Din nou...
Elena Buldum
Elena Buldum
Fără voce, fără glas, am rămas ca un ecou
Se strecoară o lumină...Cheamă-mă, te rog, din nou?
Strigă-mă, cât țin plămânii, să te-ascult, să-ți fie dor
Și iubește-mă pe mine îngerul meu visător.
Se strecoară o lumină...Cheamă-mă, te rog, din nou?
Strigă-mă, cât țin plămânii, să te-ascult, să-ți fie dor
Și iubește-mă pe mine îngerul meu visător.
M-am născut din cer albastru, și-o lumină mi-ai promis...
Dintr-o ploaie de steluțe...ce iubire mi-ai trimis?
Și din infinit răsare un Luceafăr drag mi-e mie
Eu o rază de speranță el un vântecel adie.
Dintr-o ploaie de steluțe...ce iubire mi-ai trimis?
Și din infinit răsare un Luceafăr drag mi-e mie
Eu o rază de speranță el un vântecel adie.
Am rămas cu strălucirea nopților să ne vegheze...
Unde liniștea în mine face ochi să lăcrimeze,
Când se întâlnesc în spațiu două umbre le zăresc...
O lumina ce se-nalță lângă îngerul ceresc.
Unde liniștea în mine face ochi să lăcrimeze,
Când se întâlnesc în spațiu două umbre le zăresc...
O lumina ce se-nalță lângă îngerul ceresc.