În întregime...
Elena Buldum
De ce m-aș teme, iar că
razele de Lună...
Ar învia tăceri și n-ar
ști ce să-mi spună,
În piept inima tace la
pietul meu să culce...
O vorbă ce pe buze nu-i
miere și nici dulce.
Pe marginea uitării văd
Luna cade-n apă
În valurile mării fac
zgomot, țărmul sapă;
Acolo-mi stai în brațe
privesc mereu la stele
Cu dor și mă-nfioară că
mi-a trecut prin piele.
În întregime poate și
inima mi-ar scoate...
Oricum tu n-o dorești,
iubite, jumătate,
Și în felii să rup
bucățile din mine
Am s-o-mpart mereu la zile
mai senine.