VISE TÂRZII

Toamna, cu o haină -n spate; Semn că vara a trecut... Îmi scoate cojoace toate- Nopțile așa -au crescut. Norii cenușii se-arată Și vestesc nou anotimp, E o carte colorată Colorată -ntre timp. Anotimpul toamnei vine Încărcat de fructe dulci Mere, pere, nuci...îmi ține... Pentru gem, capac la tuci. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

"Grăbește -te-ncet", este o vorbă mare, Dar, cum să ocolești pe greaua -ncercare, Ce-ți e trecut -n frunte-i scris -n cartea vieții Nu-i poți schimba prezentul și anii tinereții. Să-i risipești -n zare, iubescul de-a trăi Albastru la culoare, nicicând, nu șovoi, Puțin nehotărârea, s-o guști, de te-o opri Tu, mergi pe-a ta cărare și -n urmă nu privi. Că omul poate ar fi bogat -n Sinea lui La fel de schimbător, ca semnul vântului Și tot așa sărac, mai bine, " e cu duhul" Să nu dai socoteală când îți vine năduful. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Gust din clipa existenței Din aceea, cu venin... Alături de stropul esenței Pe sub cerul cel senin. Îmi răscolește trăirea Și vreo palide amintiri Închizându-mi amintirea Însuși sensul unei firi. De câte culori e viața? Una roșie, ca focul! Parfumează dimineața Ascuțită, precum tocul. Locul veșnic al găsirii Sinelui atât de mare... Stârnește placul simțirii Și pe gustul cel de sare. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Te- mbată, cu arome; Mirosul fin de gutuie Care are niște forme Și culoarea de lămâie. Gutuile -mi simt prezența Când pe masă și -n dulap Să le așez fac diferența Între prune, nu încap. Sunt plăcute la atingeri Că din bolile maligne Ca niște aripi de îngeri Păstrează viețile digne. Să gustăm plăcute gusturi Acuma, știu și de ce? Câteva soiuri de musturi Sănătate-ți va aduce. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Bunicul așteaptă în poartă Copii-s de -acasă plecați - Căutând prin străini altă soartă De griji și necazuri mâncați; Pe scaunul mic și din lemn Își sprijină viața-n toiag, Așteaptă pe bancă un semn, C- ajunsă bătrân și moșneag. Durerea în suflet se- așterne De lacrimi își șterge și ochii, Oftează și plânge, el geme, Pe chipul frumos cel al sorții. Tristețea îl tot -nfășoară Nu-l lasă și nu-i dă nici pace În suflet i-a intrat și -l doboară ; Că moartea devine rapace. Pe ființa iubită și dragă, Că soarta -i alesese soție Pe cea aleasă s- aleagă A fost pentru el avuție. Bunicul așteaptă la poartă Pe cea care fusese și soartă, Copiii, nepoții... să vină La Paști să -i aducă lumină. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Am nod-n gât; la despărțire M-ai părăsit a mea iubire, Că ai ținut -o pe scofală Ce mama ei de socoteală! Te crezi o mare genială? Bună, numai de cicăleală, Pusă pe șotii și amăgeală, Și tare ești irațională! Nu am încredere -n tine Îmi vine să te las, cu bine La revedere! Și adio...! Că ți -ai găsit... un pio-pio(!) Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Am rezistența -n buzunar În buzunarul de la piept, Ca să-i deschid acel sertar Îmi trebuie puțin s- aștept. Incet, să nu forțez durerea Pe-o suferință, să o cos; De dragostea dulce ca mierea, Să o-ndulcească, de- descos. Pe bunătate să o țes - Ea, mă -ndeamnă, a ales Că i-aș fi bună mesageră, În viața asta pasageră. De-a lumii soartă temătoare Cu viața asta-i trecătoare Misiunea mea, nu e ușoară... De porumbel, care tot zboară! Port tolba cu mesaj divin... Să vindec al lumii suspin, Cu vorbe simple de alin, Din inima mea de creștin. Urfet Sachir  și Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

din stele care zburdă-ntruna deodată, se ivește Luna pe cerul ce a fost odată pentru iubiți și -o serenadă singura martor și dovadă Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

Urmez: calea-mi cu adevărul Și mă-nalț -" ncă o treaptă, Gust din apa și izvorul Ca să mă ridic prin faptă. Fapta omului ridică ... Mii și mii de întrebări De ce omul n-are frică? Că-s pot produce schimbări. Viață veșnică, nu este În grădina raiului Că de te-ai ruga trupește La Tatăl și Fiului. Cu iubirea cea divină Se hrănește omul sfânt Cel ce are multă vină ; În viață sfârșește-nfrânt. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

De azi, luna se ascunde -ntre nori Și soarele-i lipit de eclipsa ei totală Că fiecare nerv ce mișcă- ți dă fiori! O clipă viața este, ca apa,o vitală. Și existența mai atârnă de un fir de păr - Se bate; cu trăirea ei fragilă -ntre ele, Având culoarea unei flori verde de măr Ce strălucește precum cerul plin de stele. Prin ADN trece-o-ncrengătură-i și destinul, Pe cale se arată omului o necunoscută, Că a sosit momentul cel frumos, divinul, Să evoluăm spre o viață sinceră, plăcută. Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

"Cina cea de taină ", e-un tablou vestit     Așezat așa, -n locul cuvenit Crucea-i se- nchină, Dumnezeul meu... Sunt un păcătos, azi, sunt robul tău. Cu icoana-n suflet de trup s-a lipit Și credința -minte, nu s-a risipit, E " bătută -n cui"; vorba orișicui Pe pământul ăsta ești a nimănui? Gura se înfruptă, -i plină de păcate - O hrănesc cu toții, parcă,-s pe-apucate; Lauda de bine, văd, c-a tresărit Dumnezeul meu e la răsărit... Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Arca lui Noe speranța vieții un ocean de amăgiri Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

În mine s-a- nălțat o cruce mare; Și a ajuns ea singură la cer Dintr-o sămânța și un bulb de-ndurare, A pătimit și s-a -ntrupat lejer. I-a tot crescut petalele albastre S-a contopit pe colțul unui nor, Și -amesteca și acele dezastre... Ce încolțesc pe inimă ușor. Nu pot lăsa în urmă chinuri grele Când nu se șterg rănite amintiri, De-ncerc s-ating pe colțul unei stele Că nu revin răpitele-mi trăiri. Iubirea, că se zbate, ca și moartă ; Că s-a -nchis -n turnul unui ceas De linii traversată pe o hartă I-a mai rămas să strige -ntr-un glas! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Votca și pălinca cam ascute limba- Unii se- neacă-ntro baltă seacă ; Vorba-i de ocară se gândea că plimba, Răutatea este o babă posacă? Pleoapele se-nchid la comanda zilei, Se uită chiorâș ; și -mpărțind durere Vreau să dăruiesc din lumina milei, Să nu scoată ochii și a ei vedere! Părerea se-mparte la vreo doi calici Care stau la pândă pe străduța mea Chiar de-aș -ncerca mult să le explici Legea de -a urî vrea la ei să stea. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Te adulmec din priviri- Dragoste cu năbădăi; Apuci legea unei firi Și o iei pe multe căi. De ce, te maimuțărești Și faci mofturi, cum ar fi: Că ai vrea să cucerești... Pe iubire a o jertfi. Te adulmec din priviri, Lasă-mă să te privesc, Faci, mereu, deosebiri, C-am ajuns să mă feresc. Elena Buldum copyright

Iei, dragostea mamei mele Cu dragostea mamei lor, Și strânge-o -n 2 surcele, Sau puneți și pofta în cui! Sătulă de mama ei de viață Plecată cu mama din morți, Și viața nimic nu mă -nvață, Îmi trage biletul la sorți! Fie cu mama ei de grijă Și grijania mamei lor! Îmi intră-n inimă -o schijă Și rănile astăzi mă dor. Dragostea mamei lor Elena Buldum Copyright @2014

Și lacrimi și regrete, i-ai praful de pe ghete, Coroana unui spin, degeaba-l mai suspin, Că cerbii stau -n cete, se-aud numai mugete Aprop d' un țintirim, sub cerul cel senin. Mugind un plop-nalt, trecând pe ălt asfalt... Pe lumea ' ailaltă, nu e decât o poartă Ce se deschide bine, pentru cine se- abține ; Și se-nchide rău, ba, și pentru- un călău! De-ai ști ce te- așteaptă -n fiecare faptă! Te uiți , în jurul tău, să simți, când ești și rău? Dar, vezi pe acest pământ și corbii au cuvânt; Și -n cuiburi viețuiesc, să spun, nu mă feresc. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Vorbește gura plină- Și o pocnește-o vină; O palmă ia pe față, Parcă, i-ar fi paiață! Și vine de la piață, E cu sacoșe pline, Fuge de dimineață Nu se poate abține. De ce, te legi, de mine? Că n-ai nici un motiv... Iubita mea, din tine! Scot lucrul cel naiv. Taci, o dată, basta! Ai hohote de plâns Nu îți sunt nevasta Și fă din plâns, un râs! Mă strângi, mereu, cu ușa; In casa lu' mătușa N-ai auzit de mine? (Și -acele rele vine-) Ba știu, ce e, cu tine! Dreptatatea, să îndrepți Și de te-ai mai abține... Ai trece-o la - nțelepți! B(asta)! Elena Buldum  Elena  Buldum   drepturi rezervate doar autorului.

De-ți trece dragostea și prin stomac Că se strecoară, e o hoață, mică; Chiar și prin gămălia unui ac; Ea, fură inima, din orișice, și n-are frică. Un an, ea, stă " ca sita-n cui" Se vaită, că -i a nimanui, Un du-te vino și te lasă... Cu fluturii-n stomac, rămasă. Și dragostea, zboară cu vântul ( Și uneori mâncând pământul) Trece prin suflet și e aptă, E-n stare și de orice faptă. Când dragostea " e pară și e foc" Fuge de tine, și atunci, nu ai noroc? Că vine, pleacă, repede -i focoasă, Ai vrea s-o lași, da ea, nu te mai lasă. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Eu, le desfac pe versuri din poeme; Pe coli de suflet vreau să le lipesc... Și să le prind de sensuri fără cleme Căci scrisul este tot ce mai iubesc Pe coala sufletului scriu poemul În rime-mi stă și gândul și cuvântul Îmi colorez cu roșu ' și pun semnul, (Așa cum zace singur zăcământul) Și versul meu e plin viață și de vise În prag de toamnă, tristă, ruginie, Mă joc cu stihuri ce pe buze-s prinse... Poemul meu îmi cântă -o simfonie. Eu... Elena Buldum Copyright @2015

Buzele- ți, mă sorb, și îți gust sărutul, Buzele-mi, te vor, să -ți -nghiți trecutul; Crudă -i realitatea, " fructu-i interzis" Îți propun: atuncea, un alt joc permis. Lasă -mi ochii vieții, să ți -i pot gusta- Timpul tinereții, cred, nu poate sta, E neliniștit, știu că nu te- ascultă... Și pe gândul meu, la fel îl frământă. Imi va scoate ochii, de luciri, sclipind... Știu și îl cunosc, mereu, jinduind... A pofti la mere, sau mă rog și pere, Îmi ' tinde mâna tot spre " la revedere". Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului

de-ar muri plagiatul odată cu anonimatul sau invers Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.

dincolo de mine o viață se ține cu mâinile de tot ce se poate fuge de moarte dincolo de tine o stare și -o formă un pic cam diformă... se zbate și strigă a vieții întrigă e lanțul verigă Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

la ușa dorului am scuturat preșul închid poarta Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

"Tinerețe fără bătrânețe ", nu există, și nu cred... "În viață fără de moarte," nu o vreau, nu mă -ncred Nici în veci nu o să fie, asta ar fi, pură,filosofie. Că mulți filosofi au scris-o pe o coală de hârtie . "Bătrânețe haine grele" mă dezbrac acum de ele, Ca să -mi duc zilele mele, câte au mai rămas sub stele, Omul e dator cu-o moarte, ăsta este rolul lui, Un actor, un mim de poate, pe fața pământului. Viața omului survine, natural și e firesc... Moartea repede-ntervine și -i ia rolul omenesc, Amândouă sunt legate -ntr-un lanț de devenire Moștenim două regate, c-o sosire și -o pieire. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Iubirea, bine- nchisă și păzită, Nu-nseamnă mai nimic, nefericită, Se zbate ca un leu în cușcă Și când te prinde, ea te mușcă. Iubirea-i iubitoare, zi și noapte, Poftește doritoare numai șoapte, E dulce precum mierea de albine, Mereu, de tine, ca un scai se ține. Iubirea caldă și neștiutoare, Ca în poveștile, nemuritoare, Aceea cade repede-n ispită - Și repede de ură e strivită! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Cine mi-a -mpins inima pe scări? Trecută prin mai multe stări... Cine mi-a-mpins inima din piept? Mi-a -mbrâncit-o și nu-i drept... Cine mi-a -mpins inima și mi-a-mpuns? Că o durere rece i-a pătruns... Cine mi-a-mpins inima să cadă? Rostogolind-o-n valuri de cascadă... Cine mi-a-mpins inima-n abis? Că a ajuns de necuprins... Catahris, cine și -a permis? Inima-ncet de mi-a ucis....! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Din vis în vis, în paradis.. De jarul focului nestins O inima mi s-a aprins- Scânteia care i s-a stins. Din dor în dor, e nu mai jale... Ca un izvor curge la vale E ca o oază în deșert De dragoste, e parcă fiert. Din fir în fir, din gând în gând, Pe pleoape -mi lacrima-i curgând, O gust, sărată -i și amară... Ce picură pe o vioară. Din când în când, din fir în fir... Pe dragoste -ncet o deșir... Topesc iubirea -ntr-o seară... Și-o leg de-un capăt cu-o sfoară! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

Iubirea mea, care stă în coate! Și toată ziua ochii-mi scoate; Că nu e bine, că e bine așa... Este un fel de Suleiman Pașa... Iubirea mea, care m-a dat pe spate, Mă minte, zi de zi, cât se mai poate... Azi, mâine îmi promite multe stele... Că eu n-am ce să mai fac cu ele. Iubirea mea, care s-a făcut atâtica... E mică și acum rămasa cam nimica, Iubirea mea, ajunsă -i jumătate, O să te caut, printre multele citate. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

mușc din pita cea de toate zilele amestec ispita cu(sutele), cu miile... rup doar o bucătă nu-mi ajunge toată iau puțină sare lacrimă din mare adaug și smirnă pregătesc o cină. pe unicul platou ca un bibelou se trage cortina pentru toată vina. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului