VISE TÂRZII

Scot poezia, cu clește din mine, Mare, cât zilele de post, În încercarea ce mă ține... Să -i știu trecutul fără-un cost N-aș vrea ca s-o mai dezlipesc Îi sunt ostatic, de(ținut)... Și reținut nici nu gândesc De mână cum m-ar fi ținut. Elena Buldum 

ascult o flaută* ce cântă cum mâinile tale nu mă mai caută mângâierile dinainte le-ai preschimbat în cuvinte încotro o ei... spre dorințele unor femei pipăite și de dorinți încălzite iubite, te-aș dezmierda sub aripa ta cea acrotitoare și clarvăzătoare viața -i cu minuni fără de minciuni Și ne vom uni când om fi mai buni. Mâ ngâierile dinainte Elena Buldum  

Mă atinge mâna umbrii Luminează -mă cu soarele Știu, că sunt văzduh atârnat de cer Adică de poalele cerului hărăzit Bucată cu bucată din mine este a nimănui  Sunt carne vie! Și azima duhului Stârnesc furtuni, aprind flăcări Ca să iubesc pe ascuns Încătușat de privirea dorului călcat... Deodată, mă înghite întunericul... Eu, mă opun, Exodul a început Mi-am dat seama că sunt lut. Mâna umbrii Elena Buldum 23-01-2016, Girona

Nu a mai nins de când mă pierd -n așteptări, Prin fulguiri de nea-ngheață al meu obraz- Minunea de zăpadă o simt prin revelări, Și o visez adesea în chipuri de turcoaz. De ninge viscolit, ce-a -nzăpezit privirea; Și -mi devorează clipa a ultimei ninsori, În lumea asta mare, și -nghețul și topirea, Cu soarele-i dezgheață pe ochi necruțători. E ultima ninsoare și se topește -un fulg... De primăvara care -nmugurește-n ram, Cu ochii mei de soare, aș vrea să o divulg, S-a aplecat furtuna prin ochiul mic de geam. Elena Buldum 14-01 -2016, Girona.

Nopțile îmi bat -n geam, Seara Eminescu vine... Stelelor le spun că am.. Cine-n brațe a mă ține. Eu, cu steaua mea aleasă, El, Luceafărul din nori, De i-aș fi a sa mireasă, Aș culege numai flori. Peste râuri, peste ape... A lui rază de coboară Lângă pieptul meu aproape, Ca un sunet se strecoară. Elena Buldum Girona, 2016, 15/01

CORBUL Traducción en español de Elena Buldum poema de André Cruchaga. Ca o tipografie neagră, corbul și lumea sa  atroce. -Teroarea vine aproape profetică, imaginea cotidiană care mă mușcă ; minuțioasă, ca o ploaie de obiecte șubrede și perfidă. ( Deja merg cu un fascicul de versuri și epitafuri) Niciodată nu a fost ușor desprinzându- mă de mirosul distanței, nici de oglinzi. ce sunt o anafură de umbre. Mâine, poate, las de frecționat atâta conectură. CA. 23. XII. 2013 CUERVO Como una tipografía negra, el cuervo y su mundo atroz. —El terror llega casi profético, la imagen cotidiana que me muerde, minuciosa, como una lluvia de objetos desvencijados y porfía. (Ya camino con un haz de versículos y epitafios); Nunca ha sido fácil deshacerme del olor de las distancias, ni de los espejos que son una anáfora de las sombras. Mañana, tal vez, deje de ficcionar tanta conjetura. CA, 23.XII.2013

mă roade -ncet -ncet timpul și mă mistuie ca focul unde să pun jarul pe unde cenușa îi arunc mănușa mă ascund după ușa traiului și vătraiului caut pieptul raiului. Elena Buldum 4/01/2016

drepturi de autor C ând Troparul Bobotezei începe ca să răsune... Preotul, enoriașii cântă a ei procesiune, Vânătorii , pădurarii, cele suflete curate, Peste ape-mpușcând duhurile necurate. Se aprinde-un foc mai mare, fie și de artificii, Pregătindu-se o cruce, să alunge sânul fricii, Preotul la locul slujbei aruncă o cruce-n apă, Iar feciorii satului sfidând gerul chiar de-i crapă- Apele pământului așa, capătă sfințire... Cu puterea vântului spală și pe-nvrăjbire, Vine noaptea Bobotezei fetele își văd consoarta, Că-și leagă pe inelar busuioc să-și știe soarta.