Soarele arămiu
Elena Buldum
Elena Buldum
În deșertul din pustiu pe nisipul argintiu...
E o oază ce-i secată de soarele arămiu,
Inima plânge-n mine s-a uscat de-atâta dor...
Însetată de iubire printre florile ce mor;
E o oază ce-i secată de soarele arămiu,
Inima plânge-n mine s-a uscat de-atâta dor...
Însetată de iubire printre florile ce mor;
O adulmecă tristețea, n-are chip de rămas bun
Vreau să plece de la mine. Ducă-se, o rog acum!
Ce neliniște îmi vine ca secundele, mă trece...
Din iubire se usucă inima devine rece.
Vreau să plece de la mine. Ducă-se, o rog acum!
Ce neliniște îmi vine ca secundele, mă trece...
Din iubire se usucă inima devine rece.
Să mă vindec de speranțe și de sumbrele păreri
Ca-ntr-o gară, mă așteaptă, fiindcă le-am primit de ieri,
Să le trimit mai departe într-un plic cu amintiri...
Nimenea să nu deschidă să citească din trăiri.
Ca-ntr-o gară, mă așteaptă, fiindcă le-am primit de ieri,
Să le trimit mai departe într-un plic cu amintiri...
Nimenea să nu deschidă să citească din trăiri.
Zi de zi mă rog de noapte să nu-ntunece apusul
Am doar gândul ce mă-mpinge face iar pe nesupusul.
Am doar gândul ce mă-mpinge face iar pe nesupusul.
26, iulie 2014