Pe colțul unui nor

În mine s-a- nălțat o cruce mare;
Și a ajuns ea singură la cer
Dintr-o sămânța și un bulb de-ndurare,
A pătimit și s-a -ntrupat lejer.
I-a tot crescut petalele albastre
S-a contopit pe colțul unui nor,
Și -amesteca și acele dezastre...
Ce încolțesc pe inimă ușor.
Nu pot lăsa în urmă chinuri grele
Când nu se șterg rănite amintiri,
De-ncerc s-ating pe colțul unei stele
Că nu revin răpitele-mi trăiri.
Iubirea, că se zbate, ca și moartă ;
Că s-a -nchis -n turnul unui ceas
De linii traversată pe o hartă
I-a mai rămas să strige -ntr-un glas!

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează