin este de bălării Să punem la treabă gândul, La umbră, cu pălării. Am scăpat și de ninsoare S-a topit și gheața -n care Ne-ncălzim" acum la soare" Dintr-o stare-n altă stare. Am ajuns viețuitoare Toată lumea se agită ; Cred, că doar o vrăjitoare Ne scapă de viața friptă - Ce ospăț! ... Ce masă mare! Patru pături și colaci, Asta e ultima cale Că și -așa suntem săraci. O coliv'-o lumânare Grâul nici nu are preț Punem preț pe viața-n care... A ajuns ca de mistreț. E cu spatele întors... Primăvara e pe dos; Mâlul s-a făcut c-am gros- Nervii i-am stors pân' la os. Este totuși primăvară... Bâzele și toți bondarii, Greierele de la țară, Cine să cânte în arii! Cine să mai dea ' târcoale Printre frag
Ce altă avere avem Iubirea din noi.. și, mă tem! De tine iubite, c-o ceri E singura ce am, din averi. O am păstrată intactă- Iubite, tu ai cataractă? Nu vezi, nu auzi, și nu simți... Închisă -i cu lanțuri, cu zimți ; Ne leagă pe noi amândoi - De mâini, e strânsă-n nevoi, Mănunchi din fire, subțire- Iubirea ne scoate din fire. Iubirea din noi Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "
În urma mea nu lași nimica, Decât o pală de-amintiri, De ce-ntre noi a rămas frica Dintre regrete și amăgiri? Ce stau acuma mărturie, În pergamente și scrisori, Iubirea vie... alegorie, Legată -n funii și strânsori! Din ghemul cela' plin de ace Ce-nfășuram pe un mosor În ritmul dragostei rapace ; Nu am uitat, și nu-i ușor... Să las în urmă clipe triste, Și -așa tristețea mă -nfășoară Că -mi desfășori acele piste, Până și gându'-l-nfioară. Nu e ușor să uiți în viață, Asta știam, de mii de ori, Nu pot să joc și de paiață, Un rol ridicol de actori. O pală de amintiri Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "
Poetul este un licurici Luminează noaptea Și ziua... Suprize, surprize Face vocalize, silabisește, Bate din palme Chitarist de meserie Pe o voce groasă ; Singur scrie versuri și cântă Tenor Pe scena vieții Dând concert inimii Pe acorduri de vioară Și plămânii se-nfioară; La el zi de zi e sărbătoare Zboară din floare-n floare; Poetul Elena Buldum vol în lucru"Legile firii " La multi ani, tuturor scriitorilor, oamenilor de cultură... Multă inspirație tuturor!!!
Poți înfige-n mine sabia dreptății; Ce-a rămas plantată pe culmea cetății - Gura însetată, suflă adevărul; Semănata ură - cu pricina-i mărul. Sub o stâncă neagră șezut -a Adam Măcinat de gânduri, câte zile am! Se-ntreba -ntruna, câte îi rămân Zise-un înger blând, sigur le amân... Agațând din gânduri, mușcând întrebări, Off, Doamne pe lume, câte întristări! Gura mea le gustă, fără ca să vreau Liniștea din mine, de unde s-o iau. Frământa pe fugă, agața -ntrebări, Îi treceau prin minte tot felul de stări, Luminează -mi gândul, Doamne și -nțelesul, Că din mine-mi iese întreg universul- Eu nu sunt un zeu, cu raze de soare Sufletu-mi cuprinde, nu-l lăsa, că moare; Edenul a fost, este a mea poveste, Mi-ai făcut pe Eva, fericita veste. Care m-a cuprins, și azi a mea mână... Poartă un inel, și te rog amână, Zilele-n Eden, raiul meu iubit, Cu magnolii azi, am împodobit. Zilele în Eden elena buldum vol în lucru" Legile firii "
Te-ai rătăcit busola mea Orientată, înspre gând, Cu gândul la o viață grea, Dezorientezi, orice cuvânt. L-nclini și rătăcești... Adesea, pe un catarg cu vele Și puntea-n valuri răcorești, In visele-mi cu stele- ...Și -atuncea, nu e cer senin Îmi pierzi ușor busola mea... Câteva vorbe cu venin; Spuse de inima cea rea- De ce mă rătăcești busolă, Mă amărăști, pe-un cer senin! Acum, îmi legăn în gondolă, Durerea mea și -al meu suspin. Îmi legăn în gondolă... Elena Buldum vol în lucru" Legile firii "
Sângele se face apă... Doar atunci, când e pătat Orice suflet se adapă Când e sufletul curat. Cu dreptate și -adevăr Umple sufletul: l-alină, Înecat în neadevăr Cu dreptatea necreștină- Niciodată nu-i târziu, S-n-ajungi la disperare De ți -e greu și e pustiu Cugetul să stea-n picioare- El rămâne viu, un foc; Când nu minte, se sfințește Va avea și mult noroc Dacă vorba îi grăiește Adevaru' atunci pe loc. Un foc Elena Buldum vol în lucru" Legile firii "
Mi-a intrat frigul -în oase Gerul nichitastănescian E ca țigla de pe case Acoperind, an de an... Stări, trăiri și sentimente Le-ncălzesc la soba mea, Sunt fobii puțin demente- Care zburdă, ... Ici, colea! Niște domnișoare pline Literate și decente De ce să nu spun, că -mi vine, Au priviri de inocente. Pure, caste și virgine? Alteori, și indecente, Mă provoacă, nu știu cine! Că le văd, și -s evidente. Ies în evidență toate Chiar le scot în relief, De le-ai înțelege, poate... Te invit să facem chef! Ies în evidență toate Elena Buldum 15 martie 2015, Girona
Undeva, pe-un chei de munte Unde viața mi-o închei? Și mi-s pletele cărunte, Port la brâu, un set de chei. Să deschid poarta dreptății Ce o țin în buzunar, Și pe culmile cetății, Lumii s-o prezint lunar. C-așa -n mine strigă omul; Nu-s decât copac cu flori- Ce-nfrumusețează pomul? Ramuri verzi, nu corbi și ciori. Croncănind, pe chei zburlite; Asurzind urechea mea- Și din când în când pălite; C-un destin și -o viață grea. Nimeni nu e vinovat Chiar, de tot ce ne-nconjoară, Mă cuprinde un oftat- Nu prefer viața de cioară; Aripile ne sunt frânte; Inimile tot la fel, Ele nu se lasă-nfrânte Să -și atingă scumpul țel! Așa omul cu dreptatea Dacă -n inimă o ține ; Nu-l atinge nedreptatea... Și nici gândul nu-l aține! Ramuri verzi Elena Buldum vol "Legile firii " 2014
VOLUMUL 1” VISE TARZII”, EDITURA DANDES PRESS COORDONATOR PROIECT ELENA BULDUM
”VISE TARZII ” SUNT VISE PENTRU TOȚI ACEI CARE CRED ÎN ELE. VISELE NOASTRE DEVIN REALITATE ABIA ATUNCI CÂND NE DORIM CU ARDOARE SĂ REALIZĂM CEVA FRUMOS. NICIODATĂ NU E TÂRZIU DACĂ AVEM VOINȚĂ ȘI SPIRIT DE DETERMINARE” Elena buldum
Azi, e sărbătoare, spun că e firesc- N-am ce să mă fac, anii împlinesc, Păru-i ciufulit- parcă se zburlesc Pletele-s în vânt, totu-i omenesc. Azi, sărbătoresc, nimeni lângă mine Doar, e un motan, de mine se ține; Miaună-întruna, miaună la stele Plin de fericire, strigă și la ele- Azi, sărbătoresc, am primit cadou Nu v-arăt , anume, e un bibelou? Nu-i din porțelan, nu e nici din pluș Este un cățel, ce-l cheamă Tuluș. E un bibelou Elena Buldum vol în lucru” Legile firii”
Pe cât de necuprinsă este zarea, Mi-am rătăcit vreo două amintiri Intr -adevăr, sărate precum marea Le gust amare, cu puținele trăiri... Ce le-am avut mereu cu tine Din când în când, din inimă oftez; Că le culeg petale de suspine; Din dragostea rămasă, fără crez- Îmi fac altar din lumânări aprinse Le-aprind, atunci, când sufletul e stins, Nefericirile-s cât zarea necuprinse Cu dorul, care strigă că e-nvins! Cu puținele trăiri Elena Buldum vol în lucru "Legile firii "
Cine azi te-mbrățișează Este mama, ce oftează! Cine e aceea femeie? Vorba ei să nu i- o ieie- Gândul ei la mine-o poartă; Se deschide, nu așteaptă Ca o flacără, ce-i vie; Mama mea ești o magie- Tu, topești pe dinăuntru- Și alungi trecutul sumbru Colo, la capătul lumii Încă, caut gândul mumii'! Cine astăzi mă iubește Mama mea, încă trăiește! CINE E ACEEA FEMEIE ELENA BULDUM vol în lucru” Legile firii”