La revedere...
Elena Buldum
Elena Buldum
Sunt materie în univers
Fac parte din infinit
Sunt oceanul nesfârșit al viselor
mele
Las urme pe nisipul mișcător
Mă prefac în cenușă
Mă spulberă vântul
Fără nici un sentiment
Ajung mâncare de păsări...
Ciugulită din palme
Îmi țin respirația
Când mă scufund pe fundul mării...
Un ocean de iluzii imens
M-am înecat la mal
cu propriile-mi vise
sufocate de tine
Vor ieși vreodată la suprafață
Să plutească pe marea tulburată
Câțiva pescăruși
Nu au liniște
Vor să se ospăteze
Cu resturi
Pe uscat
Unde cândva a naufragiat o barcă
Cu câteva înghițituri
Cu câteva înghițituri
Nu-mi amintesc când m-am înecat
Am auzit ultimele bătăi ale inimii
Cu ultimele puteri...
Nu mi-am putut lua” la revedere”
Am desenat pe nisip cu un deget
Adio!