LA FEREASTRĂ

Poți înfige-n mine sabia dreptății;
Ce-a rămas plantată pe culmea cetății -
Gura însetată, suflă adevărul;
Semănata ură - cu pricina-i mărul.

Sub o stâncă neagră șezut -a Adam
Măcinat de gânduri, câte zile am!
Se-ntreba -ntruna, câte îi rămân
Zise-un înger blând, sigur le amân...

Agațând din gânduri, mușcând întrebări,
Off, Doamne pe lume, câte întristări!
Gura mea le gustă, fără ca să vreau
Liniștea din mine, de unde s-o iau.

Frământa pe fugă, agața -ntrebări,
Îi treceau prin minte tot felul de stări,
Luminează -mi gândul, Doamne și -nțelesul,
Că din mine-mi iese întreg universul-

Eu nu sunt un zeu, cu raze de soare
Sufletu-mi cuprinde, nu-l lăsa, că moare;
Edenul a fost, este a mea poveste,
Mi-ai făcut pe Eva, fericita veste.

Care m-a cuprins, și azi a mea mână...
Poartă un inel, și te rog amână,
Zilele-n Eden, raiul meu iubit,
Cu magnolii azi, am împodobit.

Zilele în Eden
elena buldum
vol în lucru" Legile firii "