Sub cerul albastru...
Elena Buldum
Te iubesc?
Și te mușc ca pe o felie
Goală...
De pâine

Am avut o senzație neplăcută în stomac
Nu am putut acoperi așternutul
Din scândurile patului
Privesc cavitatea din interior
Rămasă
Fără fond întemeiat
Un curent de aer ascendent
Se îndreaptă fără folos în abis
Fără formă și fără corp
Ce ușor este de necontestat vidul
M-ai lăsat goală pe dinăuntru
Ca un măr mușcat de car
Ce există sub cerul albastru
Când îmi vine să te mânânc cu ochii?
Unde sunt acele trăiri și sentimente...
despre care atâta scrie cartea vieții
Uneori călimara curge cu picături albastre
Pentru acei care nu au gustat
Gustul trădării
În deșertul singurătății din tine
Umpli în mine singurul pahar de apă
Care ți-a rămas
Pe inima goală
Il beau cu sete.
23, iulie 2014

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează