Undeva, pe-un chei de munte
Unde viața mi-o închei?
Și mi-s pletele cărunte,
Port la brâu, un set de chei.
Să deschid poarta dreptății
Ce o țin în buzunar,
Și pe culmile cetății,
Lumii s-o prezint lunar.
C-așa -n mine strigă omul;
Nu-s decât copac cu flori-
Ce-nfrumusețează pomul?
Ramuri verzi, nu corbi și ciori.
Croncănind, pe chei zburlite;
Asurzind urechea mea-
Și din când în când pălite;
C-un destin și -o viață grea.
Nimeni nu e vinovat
Chiar, de tot ce ne-nconjoară,
Mă cuprinde un oftat-
Nu prefer viața de cioară;
Aripile ne sunt frânte;
Inimile tot la fel,
Ele nu se lasă-nfrânte
Să -și atingă scumpul țel!
Așa omul cu dreptatea
Dacă -n inimă o ține ;
Nu-l atinge nedreptatea...
Și nici gândul nu-l aține!
Ramuri verzi
Elena Buldum
vol  "Legile firii " 2014

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează