LA FEREASTRĂ

Avui sóc orgullosa del meu temps
play de MontsseratAbello

Avui sóc orgullosa del meu temps
i em dol de malversar-lo.

No faig res, no cuso ni planxo.
Vaig de pressa, passo i repasso
deu cops per un carrer.
Escruto les mirades, perdudes de tan fixes,
m’aturo a les botigues, veig les modes,
els colors verds i blaus.
M’obsedeixen els pintors abstractes
que parlen com els muts.
Em miro les mans, les meves i les vostres;
m’acosto adelerada als quioscs,
cerco llibres i noms. Sobretot noms!
Ignoro la premsa que baladreja mentides
-Si la veritat és sempre evident
i pura com un part!
Tinc pressa,
arribo al mar que em portarà ben lluny.
Però és fals, és fals,
s’han acabat els miracles.
Retorno a casa amb pas més segur,
a la vida diària.



Astăzi sunt mândră de timpul meu de
joacă de Montsserat Abello



traducere din limba catalană în limba română de Elena Buldum



Astăzi sunt mândră de timpul meu
și mă doare să-l deranjez.
Eu nu fac nimic, nu cos, nu calc.
Mă grăbesc, intru și revin
de zece ori pe o stradă.
Scrutez cu privirea... am pierdut atât de mult,
Mă opresc la magazine, văd moda,
culorile verzi și albastre.
Mă obsedează pictorii abstracți
ce vorbesc precum muții.
Mă uit la mâini, ale mele și ale voastre;
Mă opresc repede în chioșcuri,
Căut cărți și nume. Mai ales nume!
Ignor presa ce bâlbâie minciuni
-Dacă adevărul este întotdeauna evident
și pur ca o parte!
Mă grăbesc,
Ajung la mare care mă va duce departe.
Dar este falsă, este falsă,
miracolele s-au terminat
Mă întorc acasă cu un pas mai sigur,
la viața de zi cu zi.