Sub cerul cel senin
Și lacrimi și regrete, i-ai praful de pe ghete,
Coroana unui spin, degeaba-l mai suspin,
Că cerbii stau -n cete, se-aud numai mugete
Aprop d' un țintirim, sub cerul cel senin.
Mugind un plop-nalt, trecând pe ălt asfalt...
Pe lumea ' ailaltă, nu e decât o poartă
Ce se deschide bine, pentru cine se- abține ;
Și se-nchide rău, ba, și pentru- un călău!
De-ai ști ce te- așteaptă -n fiecare faptă!
Te uiți , în jurul tău, să simți, când ești și rău?
Dar, vezi pe acest pământ și corbii au cuvânt;
Și -n cuiburi viețuiesc, să spun, nu mă feresc.
Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului