De(reținut)

Scot poezia, cu clește din mine,
Mare, cât zilele de post,
În încercarea ce mă ține...
Să -i știu trecutul fără-un cost
N-aș vrea ca s-o mai dezlipesc
Îi sunt ostatic, de(ținut)...
Și reținut nici nu gândesc
De mână cum m-ar fi ținut.

Elena Buldum 

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează