Trec lucioase gânduri
Din ochii mei cei negri și pătrunși
De-al dragostei și foamei înțeles
De- acel fior și simțuri sunt cuprinși
Acești cărbuni de jar neînțeleși.
De-al dragostei și foamei înțeles
De- acel fior și simțuri sunt cuprinși
Acești cărbuni de jar neînțeleși.
Prin ei îmi trec lucioase gânduri
Acopăr-ntre mâini orice -ntristare,
Când scriu cu drag aceste rânduri
In mine cresc și razele de soare.
De lumea lor e prinsă vioiciunea
Cu-acel surâs așa de ștrengăresc
Aici în inimă îmi stă toată minunea
Prin ei eu văd ce este îngeresc.
Pe lumea asta-n doliu-mbrăcată
Pe-o barcă a speranței tot plutind
Și zboară-n piept cu crucea la o poartă
Și-i vine timpul repede murind.
Elena Buldum copyright
Acopăr-ntre mâini orice -ntristare,
Când scriu cu drag aceste rânduri
In mine cresc și razele de soare.
De lumea lor e prinsă vioiciunea
Cu-acel surâs așa de ștrengăresc
Aici în inimă îmi stă toată minunea
Prin ei eu văd ce este îngeresc.
Pe lumea asta-n doliu-mbrăcată
Pe-o barcă a speranței tot plutind
Și zboară-n piept cu crucea la o poartă
Și-i vine timpul repede murind.
Elena Buldum copyright