Măcar o dată...
Elena Buldum
Nu fi tu mare întristată
Și lasă-mă măcar o dată
Să te privesc în zori de zi
Albastrul mărilor a-mi fi
O clipă petrecându-ți cerul
Să-ți sorb din mare fericirea
Dezleagă-mi repede misterul
În ochi albaștri mi-e iubirea.
Doi pecăruși zburând perechi
Le suflă vântul la urechi
În fâlfâit de aripi prinse
Iubirea lor de stele aprinse.
În noaptea nopții arde-un rug
De vorbe dulci ei nici nu fug
Se ciugulesc pe-a vieții cale
Când viața-i grea și numai jale.
Nu fi tu mare câteodată
Rece, și lasă-mă încă o dată...
Să îți privesc Apusul nou
Și-al dragostei mare ecou.
Girona, 1 iulie 2014
Elena Buldum
Nu fi tu mare întristată
Și lasă-mă măcar o dată
Să te privesc în zori de zi
Albastrul mărilor a-mi fi
O clipă petrecându-ți cerul
Să-ți sorb din mare fericirea
Dezleagă-mi repede misterul
În ochi albaștri mi-e iubirea.
Doi pecăruși zburând perechi
Le suflă vântul la urechi
În fâlfâit de aripi prinse
Iubirea lor de stele aprinse.
În noaptea nopții arde-un rug
De vorbe dulci ei nici nu fug
Se ciugulesc pe-a vieții cale
Când viața-i grea și numai jale.
Nu fi tu mare câteodată
Rece, și lasă-mă încă o dată...
Să îți privesc Apusul nou
Și-al dragostei mare ecou.
Girona, 1 iulie 2014