Aureolă

Elena Buldum stau cu mâinile sub cap coatele-mi sunt învinețite pe masă și aștept timpul să se uite la mine mă privește curios cu toate că întunericul eu nu-l recunosc

chiar dacă mă neagă pe bâjbâite orizontul îl văd 
pentru că eu sunt lumina ochiului
atunci când durerea dorește să mă înghită

sufăr
noapte de noapte.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează