Trec lucioase gânduri
Din ochii mei cei negri și pătrunși De-al dragostei și foamei înțeles De- acel fior și simțuri sunt cuprinși Acești cărbuni de jar neînțeleși. Prin ei îmi trec lucioase gânduri Acopăr-ntre mâini orice -ntristare, Când scriu cu drag aceste rânduri In mine cresc și razele de soare. De lumea lor e prinsă vioiciunea Cu-acel surâs așa de ștrengăresc Aici în inimă îmi stă toată minunea Prin ei eu văd ce este îngeresc. Pe lumea asta-n doliu-mbrăcată Pe-o barcă a speranței tot plutind Și zboară-n piept cu crucea la o poartă Și-i vine timpul repede murind. Elena Buldum copyright