Îți zic și eu... Elena Buldum De ziua ta, tăicuțul meu Aș vrea, să-ți spun, ceva și eu, Chiar dacă timpul ne desparte Am suflet trist, pe mări și ape. Tăicuțul meu, aș vrea și eu... Să-ți dăruiesc sufletul meu, Și am durerea mea, în glas... Cu tine, taică, n-am rămas. Mai trece-o zi, mai trece-un ceas... Trec anii-ncet cu înc-un pas, Tăicută tu, pe-un deal privești Tu, anii, azi îi împlinești. De-ar fi să pleci, și dintre vii Tăicuțul meu, rămâi, să știi, Icoană-mi fac din chipul tău În ramă așez, eu, chipul său; De ziua ta, tăticul meu Azi sunt departe și mi-i greu, Și, La mulți ani! Îți zic și eu! Eu fata ta, rămân mereu. Tăicuțule astăzi ai împlinit frumoase vârstă de 68 de ani, Eu iți sunt departe, dar inima pentru tine bate. La multi ani, tătuțul meu!
Postări
Din nou... Elena Buldum Fără voce, fără glas, am rămas ca un ecou Se strecoară o lumină...Cheamă-mă, te rog, din nou? Strigă-mă, cât țin plămânii, să te-ascult, să-ți fie dor Și iubește-mă pe mine îngerul meu visător. M-am născut din cer albastru, și-o lumină mi-ai promis... Dintr-o ploaie de steluțe...ce iubire mi-ai trimis? Și din infinit răsare un Luceafăr drag mi-e mie Eu o rază de speranță el un vântecel adie. Am rămas cu strălucirea nopților să ne vegheze... Unde liniștea în mine face ochi să lăcrimeze, Când se întâlnesc în spațiu două umbre le zăresc... O lumina ce se-nalță lângă îngerul ceresc.
Să pier... Elena Buldum Eu astăzi am căzut parcă din cer- Și m-am lovit de mii de cioburi de lumină; Căderea pe pământ nu m-a salvat să pier; Pe trupul meu sunt urme fără vină! Și unde m-am lovit mi-am retezat aripa; Atunci, mi-am mărunțit în mii de resturi clipa- Nici până azi nu știu unde este înțelesul De ce pe-un trup plăpând îl sfărâmă Universul. Îmi sângerează rana în trupul fără sorți- Doar apa mă salvează, ca să mă scol din morți; Mi-e sufletul curat și-l spăl doar cu lumină... De-aici am învățat că raza e divină.
Presimt... Elena Buldum Tu știi ce simt? Ce știu, ce simți? Când te alint eu n-am aflat Eu te privesc. Și tu mă minți? De câte ori m-ai înșelat? Eu știu, ce simți! Și ce-a urmat! Când ochii mei au lăcrimat Și mă privești, ce știu că simți De-atâtea ori te simt...Mă minți? Mă mir că știi și tu ce simt Eu știu că minți și atunci presimt Nu -ți cer nimic decât mă plimb Nu vreau iubirea ta în schimb...
Cu tine... Elena Buldum În palme se deschide cerul meu Și acolo îl găsesc pe Dumnezeu, C-așa am dorit și am cerut El m-a iubit, tu, nu m-ai vrut. Și pe planetă eu cu tine Iubirea vie ne mai ține; În spațiu eu te-aștept să vii; Să ne iubim ca doi copii Eu univers, tu galaxie În vis sunt pură fantezie, Cu tine navă-s contopită Și eu te vreau și sunt topită. La primul semn când mii de stele... Mi-arată drumul către ele... În visul meu să te cuprind Pierduți în spațiu. Noi, fiind!
Dacă gândești puțin... Elena Buldum Îmi plâng tăcut în pumni durerea, Și gust din ea cu atâta sete... Încât cealaltă jumătatea a mea, O soarbe lin și pe-ndelete. În viața de apoi, când zici... Că nimic nu mai contează Dacă gândești puțin la noi, aici Atunci lumina te veghează. În picături îmi sorb o lacrimă amară Ca fierea o păstrez în mica călimară De când tu mi-ai murit pe buzele de miere Mă otrăvești și guști cu sete din plăcere. Din jumătatea stinsă al sufletului meu Ascultă inima-mi ce -ncet ne bate O jumătate moartă a sufletului greu Nu te condamnă nicicând la moarte.
Să cântăm... Elena Buldum S ă cântăm Imnul cu toții Mama, frații și nepoții, Azi, e mare sărbătoare Il intonăm cu voie mare. Să-nchinăm cupa de vin; În ziua Imnului să țin Pentru a noastră sfântă glie Să cinstim toți cu mândrie. Tricolorul ne unește Patria o reunește Azi e mare sărbătoare Tot românul un steag are.
Planeta albastră Elena Buldum Nehotărârea își plimbă pașii... roși fără pic de certitudine Unde crește lumina acolo crește și încrederea Ochii senini sunt albaștri Uneori capătă nuanțe și culori diferite Nisipul ars al deșertului este mișcător Câtă sete de cunoaștere Este precum cocoașa unei cămile Dromader Îndiferent de secetă o duci în spate Furtuna adeseori cuprinde suprafața pământului Și Jules Verne a putut face ”Ocolul Pământului în 80 de zile” În cuvinte mute îndoiala se refugiază și zâgârâie norii Pentru unii este o formă de a trăi Ca și cum ar avea frica în sân Cuprinși de sovăieli Destramă vise în atelierul creațiilor lui Dumnezeu Câtă hotărâre în noi putem avea când resturile memoriei ne joacă feste În trupuri o putem spiona și feri de noi înșine Putem lua decizia înțeleaptă a celui cumpătat fără nici un dubiu ziua cu înțelepciune noaptea întunecă minți o ține închisă ermetic într-un cavou A respira înseamnă a trăi. Și a decide singur sub ce formă alegi să supraviețuieș
“Jo” [‘Eu…’] d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ JO... Sempre juguí amb les teues mans En el meu cos No et reconeixia la veu Aquell gemec sostingut Un ressò de plaers Entre els dits... Em colaves xiu-xius de paraules Per tots els porus de la meua pell Em mormolaves Que volies explorar-me Com una nau espacial Allí en els cels ens retrobem A l’estació de la pàgina sense infinit Dos cossos volant En un planeta desconegut... I imaginari On tu i jo busquem El significat de la paraula Escrita. EU... Mereu m-am jucat cu mâinile tale Pe trupul meu Nu-ți recunoșteam vocea acel geamăt prelung Un ecou de plăceri Printre degete... îmi strecurai vorbe șoptite prin toți porii pielei mele Îmi murmurai Că dorești să mă explorezi Ca pe o navă spațială Acolo în ceruri ne regăsim În stația paginii fără infinit Două corpuri zburând Pe o planetă necunoscută... și imaginară unde eu și tu cercetăm înțelesul cuvântului scris
Eu... Elena Buldum Mereu m-am jucat cu mâinile tale Pe trupul meu Nu-ți recunoșteam vocea acel geamăt prelung Un ecou de plăceri Printre degete... îmi strecurai vorbe șoptite prin toți porii pielei mele Îmi murmurai Că dorești să mă explorezi Ca pe o navă spațială Acolo în ceruri ne regăsim În stația paginii fără infinit Două corpuri zburând Pe o planetă necunoscută... și imaginară unde eu și tu cercetăm înțelesul cuvântului scris.
Într-o rimă... Elena Buldum Iar, m-atinge gândul rece, Într-un vers cu amintiri, Ca-ntr-o rimă, mă petrece... Împerechindu-mi regăsiri. Între mine, doar cu tine Oare, cine mă mai ține; Sunt ca vocea fără glas Cu un zâmbet la taifas; Și pe buzele-mi cu miere Dulce-mi gura tu mi-o cere, Să-mi săruți dulceața gurii Cât un metru al măsurii. Iar, m-atinge gândul rece Rătăcind ca-ntr-o uitare Într-o rimă mă petrece Peste necuprinsa zare; 27, iulie 2014
Soarele arămiu Elena Buldum În deșertul din pustiu pe nisipul argintiu... E o oază ce-i secată de soarele arămiu, Inima plânge-n mine s-a uscat de-atâta dor... Însetată de iubire printre florile ce mor; O adulmecă tristețea, n-are chip de rămas bun Vreau să plece de la mine. Ducă-se, o rog acum! Ce neliniște îmi vine ca secundele, mă trece... Din iubire se usucă inima devine rece. Să mă vindec de speranțe și de sumbrele păreri Ca-ntr-o gară, mă așteaptă, fiindcă le-am primit de ieri, Să le trimit mai departe într-un plic cu amintiri... Nimenea să nu deschidă să citească din trăiri. Zi de zi mă rog de noapte să nu-ntunece apusul Am doar gândul ce mă-mpinge face iar pe nesupusul. 26, iulie 2014
O liniște se-așterne Elena Buldum În cele patru zări cu aripi de Irene Acolo unde-n cer o liniște se-așterne, Din loc în loc chiar însuși creatorul... Numit-a viața-n nori acolo-și zbate zborul. Un fâlfâit de aripi în cercuri vrăbiuțe Pe umede cărări își fac un cuib. Drăguțe!... Când se rotesc în ceruri adună fir cu fir De pe pământ iubire ca un parfum de mir. Și îngerii ne strigă în tunetul prelung Neliniștit ecoul străbate zidul lung, Nici viață fără nori, nimica nu se poate Și moartea s-o măsori, aicea tu socoate?
Confluenţe Literare : În întregime...
Confluenţe Literare : În întregime... : Confluenţe Literare : În întregime...
În întregime... Elena Buldum De ce m-aș teme, iar că razele de Lună... Ar învia tăceri și n-ar ști ce să-mi spună, În piept inima tace la pietul meu să culce... O vorbă ce pe buze nu-i miere și nici dulce. Pe marginea uitării văd Luna cade-n apă În valurile mării fac zgomot, țărmul sapă; Acolo-mi stai în brațe privesc mereu la stele Cu dor și mă-nfioară că mi-a trecut prin piele. În întregime poate și inima mi-ar scoate... Oricum tu n-o dorești, iubite, jumătate, Și în felii să rup bucățile din mine Am s-o-mpart mereu la zile mai senine.
Să nu uiți... Elena Buldum Mi-ai fluturat în vânt iubirea Când ne-am întâlnit prima oară Și te-am văzut Mi-ai făcut semne cu mâna Cât un semn de carte Mă gândeam de ce nu dai... nici un semn de viață Pesemne că m-ai uitat De atunci însemn fiecare filă Din calendar Cât însemni pentru mine Să nu uiți niciodată.
Iertarea... Elena Buldum Între cer și pământ...se unește cu zarea... Apusul îl simt, mă inundă și marea De jur, împrejur cu pacea din mine... Închid ochii-mi triști, mă apropii de tine. Urc și cobor, pe-un munte de piatră- În fine, mă-nfășor cu realitatea. Nu iartă! Pe nimeni nimic, ce-ngână cuvinte... În forme și chipuri, iertarea nu minte. Te sărut, pe gene ce-o lacrimă ține- Pe-o planetă a vieții, am zile senine, În mine miroase a izmă pe tâmple... Să-i fac un contur, inimei, să umple! 24, iulie 2014
Pe-o aprigă mare Elena Buldum Un val trecător îl calc în picioare Am degete reci și-n suflet mă doare... Că-n inima mea se naște-o dorință Și tu mă supui să trăiesc în căință. Îmi freamătă gândul, la mal mă așteaptă... Când luna se-nalță cu încă-o treaptă, Cu picioare desculțe iertare îmi cere M-arunc la pământ sfâșiat de durere. În marea divină ai multă lumină Am capul plecat, hulit să mi-l țină... Batjocura gurilor înecate-n mânie Iubirea din tine, mă taie de vie. Deodată pe mare văd delfinii tăcuți Cu iubirea din mine și cerul îl muți Un val trecător îl calc în picioare Trăiesc în lumină pe-o aprigă mare.
Sub cerul albastru... Elena Buldum Te iubesc? Și te mușc ca pe o felie Goală... De pâine Am avut o senzație neplăcută în stomac Nu am putut acoperi așternutul Din scândurile patului Privesc cavitatea din interior Rămasă Fără fond întemeiat Un curent de aer ascendent Se îndreaptă fără folos în abis Fără formă și fără corp Ce ușor este de necontestat vidul M-ai lăsat goală pe dinăuntru Ca un măr mușcat de car Ce există sub cerul albastru Când îmi vine să te mânânc cu ochii? Unde sunt acele trăiri și sentimente... despre care atâta scrie cartea vieții Uneori călimara curge cu picături albastre Pentru acei care nu au gustat Gustul trădării În deșertul singurătății din tine Umpli în mine singurul pahar de apă Care ți-a rămas Pe inima goală Il beau cu sete. 23, iulie 2014
În fiecare zi Elena Buldum Văd albastru în fața ochilor Simt că trăiesc Il iau de mână pe Dumnezeu De prieten Fără să port mânuși Pe chipul feței de lut Am luat cuvântul Privind cerul în aripa libertății Il iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe mine Pentru că mă ține în brațe în fiecare zi Când m-am lovit, el m-a ridicat Să nu spun de câte ori am căzut Mi-a pansat rana Pe o parte și pe alta Fără margini mi-e iubirea Ce-o invoc de departe Să vină să se lipească de inimă
Din chinul durerii... Elena Buldum Și munții și zarea între noi legături... Eterne poteci înnegrite pe guri, (Curcubeul ca fierea amar e pe limbă) Când crucea pe umeri cu tine se plimbă. Învinși de dureri îmi stingi răsuflarea... Însetati cu iluzii întinse ca zarea, Lumini din lumină din cer s-au născut O clipă divină din tine a crescut. Ai vrea să te vaiți între cer și pământ Ecoul îl stingi cu-o rafală de vânt, Sub clarul de lună când vocea suspină Se- roagă la cer de lumina divină. Mă chemi să o gust din chinul durerii, Te sorb și mă satur prin porii de piele Din șoapte cusute cu restul tăcerii, Mă-nchin la lumina tăcută din stele.
Pe -o potecă.... Peripeții pentru pitici
Pe -o potecă.... Elena Buldum Veverița cea cochetă Avea-n mână o poșetă Cu blănița ei pufoasă Prin pădure, vrea să iasă! La plimbare cu-o amică Se chema Doamna furnică Una-i mică, alta-i mare, Abia se zărește-n zare... Pe potecă la răscruce... Una cară și aduce Și cealaltă, cât de mică; De nimeni nu are frică. Ele sunt două surate, Nimenea nu le desparte Și așa până la moarte... Mereu vor fi aliate.
În Cer... Elena Buldum Dumnezeu, te întreabă! când plânge cu tine... Oare, câte fapte le-ai făcut cel mai bine De trupul îți arde, mă-ntreb ce-ascunzi, De mine, de lume, când genele-s uzi? Minciuna-i promisă-n timpane desfunzi Din toate, ce ești un nimic, te afunzi, Cruzimea o muști ca din fructul oprit, O parte din mine, Dumnezeu m-a dorit. E ultima noapte la pace te-ndemn Războiul purtat în tine-i blestem De-ar fi să dispară pământul...din lemn Ti-aș face o cruce în Cer să te-nsemn.
Și simt... Elena Buldum din vol, Iluzii de vară, Editura Dandes Press, 2014 Când o neliniște mă arde-n piept, Și simt că dorul o cuprinde Cu mângâieri în brațe te aștept... În gândurile mele și mă prinde. M-aleargă dorul plin cu amintiri... În zbor mă poartă-n plâns cu amăgiri, Am devenit o lacrimă de stele căzătoare, În cerul meu de existență. Iar mă doare!... Că nu- mi aud nici pulsul meu fiind... E pruncul-n mine gângurind Eterne regăsiri create din lumină, Eu și cu mine respir fără vreo vină; 21, iulie 2014
v ol Peripet ii pe ntru pitici Brici... Am părul ca un arici Parcă-aș fi un ”pogonici” Fac scamatorii când vine... Tata-n brațe și mă ține. Râde, sora mea, cea mare... Câțiva ani ea, mai mult are (Cică, aș fi un aricică... Cu părul sculat de frică) ...Și'ntr'un cerc fără măsură, Ne -nvârtim și dăm o tură; Eu mă-nvârt ca un arici, Sunt artistul pogonici. Elena Buldum
Cu veri timpurii... Elena Buldum În rochiță albă de voal să îmbrac... Toamna vieții mele, aș vrea s-o prefac; In veri timpurii...să fim amândoi... Tu cu mine, un suflet, ies iluzii din noi. Mă petrec tristeți, miroase a salcâm... Unde Doamne alergi calci pe caldarâm; Când ne-am întâlnit cu ochii pe-un drum... Ne-am regăsit prin ceață și fum; Sub cerul cu aștri ce-mi luminează cărarea... În sufletul meu când vine-nserarea... Aș vrea, să pășim în vârfuri pe mare Să vin eu la tine întoarsă din zare... 20, iulie 2014
Printre nori... Elena Buldum Cu urechea îmi ascult inima, î mi bate-n piept... O rafală, ce și- vântul mă-ndeamnă să te-aștept, Și din flori nemuritoare, cununițe albe flori Te petrec pe o cărare și te-ntreb de atâtea ori... Ce a răsărit din mine, de mi-e chipul ca de lut? Când pământul ce mă ține, Maica Domului m-a vrut, De ce zici să-n grop tăcerea între toamnele mai lungi,... Și-mi vorbești mieros ca mierea, atingi sufletul să-l ungi?... Cu petale de tristețe, mă acoper n-am răspuns,... C-am ajuns în cer odată, eu cu sufletul-mpuns- Și pândesc norii agale se strecoară printre nori, Soarele cu-o floare rară, oare de ce n-o adori?
Către adevăr... Elena Buldum din vol, " Iluzii de vară", Editura Dandess Press, 2014 Să alerg cu sufletul la gură După tine Ce te-ai face fără mine? Fug spijinită de nevoi Pe câlcâiele de nădejde Ce mă duc singure Cunosc drumul Pentru că am picioarele amorțite De atâta zbor cu sufletul... Îngândurat Învoc lumina Să-mi deschidă calea către adevăr Te-am crezut suflet topit... după mine Mă arde un gând Acela ce se oglindește În mintea cea dintăi. 19, iulie 2014
Nu știi... Elena Buldum Am adunat în ochi făclii- Și eu plâng și nici nu știi, Am strâns-n pumni torțe de foc- De neajunsuri nici n-am loc. M-ascund de tine, tu de mine... Ne-am lecuit de făcut bine Amână-mi vorba, azi, pe mâine... În inimă oftarea-mi susține- Îmi mut neliniștea din loc... Pe loc ... din greu suspin, oftez Îmi scriu în minte al meu crez... Eu calea Domnului urmez!
Unde vântul se dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama, mai bine de-un an încoace... Chiar și tata lângă ea stă neliniștit pe ace; Urc încet, cu pași domoli, abia se zărește valea... Ochii mamei îi petrec, cum mă petrece cărarea... Ce o petreceam la pas de copil eram o floare... Ca un fluture zburdam, ce-a trecut timpul și doare; Am plecat la tinerețe, n-am uitat părinții-n prag Mă întorc, la bătrânețe la căsuța ...ce mi-e drag Inima -mi se strânge-n piept, că mă petrecură anii... Azi, am plete albe-aștept, să mai fiu eu fata mamii Mama-i tristă, îmi zâmbește, că-n sfârșit ne-am regăsit Și pășesc, ușa-i deschisă, bucuroasă-i c-am venit. Ce frumoasă-i revederea pe tata nu-l recunosc... L-a albit vremea și timpul ce-a trecut să nu-l cunosc Doar o lacrimă prelinsă pe obrazu-i fin c-u
Bună acrobată... Peripetii pentru pitici
Bună acrobată... vol Peripetii pentru pitici Veverița-i veveriță ... Fuge, iute-n poieniță.. Dup' alune... bosumflată Coad -o ține înfoiată! O alun ă din pădure Căzută -i din pom pe mure Chiar aicea lângă -un alun... Unde-așteaptă ursul brun!... Mormăie morocănos... Dă-te veveriță jos... Ce stai în copac surată Vino-ncoa,' alune-mi cată ! Că ești bună acrobată... Sari din pom acum, de-ndată Mie să-mi culegi doar mure... Că sunt ursul din pădure. Elena Buldum 16, iulie 2014
Anunț... Că sunt un guguștiuc Uitat Caut suflete pereche Una să mă ciugulească Doar pe mine Cu ciocul Alta să mă pigulească De pene Să mă țină în puf Nu-mi încap în pene de bucurie Mă simt ciupit La buzunar Mândru că Între două porumbite niciodată nu mă plouă Mi-am cumpărat altă pălărie nouă. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului 16, iulie 2014
Iluzii... Elena Buldum În serile târzii Ascult romanța greierilor Mă duce la tine Numai gândul Îmi închipui Că aș dori să te revăd Mi te imaginez Cântând la mandolină o serenadă La fereastra Altei iluzii Trece anotimpul Și mă ard confuzii Uneori îmi frig călcâiele după tine Te-aș face să mânânci jar După mine Mintea își imagineză prea mult M-am obișnuit Să te petrec în fiecare seară Să mă plimb prin memoria ta Amândoi ne ținem de mână Pe banca din parcul teilor înfloriți Cândva când eram îndrăgostiți. 16, iulie 2014
“El despertador” [‘Ceasul deșteptător’] d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ EL DESPERTADOR Juguem a la gallina cega Em lligues de mans i d’ulls Tu no em tries Jo només et busque No et trobe I tu em busques Amb la bena als ulls Passes pel meu costat Em palpes S’acabà la foscor Et sent segrestat Vols que et deslligue De la por De perdre’m Fuigs aviat Per a madurar Esperes a les nou Del matí Et despertes Em busques amb els ulls oberts M’he n’anat De penes llavors has entés Per què no m’he quedat No tenia prou experiència I el despertador No l’he sentit. CEASUL DEȘTEPTĂTOR Ne jucăm de-a baba oarba Mă legi de mâini Și la ochi Tu nu mă alegi Eu doar te caut Nu te găsesc Și tu mă cauți pe mine Legat la ochi Treci pe lângă mine Mă pipăi Întunericul este stins Te simți sechestrat Vrei să te dezlegi De teamă Să nu mă pierzi Fugi repede Să te maturizezi Aștepti al nouălea ceas De dimineață Te trezești Mă cauți cu ochii deschiși Am plecat Abia atunci ai înțeles De ce,
Pe treptele iubirii Elena Buldum Sunt o marionetă M-ai jucat mereu la cărți Aruncându-mi inima de treflă La picioarele tale Mă dezechilibrez De atâta nepăsare Pe ultimul raft Mi-ai așternut inima și singură O șterg de praf Zi de zi Într-un hal fără de hal Arată Îmi pierd zilele și timpul Cu tine Urcând O scară până la cer Și coborând Pe treptele Iubirii Am obosit să-ți șoptesc Nu te mai iubesc.
La revedere... Elena Buldum Sunt materie în univers Fac parte din infinit Sunt oceanul nesfârșit al viselor mele Las urme pe nisipul mișcător Mă prefac în cenușă Mă spulberă vântul Fără nici un sentiment Ajung mâncare de păsări... Ciugulită din palme Îmi țin respirația Când mă scufund pe fundul mării... Un ocean de iluzii imens M-am înecat la mal cu propriile-mi vise sufocate de tine Vor ieși vreodată la suprafață Să plutească pe marea tulburată Câțiva pescăruși Nu au liniște Vor să se ospăteze Cu resturi Pe uscat Unde cândva a naufragiat o barcă Cu câteva înghițituri Nu-mi amintesc când m-am înecat Am auzit ultimele bătăi ale inimii Cu ultimele puteri... Nu mi-am putut lua” la revedere” Am desenat pe nisip cu un deget Adio!
Ceasul deșteptător Ne jucăm de-a baba oarba Mă legi de mâini Și la ochi Tu, nu mă alegi Eu doar te caut Nu te găsesc Și tu mă cauți pe mine Legat la ochi Treci pe lângă mine Mă pipăi Întunericul este stins Te simți sechestrat Vrei să te dezlegi De teamă Să nu mă pierzi Fugi repede Să te maturizezi Aștepti al nouălea ceas De dimineață Te trezești Mă cauți cu ochii deschiși Am plecat Abia atunci ai înțeles De ce, nu am rămas Nu aveam destulă experiență Și ceasul deșteptător Nu l-am auzit. Elena Buldum 15, iulie 2014
Acasă... Elena Buldum Am închis fereastra morții Fără un cuvânt Tăcerea se așterne Pe pleoapa universului Reci emisfere Pătrund trupul S-a prefăcut în țărână Identitatea Nu mai este aceeași Individul Capătă Altă formă unică Singura mărturie a existenței Rămâne Sufletul Care se recunoaște După cei șapte ani de acasă.
Când... Elena Buldum Îți plâng ochii ...de iubire Ai în ei dulce sclipire E o luminiță albă Ca un nufăr, floare dalbă Numai iubirea, să aibă... Frumoasele dimineți Ca o floare s-o răsfeți Cum răsare... dragă Luna Iubirea e numai una Ce te-nalță și coboară Și-a făcut pe cer o scară Când cu pași pe trepte-i urci Dragostea-i cu vorbe dulci Precum mierea de albine Dulce, face numai bine Nici un leac nu se găsește... Și durerea-ocolește Ca o mierlă ciripește Inimile încălzește!
Pe pământ Elena Buldum Doi îngeri albi, cu aripi de lumină... Pe-un curcubeu de raze ce ne-alină Un dar trimis de Bunul Dumnezeu Atunci când omul dă de greu. Veghează nopți, nu se desparte... De sufletul ce stă în noapte Și-n clipe grele până la moarte;... În șoapte, stă să spunem fapte. Nu-l vrea pe om la judecată Cu răutatea-mprăștiată Ca un tăciune pe pământ Vor fapte bune în cuvânt. 14, iulie 2014
Mută... Elena Buldum Astăzi, moartea stă tăcută Mă privește, parcă-i mută; Nu m-aude, e o umbră;... Ca un gând în noapte, sumbră. Mă pândește, merg doi pași... Joacă cărți numai cu ași; Taie gândul cu nebunul Să nu rămână nici unul? Să se ducă toți în iad Moartea are gustul fad? De tămâie și de brad... Fuge moartea, până cad; -Vai, ce miros, râncet, cad; Vine, dincolo de iad Toți trecuți prin foc și pară... Ar vrea moartea, să dispară. Are fața precum varul Îmi vine s-o iau cu parul S-o ucidem, bate-o vina Asta-mi caută pricina!
Să te ia... Pamflet Vine moartea, iar cu coasa... Vino, du-te ...să te ia? Vai, pe capul meu năpasta... A căzut.Și nici nu vrea!... Să m-aștepte pentru- o clipă Vreau să dau un baieram Cică, nu face risipă... Din zilele, ce mai am! Două zile și trei nopți Eu atât , mă rog de ea... Să îmi lase în rai porți Nu, în iad. ea mă vrea!
În flori... Elena Buldum Câte-o lacrimă îți curge, se revarsă ca un fluviu Pe un munte de speranțe, pe-o colină văd... Vezuviu,... Ce se-nalță și îmi ține gândul doar pe cerul meu... Am inima mea la tine și-n privire-un Dumnezeu. Bate, vântul și adie floarea colțului de rai; Îmi răpește fericirea și iubirea-i din serai Când se clatină de-o umbră a copacului bătrân Îmi apari cu o himeră ....și o sărutai în fân? Cu arome parfumate îngropate-n amintiri Doar iubirile furate le găsim în flori de miri, Când la piept cu dor suspini, îmi frângi inima și doare; Ziua -i neagră, nu-i senin, mă petreci, cu nepăsare.
UN EVENIMENT IMPORTANT A LUAT NAȘTERE PRIMUL MEU COPIL " PAȘII SUFLETULUI MEU " CARTEA MEA DE AUTOR
Motivație Invitaţia de a deschide această carte vine ca o mare provocare învăluită în curiozitate. “Pașii sufletului meu” este presărat cu versuri misterioase care te cuceresc şi îți dau scântei divine în suflet pentru că precum știm, cuvintele sunt cele mai preţioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un suflet, putem deschide drumuri noi în viitor, cuvintele noa stre pot vindeca şi aduce fericirea atunci când sunt folosite cu înţelepciune. Din versurile scrise cu încredere pe aripile timpului poeta Elena Buldum reuşeşte să îşi exprime cele mai sincere trăiri prin intermediul cuvântului, fiecare cuvânt ascunde un curcubeu de sentimente țesut din infinite trăiri, pentru a da naștere la o poezie fină ca un zbor spre eternitate. Mă bucur să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea. ” Ne rotim în același cerc N