VISE TÂRZII

Grămadă Astăzi omul de zăpadă, Troienit făcut grămadă, Își scutură haina să cadă, Vai,că este bulgărit Cu omăt l-au tot mânjit Pare-un sloi, soios stropit E-nghețat a-ncremenit Nasu-i roșu și-n-nroșit Rumenit zici că e răcit!

Hello! lumina ochilor tăi două steluțe albastre ce-ți mângâie  amintirea anilor frumoși ai copilăriei. părul tău bălai spicul grâului un mănunchi în pârg buzele tale însetate sorb flămânde pofta de viață obrajii tăi doi bujori două flori își mai aduce aminte cineva cum era în fragedă pruncie Elena Buldum

Fețele buzunarelor căutam prin buzunare fața ascunsă a sufletului meu  mâinile mele până la coate le întorceam pe toate fețele văzute și nevăzute descopeream o lumină. materialul bun indiferent de culoare sau cât de spălat de vreme nu se pătează iar dacă se întâmplă se curăță, cu praf de moralitate în doze nu prea mari. Elena Buldum

Cioară... sunt neagră de frig pe ramura înghețată de vreme trece timpul și iarna este atât de grea mi se lipesc tălpile amortite pe scoarța copacului și dârdâi. Elena Buldum

Rădăcini de viață în capcana timpului prins și închis ermetic se ofilesc petale flori și culori nu pot rezista verdele frunzei verzui fără oxigen orice plantă se sufocă moare. Elena Buldum

Un gând La mul ți ani, tatălui meu ! Azi la ceas de sărbătoare Îți trimit un gând și eu Dorul meu aici e-n zare. La mulți ani, tatălui meu! Azi zi sfântă pentru mine Îți duc dorul și mi-i greu Oare tată...tu ești bine? La mul ți  ani,  te port mereu! În inima, sufletul   meu Și cu dor la piept și eu... Dragă tată, ce n-aș da! Azi, să te pot îmbrățișa. Dragă tată, tare-aș vrea! Lângă tine să-ți aduc.. Sufletul când mi-o cerea Sănătate-n prag să-ți duc. Ce ești, pentru mine tată? Leagănul copilăriei? Mă-alinta-i cu drag  -m ăi fată! Minunată a veseliei. Tu un suflet generos M ă alintai, mereu cu foc; Eu suflet copilăros Azi, Tată eu n-am noroc? Dragă tată, ce n-aș da! Să rămâi așa era-i...or... Tânăr, nemuritor...? Eu cu drag să te conjor. La mulți ani, dragul meu tată! Îți port dragostea de fată Fără margini, nețărmurită Comoara mea nemărginită.

ANVERSO André Cruchaga La sed en las calles como una huella indeleble. La piel petrificada en los huesos, el tiempo colgado de los candelabros. (Los laberintos y cementerios nos espían), contra la lengua de la ambigüedad, las aguas contagiosas del desenfreno, los imperativos totalitarios de las epidemias: este miedo de llagas y escalofríos al punto del diluvio de los pájaros. Con cierta vehemencia, releo las tantas definiciones de la noche y su fiebre amplificada, me asombra todo lo que la oscuridad ambiciona, deletreo sin ningún imperativo las bodegas de la neblina: supongo que necesito muletas para andar todo el territorio de las palabras… Barataria, 13.I.2014 AVERS Setea pe stradă ca o marcă de neșters. Pielea pietrificată în oase, timp agățat pe candelabre. (Labirintele și cimitirele ne spionează), față de limba de ambiguitate, apele contagioase ale dezmățului imperative totalitare de epidemii: teama de a rani și frisoane până la punctul de inundații de păsări. Cu unele veheme

Aureolă Elena Buldum stau cu mâinile sub cap coatele-mi sunt învinețite pe masă și aștept timpul să se uite la mine mă privește curios cu toate că întunericul eu nu-l recunosc chiar dacă mă neagă pe bâjbâite orizontul îl văd  pentru că eu sunt lumina ochiului atunci când durerea dorește să mă înghită sufăr noapte de noapte .

De Pere Bessó “I’m fixing a hole” de PERE BESSÓ traduït al romanés per ELENA BULDUM  I’M FIXING A HOLE Creșterea vocii, înainte de a fi prea târziu! (Pare a fi lipit o gaura ...) I’M FIXING A HOLE Alça la veu, abans que no siga massa tard! (Sembla que estigues clavant un forat…) (de Desnonat de la llum, 2013) I’M FIXING A HOLE Alza la voz, antes de que sea demasiado tarde! (Parece que estés clavando un agujero…)

“La veritat” [‘Adevărul’] d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ LA VERITAT Escolte el silenci  amb l’oïda  no trau una paraula té la gola tenallada sense veu el so no té ressò resta un buit immens a l’Univers. ADEVĂRUL Elena Buldum ascult tăcerea cu urechea nu scoate o vorbă are gura încleștată fără voce sunetul nu are ecou rămâne un gol imens în Univers

Nu am găsit Măsor tristețea în clipe trecute te-am pierdut mă ustură sângele în vene nu doresc să te împart cu nimeni pe bucăți. nu vreau să tai hălci mari de întristare să mă îndop  cu bucăți  de singurătate dacă te pierd regăsesti sufletul meu răstignit pe cruce rătăcită  nu știu cât timp  am  să pot duce mâhnirea nu sunt sigură dacă drumul are întoarcere pe autostrada vieții.

Ascunsă... Elena Buldum Înnod doar vorbe în batistă, În taină, ai venit și ai plecat Te furișezi, în inima-mi ce-i tristă- Legată-n funii, destinule-s înduplecat. În rugăminți supuse ți-am cerut- Și am un gust amar mereu pe limbă, M-ai chinuit cu vorbe dulci, cât a durut- Și te-am rugat ursita, tu mi-o schimbă. Înnod doar vorbe, să-mi alunge îndoiala Ce stau pitite, pe la colțuri de-ntuneric și pândesc- Zvâcnește clipa, pe o geană și-mi clipește șovăiala- Nehotărâtă-i soarta ascunsă, am obosit să o păzesc.

Momente  vol ” In asteptarea sărutului promis” 2015 când ai plecat din colțul inimii mele nu mi-ai spus  decât atât m-am dus de întors nu ți-am putut întoarce privirea nu am înțeles nici până astăzi de ce am rămas în ochii tăi Elena Buldum

Azi e marea sărbătoare Elena Buldum Azi e marea sărbătoare Pentru România Mare Ziua horei și-a-ntregirii, Ziua sfântă a Unirii. Când pe-ntinsul României, Intonând Imnul frăției, Inima în piept ne bate Pentru scumpa libertate. Când, cu steagurile-n vânt Un neam unic pe pământ De acasă, de departe Va lupta până la moarte. Și, dând toți mână cu mână, Cei cu inima română, Jurăm iar să nu murim Până când nu ne unim!

Ziua Micii Mari Uniri Elena Buldum O zi de unică sfințire E Ziua Micii Mari Uniri, În fapt, în cuget și simțire După milenii de-amăgiri. O zi de unică sfințire E Ziua Micii Mari Uniri, Pentru vecia amintirii, Și a statornicei iubiri. O zi de unică sfințire E Ziua Micii Mari Uniri, De crez, de vis și regăsire Pe drumul lungii rătăciri. O zi de unică sfințire E Ziua Micii mari Uniri, Când șters a fost dintr-o sorbire Hotarul crudei despărțiri. O zi de unică sfințire, E Ziua Micii mari Uniri, Lumină și-adevăr și mir e Și semn al altei retrări... O zi de unică sfințire E ziua Micii Mari Uniri, Dar mai avem o opintire Și-un pas al marii împliniri!

Un ponei Elena Buldum Un ponei cu blana sură, și cu stea în frunte albă cu năsucu-n vânt umflat câteodată bosumflat e certat că a păpat florile de lângă gard. crizanteme în culori ar mâncat și Luna-n nori e cuminte și deștept uneori e și discret rupând flori e indiscret întrebându-se încet  vai,de mine " nu pricep" !

“A la taula del silenci” [‘La masa tăcerii’] d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ A LA TAULA DEL SILENCI En forma de pètals  de flors he posat i alçat sis cadires del color de l’eben De manera incerta el signe d’interrogació és dubtós nebulós indecís però segurament que no n’hi ha ningú als voltants. La masa tăcerii în formă de petale  de flori am așezat  și ridicat  șase scaune de culoarea abanosului în mod incert semnul întrebării este șovăitor nebulos de îndoielnic dar sigur pe el că nimeni nu este în preajmă. Elena Buldum

Iepurilă  din vol Peripeții pentru pitici Iepurilă, ce-are frică, Rilă, care va să zică De-o prietenă pisică Și un șoricel, Mitică, Are și el frică! Îi sperie și o umbră Și-o nălucă, albă, sumbră Amândoi, fricoși din fire, Iar, pe-o ață, vor s-o-nșire Flori de nuntă, că e mire? Cu o nuntă ca-n povești Trasă de căluți, calești, Nașă-i mândra de pisica Da, i-a luat și ei frica! Pe la geam, pe la ferești, E-un motan, să-l ocolești, Rilă-i știe de frică Fuge de pisică! Cu nașul mare la o nuntă Ei se iau mereu la trântă; Miaună  și mai și cântă! Stau la masa sfântă, C-un șoarec ce nu cuvântă.

Rămâi un Sfânt Omagiu geniului românesc Mihai Eminescu Elena Buldum vol ” In așteptarea sărutului promis” 2015 Editura ”Singur” A fost odată pe pământ A fost și numai este În soclu rece, e un Sfânt Un geniu de poveste. Și câte-n Lună și în stele Și câte raze vii în nori, A scris cu slove toate cele A înviat de-atâtea ori? Luceafăr Sfânt pe-o rază lină, Cobori în jos să te privesc Să-mi umpli viața cu lumină, În ochi scânteia-ți ți-o doresc. În nopțile sub clar de lună, Când infinitu-abia-l zăresc Ne-adormit să-mi vii...Tu vină! Pe cerul cerului ceresc. În taină eu mă rog în noapte.. Rămâi, rămâi, nu mai pleca! Și-n dimineți în versuri ..poate Văd umbra ta ..te-aș mângâia? Pe soclu ești nemuritor Mă bântuie un singur dor Rămâi , un geniu petrecut De toți iubit și cunoscut.

Sub strașină Pe-o creangă-s zgribulite Două păsări stau, ursite Una ciugulind, pe-o dragă... Cu iubire s-o atragă Și-au făcut un cuib de puf Colo-n păpuriș din stuf Astăzi este ziua lor Puii pufoși cu-un anișor. Cioc în cioc, ei se privesc Stând pe gard își amintesc (Cum el curte îi făcea) Și din pene se umfla. Zgribulit plouat pe gene Fără grabă și alene Cocoțat în vărf de casă, Țopăia căzut în plasă. Habar n-are cel așteaptă, Când sub strașină-n pridvor Bate-o dragostea pe faptă! Șapte pui vor râma lor. Elena Buldum

Bate timpul orologiul bate timpul trecutelor amintiri fiecare gong emis este o filă din cartea vieții deja trecute de vârsta tinereții părerile de rău se adună în nori negri cenușii nici lumina opaițului nu  se poate atinge prin geamul sticlei degetele albe în zare stau gândurile ațintite cu privirea pierdută   buze roșii și coapte de vârstă frământ iubirea ce nu m-a  recunoscut. Elena Buldum

Vai, ce focă! vol Peripeții pentru pitici Vai, ce focă! Vai, ce frică! Toți, aplauze primim Mingea-i roșie și mică,   Noi, pe focă o iubim! Vai, ce focă! Vai, ce frică! Strigă toți copii-n cor Mingea, saltă, se ridică... Eu pe focă, o ador! Vai, ce focă! Vai, ce frică! Ea rotește mingea mică Toți, copii sunt stropiți Că de focă sunt iubiți! Vai, ce focă...! Jucăușă...   Sunt la circ, cu-a mea păpușă, Joacă foca din buric .. Eu și fratele mai mic. Vai, ce focă! ce, bucurie!  Pentru toți o veselie! An de an, vedem la circ Cum joacă foca din buric.   Și la anu' de -o să vie... Vai, să vezi ce veselie, Dup' acuma , nu vă zic! Il aduc, pe-al meu bunic. Elena Buldum

În rugăciune Elena Buldum în temnița inimii mele am răsucit cheia ușile s-au deschis și pe treptele rugăciunii am întrat în biserica lui Hristos cu capul plecat în lumea atee crucea văzută sus părea atât de mică aparitie*

Stropi de viață Elena Buldum fiecare petală albastră e un strop de bucurie în fiecare picătură de viață potolim setea de cunoaștere a unei lumi nedescoperite cine nu vede nu are nici urechi să audă.

Mergem... Elena Buldum din vol ” Pașii sufletului meu” 2014 cu tălpi de pigmeu am călcat destinul în picioare degetele negre și tălpile albe nu merg în aceeași direcție dar nici nu-l pot discrimina. 

Un gând Elena Buldum La mul ți ani, tatălui meu! Azi la ceas de sărbătoare Îi trimit un dar și eu... Dorul meu de-aici din zare. La mulți ani, tatălui meu! Azi, zi sfântă pentru tine Îți duc dorul mai mereu Și mă-ntreb: oare ești bine? La mul ți ani, tăicuțul meu! Te port în sufletul meu. Dragă tată, ce n-aș da! Să te pot îmbrățișa. Dragă tată, tare-aș vrea! Lângă tine să-îți  fiu.. Sufletul mereu aș da... Lângă tine ca să viu; Ce-nsemni pentru mine tată? Leagănul copilăriei? Cum mă alintai odată... Și zburdam de bucurie. Erai un suflet generos M ă alintai mereu cu foc! Eu, suflet copilăros... Că mă bucuram pe loc. Dragă tată, ce n-aș da! Să rămăi mereu așa Vesel și nemuritor Și cu ochii plini de dor. La mulți ani, tătuțu meu! Îți port dragostea de fată Prin străini e tare greu Nu mai e ce-a fost odată!